Tottenham nu glumește, o bate pe Everton la scor de tenis, îi ia gândul lui Mauricio Pochettino de la United

Danny Coposescu 23 decembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Paul Doyle de la The Guardian crede că Mauricio Pochettino are o dilemă serioasă de rezolvat. Moș Crăciun i-a pus sub pom cele mai prestigioase posturi de antrenor din lume și argentinianul nu trebuie decât să deschidă unul dintre cadouri pentru a ajunge pe culmile profesiei sale. Real Madrid râvnește la el de jumătate de an, conducerea lui Man Utd e prea vrăjită de aura sa ca să-l privească pe Solskjaer ca variantă permanentă. Grea e viața când toată lumea trage de tine!

Lăsând gluma la o parte, e clar că numele lui Pochettino apare sus pe lista oricărui club mare plecat la cumpărături. Există suficiente argumente pentru a zice că nu mulți îi depășesc realizările din ultimele trei sezoane și jumătate. Restricțiile economice și structurale de la Tottenham sunt bine cunoscute, chiar dacă nu vorbim despre o instituție săracă. În multe locuri – chiar și din Premier League – s-ar râde amar în fața așa-ziselor limite impuse de regimul patronului Daniel Levy. Dar nimeni nu se văicărește la Spurs; echipa asta se bate de la egal la egal cu niște adversari aflați alt nivel. Ba în cazul lui United, contrastul financiar e de-a dreptul invers proporțional cu realitatea din teren. Nu-i puțin lucru.

Așa că e simplu de înțeles de ce o instituție cu statura asta și-l dorește insistent pe Pochettino. Pentru cine are încă dubii și nu e convins că Man Utd ar lichida câteva conturi pentru un manager care n-are niciun trofeu în palmares, meciul de la Everton e un studiu de caz perfect. Nu există decât vreo trei oameni care să poată coordona o pulverizare a adversarului pe cât de brutală, pe atât de elegantă. Doi au momentan birouri la rivalele istorice ale lui United, celălalt e Pochettino.

Prestația asta sugerează și altă întrebare pertinentă. De ce s-ar atinge Pochettino de ofertele astea luxoase? De ce s-ar lăsa tentat de luciul materialist împachetat frumos, dar totuși înșelător? Când ești atât de aproape de perfecțiunea fotbalistică, în pragul unei mutări pe un stadion care rivalizează cu Old Trafford sau Etihad, parcă îți vine mai ușor să apreciezi ce ai deja. Și, dacă ești pe banca lui Tottenham ai deja multe: un atac simbiotic, în care Son și Kane (ambii cu duble) sunt susținuți de Alli și Eriksen, care au completat scorul; o defensivă la care mai ai de lucrat, cum ți-au demonstrat-o Walcott și Sigurdsson, lucru care reprezintă o provocare frumoasă; și 13 puncte în fața potențialului tău angajator, care abia dacă mai speră la un loc de Champions League, darămite la titlu.

The grass isn’t always greener,‟ se spune în engleză. Pe românește, nu da pasărea din mână pentru cea de pe gard. Poate fi și asta o dilemă pentru sărbători.

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories