Victoire! Capabilă și de pragmatism, nu doar de spectacol, Franța ajunge în finala Cupei Mondiale!

Danny Coposescu 10 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Francezii și-au început campania din Rusia cu indiferență. Au continuat amorțit și au început să ne plictisească și pe noi. Dar de când a devenit treaba serioasa, s-au schimbat la față. Iar chipul pe care l-am văzut cu Argentina, Uruguay și acum Belgia seamănă tot mai mult cu cel al unei campioane mondiale. Franța e în a treia finală de Cupă Mondială din istoria ei.

Franța 1-0 Belgia

Din primul minut, ne-a fost greu să scăpăm de impresia că urmărim deja finala. Când vezi două echipe atât de încărcate cu talent pe toate pozițiile, dar care funcționează în sfârșit ca un mecanism bine asamblat, e ceva cu adevărat deosebit. Nici nu mai știi unde să-ți ții ochii: pe Eden Hazard, care dansează printre doi adversari și vede un gol garantat salvat cu scăfârlia lui Varane? Sau pe Kylian Mbappe, care pornește de pe loc ca o motoretă?

Un meci de care-pe-care ar fi fost exact ce ne-am fi dorit, dar o semifinală de Cupă Mondială nu prea se joacă așa. Franța a clipit prima și a abandonat posesia undeva pe la jumătatea primei reprize. E încă un semn că ceea ce a părut multă vreme indecizie tactică din partea lui Didier Deschamps s-a transformat într-o flexibilitate admirabilă. Mai ales dacă ținem cont că o echipă obișnuită să aibă mingea la picior s-a descurcat la fel de bine și fără ea.

În timp ce Hazard și De Bruyne s-au văzut sufocați de cele două linii retrase ale francezilor, contrele i-au făcut pe fundașii lui Martinez să transpire tot mai mult. Cea mai mare ocazie până la pauză a venit din gheata lui Benjamin Pavard, pe care doar Courtois l-a oprit să-și mai adauge o amintire de neuitat în Rusia.

Lucrurile ar fi continuat oricum în același fel. Dar minutul 51 a bătut strategia în cuie. Într-un fel, nu există ceva mai tipic pentru turneul ăsta decât o partidă cu atâtea calități tehnice pe metru pătrat, decisă de o fază fixă simplă și la obiect. Ca în sferturi, Griezmann a centrat și un apărător s-a prezentat la datorie în careu. De data asta, Umtiti a fost la finalizare și oamenii din defensiva Franței au adunat deja trei goluri în cele trei faze eliminatorii de până acum.

Până la final, „Les Bleus‟ l-au lăsat pe Mbappe să zburde liber prin hectarele evacuate de belgieni, care s-au avântat cu toată lumea în atac. S-a iscat un duel tot mai aprig între Fellaini și Pogba, parcă legați cu un cordon ombilical în centrul careului, unde a plouat cu centrări de pe ambele flancuri. Dar pentru momentele rare în care Varane, Umtiti sau Matuidi au fost depășiți, Hugo Lloris și-a făcut treaba fără cusur. Adevărul e că Franța n-a tremurat vreo clipită pentru finală. Și n-o va face nici duminică, indiferent de adversarul pe care-l va întâlni.

Martinez și ai săi se întorc acasă dezamăgiți, dar pot fi împăcați cu un parcurs nemaivăzut din 1986 încoace, unul demn de o „generație de aur‟ care n-a terminat-o cu nivelul ăsta.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories