Zlatan who? Emil Forsberg răpune Elveția, dar Suedia are un singur erou: echipa. Nordicii sunt în sferturile Mondialului!

Danny Coposescu 3 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Dacă Andreas Granquist era deja iubit la el acasă, căpitanul suedez care a riscat astăzi să piardă nașterea copilului său a ajuns adorat ca puțini alții într-un fotbal dominat, în ultima vreme, de un sigur nume sonor. „Cred că lipsa lui Zlatan ne-a ajutat, semănăm mai mult a echipă,‟ a spus fundașul înainte de întâlnirea cu Elveția. La finalul ei, cuvintele sale par aproape la fel de remarcabile ca o națională care își continuă drumul în Rusia. Cine știe până unde?

Suedia 1-0 Elveția 

Oricât ne-am fi dorit să mai ucidem un clișeu, cum s-a întâmplat atât de des la turneul ăsta, prima repriză la Sankt Petersburg a urmărit la literă toate previziunile reductive ale analiștilor, care se încăpățânează să vadă aici doar două echipe rigide. Scandinavii au arătat deja ce pot în atac, contra unui Mexic lăudat în sus și în jos, în timp ce măcar jumătate din primul 11 al lui Vladimir Petkovic nu-i tocmai străin cu tehnica.

E drept, nu atributele astea i-au adus în optimi. Ambele naționale sunt un model pentru organizarea care le permite, de ani buni, să se autodepășească. Suedezii, în particular, se mișcă pe teren ca un singur organism și nu te-ar mira să-i vezi așezați în formație 4-4-2 și la o petrecere, în timpul liber.

În general, strategia asta solidă, dar nu tocmai expansivă, funcționează atât timp cât exploatezi nemilos greșelile unor adversari ca portarul Yann Sommer și Michael Lang – înlocuitorul căpitanului suspendat Lichtsteiner. Dar dacă ratezi cum au făcut-o suedezii, prin Ekdal sau Berg, e greu să vezi de unde poate veni golul. Mai ales când și Elveției i-a lipsit luciditatea în momentele rare din careul advers.

Asta n-a deranjat deloc armata de suedezi care s-au urcat în Volvo și au făcut călătoria relativ scurtă pentru a asista la cel mai lung parcurs al favoriților la un Mondial din 2006 încoace. Tricourile galbene au dominat tribunele, unde s-a cântat, dansat și asamblat măsuțe IKEA – na, că ne-am molipsit și noi de la glumele înfiorătoare ale lui Gary Lineker.

Că tot vorbeam de tehnica unui Shaqiri sau Xhaka, și Suedia are un talent expansiv, o forță creativă pe care se bazează când vine vorba de spontaneitate. Emil Forsberg nu e Zlatan. Nu va da naștere unui cult al personalității și nu va transcende niciodată echipa. Dar tocmai ăsta e motivul pentru care colectivul ăsta a ajuns mai departe decât a făcut-o vreodată Ibrahimovic pe aceeași scenă. Capacitățile deosebite, dar care nu-ți sar în ochi, ale playemakerului de la RB Leipzig complementează perfect spiritul Suediei sub Janne Andersson. 

Se cuvine, așadar, ca tocmai el să marcheze golul decisiv din minutul 66. La fel de reprezentativ, cel puțin pentru jocul ăsta, e că șutul său a fost deviat serios de fundașul Akanji, nu neapărat prins pe călcâie, cât împietrit în mijlocul careului, ca un iepure în farurile traficului.

Doar așa ar fi putut înscrie și Elveția, care nu reușește nici la a patra încercare măcar un gol în optimi. Ocazii au fost, dar prea subțiri, pentru o formație mult prea surescitată în fața porții. Când și-au atins ținta, centrările lui Shaqiri au fost irosite, iar Granit Xhaka n-a pus în vreun moment stăpânire la mijloc.

S-a terminat 1-0 doar pentru că VAR a corectat decizia arbitrului de a acorda penalti, în minutul 93, la o fază în care Lang și-a desăvârșit prestația tristă cu un cartonaș roșu, pentru fault în poziție de ultim apărător. Suedia merge mai departe și așteaptă să vadă dacă joacă sau nu un sfert de finală „galben‟ cu Columbia.

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories