CRISTINA NEAGU: „Îmi doresc foarte mult în continuare să câștig Liga Campionilor cu o echipă din România, dar avem nevoie de stabilitate”
Andreea Giuclea 13 mai 2018„Ne pare foarte rău că n-am putut câștiga cu Gyor, vă promitem că la anul ne întoarcem mai puternice și vom da totul pentru a câștiga”, le-a spus Cristina Neagu, în limba română, fanilor din tribunele arenei din Budapesta la finalul primului ei FINAL 4 cu o echipă românească.
De când a venit la CSM București, vara trecută, a repetat mereu că principalul motiv pentru care s-a întors e pentru că își dorește să câștige Liga Campionilor cu o echipă din țară. Putea alege și alte cluburi, dar a vrut să vadă cum se simte cea mai importantă victorie la nivel de club când joci pentru o echipă românescă. Anul ăsta, n-a reușit. Ca să reușească, crede, ca și colegele ei, că echipa are nevoie de mai multă stabilitate și continuitate.
Dezamăgită după semifinala pierdută cu Gyor, Cristina Neagu n-a dat declarații presei. Duminică, după ultimul meci al CSM-ului din Champions League, finala mică victorioasă împotrivă celor de la Rostov Don, interul stânga a rămas 40 de minute să stea de vorbă cu jurnaliștii.
Rămasă ultima jucătoare în zona mixtă, s-a oprit la toate televiziunile, toate radiourile și toate reportofoanele, vorbind cu toți mai bine de 10 minute, până când un organizator i-a adus o sticlă de apă și i–a rugat pe jurnaliști s-o lase să meargă la vestiar, că e obosită. A continuat să răspundă, până la ultima întrebare.
Despre victoria din finala mică, Neagu a spus: „E o medalie de bronz pe care ne-am dorit-o foarte tare pentru noi ca echipă, pentru fetele care părăsesc clubul la sfârșitul sezonului, dar mai ales pentru acest public minunat care a venit la Budapesta și care ați văzut cum ne-a susținut și azi, chiar și după dezamăgirea de ieri. Cele două meciuri nu se pot compara, motivația și presiunea au fost ieri, nu azi, trebuie să fim realiști, să vedem și că Rostov a fost o echipă foarte dezamăgită și lipsită de energie, mai ales în prima repriză. Dar noi am jucat mai bine pe tot parcursul meciului și chiar dacă am câștigat doar la un gol, e o victorie meritată. Eu personal rămân extrem de frustrată și de dezamăgită că nu am câștigat ieri, dar Gyor a fost un adversar extrem de puternic.”
„Am auzit discuții că n-am jucat ca o echipă, dar și Gyor a fost un adversar foarte puternic care nu ne-a lăsat să ne facem jocul obișnuit. Trebuie să privim lucrurile și din punctul ăsta de vedere: au avut un joc extrem de agresiv care nu ne-a permis să avem o continuitate a paselor și a jocului. Azi, Rostov ne-a permis aproape orice, așa că cele două meciuri nu se pot compara. Dar e un loc trei pe care ni l-am dorit pentru noi ca echipă și mai ales pentru fani.”
Despre propriul ei joc din meciul cu Gyor, Cristina a spus că proabil și-a dorit prea mult și n-a luat mereu cele mai bune decizii: „N-am fost nervoasă, probabil că mi-am dorit prea mult și anumite decizii din timpul meciului nu le-am luat cu capul, ci le-am luat cu inima. Ele au jucat extrem de dur, am fost un pic nervoasă și din cauza arbitrilor, că nu dădeau nici măcar un cartonaș galben și eram lovită de fiecare dată, dar nu dau în niciun caz vina pe arbitraj. Probabil că a fost o supramotivație care în anumite momente ale jocului nu m-a lăsat să iau deciziile corecte.
Dar e greu când jocul nu merge, când lumea așteaptă de la tine. Nu-mi caut scuze, știu foarte bine ce am făcut. Dar eu cred că noi, ca echipă, nu am reușit să rezolvăm jocul nici în atac, nici în apărare. Nici poarta, nici apărarea n-a mers, nici noi în atac n-am mers, am cam fost anihilați pe toate planurile ieri. Dacă ne uitam la tot sezonul, probabil că meciul de ieri a fost imaginea perfectă a întregului sezon, am avut momente bune, urmate de momente proaste, meciuri excepționale, apoi meciuri extrem de proaste. Sunt întrebări fără răspuns, la care nici măcar noi nu am putut să răspundem.”
„Nu știu cât se înțelege lucrul ăsta, dar infrastructura și sistemul sunt importante!”
Cunoscută ca o jucătoare care spune lucrurilor pe nume, direct, a repetat același mesaj în fața fiecărui microfon și fiecărei camere de filmat, subliniind, cum a făcut-o și în alte momente, cât de incorecte i se par criticile primite după înfrângeri.
„Sunt mulți care stau pe canapea și mănâncă semințe și ne înjură pe noi, care ne rupem picioarele în fiecare zi. Din păcate, în România, victoriile sunt nunți, înfrângerile sunt înmormântări, trebuie să învățăm puțin, să avem o stabilitate, o balanță, să nu mai facem eroi și statui după anumite victorii, dar nici să încercăm să retragem jucătoarele sau să le îngropăm după înfrângeri.
Avem foarte multe lucruri de învățat cu toții, începând cu mine, și sper să învăț după ce s-a întâmplat aici, la acest FINAL4, dar trebuie să înțelegem că o echipă nu se clădește în câteva luni, nu se clădește într-un an în care schimbi antrenorii, pleacă cinci jucătoare, vin cinci jucătoare noi, este foarte greu.
Nu știu câtă lume înțelege lucrul ăsta, dar infrastructura și apoi sistemul sunt extrem de importante. Uitați-vă la Gyor. Lucrează cu același antrenor de șase-șapte ani, e un antrenor care a creat un sistem, care a adus doar una sau două jucătoare în fiecare sezon, exact ce a simțit el că trebuie echipei și normal că lucrurile au funcționat. Noi schimbăm foarte mult și pe banca tehnică, și jucătoarele, și avem nevoie de continuitate să fim o echipă puternică, să nu fim o echipă care azi joacă bine și mâine joacă sub orice critică. Trebuie să creăm un sistem puternic și atunci și într-o zi mai slabă poate pierzi la limită sau câștigi la limită, dar ești acolo, ești aproape, nu pierzi la o diferență de cinci-șase goluri într-o semfinală.”
„Avem nevoie de continuitate și de un sistem în care să credem și să ne simțim în siguranță. Eu asta simt și spun asta pentru că iau exemplul Gyorului, al lui Buducnost, unde am fost și știu cum se lucrează. Și mi-aș dori lucrul ăsta și la noi, nu vreau să fim echipa aia care dacă azi trage lozul câștigător câștigă la 15 goluri, dar mâine poate să facă un meci foarte prost. Cred că putem să fim o echipă de care toată lumea se teme în Liga Campionilor.”
„Îmi știu bine greșelile, sper să învăț din ele”
Despre rolul de lider, pe care și-l asumă și la CSM ca și la națională, spune: „Am dat tot ce-am putut sezonul ăsta, nu doar calități handbalistice, dar am încercat și să ajut pe toată lumea, să vorbesc, să încercăm să punem lucrurile la punct; am pierdut foarte multă energie din punctul ăsta de vedere, poate de multe ori am uitat de mine și de jocul meu în încercarea de a comunica mai mult cu fetele. Dar nu-mi pare rău, cred că asta face un lider de echipă, își asumă și greșelile, iar eu niciodată nu am încercat să dau vina pe altcineva. Știu foarte bine ce am făcut de-a lungul sezonului, îmi știu toate greșelile și sper să învăț din ele.”
După cele 40 de minute de interviuri, s-a întors în arenă pentru finala mare. A urmărit-o din tribună, alături de fani, cu care a făcut fotografii și cărora le-a semnat autografe. A suferit pentru Vardar și mai ales pentru Dragana Cvijic, alături de care a împărțit victorii și înfrângeri – dar și o Ligă a Campionilor – la Buducnost și pe care o va avea din nou colegă la CSM, de anul viitor, și pe care a îmbrățișat-o, imediat după ce Vardar a pierdut dramatic, în prelungiri.
Apoi, după ce handbalistele din Macedonia și-au primit medaliile pentru durerosul loc doi, a revenit pe teren pentru a primi și ea trofeul pentru cea mai bună marcatoare a competiției (110 goluri). Un trofeu la care ar renunța în schimbul celui mare, celui important, celui obținut cu echipa – a spus-o de mai multe ori. Cel pe care l-a câștigat din nou Gyor, echipa cu un sistem mai bun, cu stabilitate și continuitate; o echipă din care probabil ar fi putut face parte și ea, dar a ales să vină la CSM.
„M-am întors cu inima deschisă în țară și, deși a fost un sezon extrem de greu din toate punctele de vedere pentru mine, nu-mi pare rău că am revenit. M-au mai întrebat jurnaliști dacă îmi pare rău că am venit în țară, pentru că am fost de multe ori criticată în acest sezon. Nu-mi pare rău, pentru că eu știu că oamenii care mă iubesc și mă respectă sunt mult mai mulți decât cei care mă critică. Nu-mi pare rău, îmi doresc foarte mult în continuare să câștig Liga Campionilor cu o echipă din România, dar lucrul ăsta nu se poate întâmpla peste noapte, e nevoie de stabilitate, de continuitate, de un sistem foarte bun.”
Foto articol: Attila Csaba / Sport Pictures
***
Abonează-te AICI la Newsletter-ul săptămânal Lead!
În fiecare început de săptămână primești pe mail gratuit o sinteză sumară și bine proporționată de info, lecturi recomandate și opinii. Te ținem informat cu ce este într-adevăr relevant de știut în sport. Ignoră zgomotul, alege informația!
În plus, afli din timp surprizele pe care le pregătim la Lead în perioada următoare
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni