Învestit la Madrid în locul lui Benitez, lui Zinedine Zidane i se cere să facă cu Real ce a făcut Guardiola cu Barcelona

Recent, scriam că peste tot în lume, în tot mai multe sporturi, antrenorii ajung să fie chiar ei personajele centrale ale echipelor lor. Ei, înaintea sportivilor și, de multe ori, înaintea cluburilor lor.

Porneam atunci de la exemplul lui Jurgen Klopp și tot ce a adus neamțul în campionatul britanic, dar argumentam ideea – că rolul antrenorului e astăzi mult mai complex decât ieri – printr-o sumă de exemple. De pildă, s-a vorbit imens, mai ales în ultimele luni, despre oameni ca Pep Guardiola și Jose Mourinho, care trebuie să-și aleagă acum următoarele echipe, decizii care vor schimba în mod dramatic destinele unor campionate întregi, nu doar ale unor cluburi. S-a scris la fel de mult despre Louis Van Gaal, pe care presa din Albion îl demite săptămânal, la fel cum s-au publicat rafturi întregi despre Luis Enrique, debutantul-campion de la Barcelona, sau Carlo Ancelotti, campionul demis de la Madrid.

Astfel, vestea că Real Madrid s-a despărțit, luni, de Rafa Benitez, cade pe șablon. În plus, nu pare să mire pe nimeni: chiar dacă managerul a petrecut doar șapte luni pe banca tehnică, mulți spun că demiterea asta îl pândea de mai multă vreme. Mai precis (și mai în glumă), de vreo șapte luni.

Pentru că Benitez nu a fost demis din cauza clasamentului – poziția a treia, la patru puncte distanță de liderul Athletico Madrid și două de Barcelona, care are un meci mai puțin. Și nu a fost demis nici din cauza egalului (2-2) din deplasarea de la Valencia. Benitez a fost îndepărtat pentru că nu ar fi trebuit adus la Madrid.

Sigur, spectaculoasa remiză de la Valencia vine la câteva săptămâni distanță de înfrângerea de la Villarreal, unde jucătorii au părut plictisiți. Și vine la nici două luni de la înfrângerea aspră (0-4) în fața Barcelonei, sau tembela descalificare din Cupa Regelui, când Benitez (prost informat) a folosit un jucător care nu avea drept de joc.

Dar acestea nu sunt motive, scrie presa din Spania, pentru a demite un antrenor la jumătatea sezonului. În realitate, președintele Florentino Perez pare să fi îndreptat acum propria greșeală – numirea lui Benitez – și speră că promovarea lui Zidane îi va face uitate păcatele recente. Între ele, chiar demiterea lui Carlo Ancelotti, italianul care aducea a zecea Ligă a Campionilor la Madrid, un antrenor care se bucura de sprijinul jucătorilor și respectul fanilor.

Și chiar dacă Perez e recunoscut pentru managementul lui smucit, pentru schimbările bruște, din senin, de astă dată nimeni nu pare să-l critice pentru înlăturarea lui Benitez, ci mai degrabă pentru numirea lui, în vara lui 2015. Toată presa părea să fie de acord atunci că din aducerea lui Benitez la echipă nu va ieși nimic bun. Pentru că într-un fotbal în care statuia antrenorului trebuie să fie la fel de importantă ca cea a clubului, Benitez ar fi ieșit mereu dator în fața celui mai titrat club din lume.

În plus – și asta se spunea încă din vara lui 2015 – Benitez a avut rezultate excepționale cu grupuri de jucători buni și muncitori. El nu a confirmat la Chelsea, unde vestiarul era ocupat de vedete. Mai mult, chiar înainte ca Perez să anunțe despărțirea de Ancelotti și numirea lui Rafa Benitez, Cristiano Ronaldo posta un tweet prin care-și exprima speranța că va lucra cu italianul și anul următor:

Great coach and amazing person. Hope we work together next season. pic.twitter.com/HqHHGjGGUH

— Cristiano Ronaldo (@Cristiano) 23 mai 2015

Dar nu au mai apucat să lucreze. Și imediat după demiterea lui Ancelotti, Ronaldo, Gareth Bale, James Rodriguez sau Toni Kroos și-au exprimat public atât dezamăgirea despărțirii de Carlo Ancelotti, cât și recunoștința pentru fostul lor antrenor.

Asta punea mare presiune pe Florentino Perez. El trebuia să aducă la echipă un manager care să-l facă uitat rapid pe Ancelotti. În schimb, l-a adus pe Rafa Benitez. Mulți dintre jurnaliștii spanioli spun acum că numirea lui Zinedine Zidane vine cu șapte luni întârziere. Că Zidane, în niciun caz Benitez, îl putea face uitat pe Ancelotti.

Într-adevăr, francezul părea să fie soluția ideală încă din primăvara lui 2014. Era fost secund al lui Ancelotti și unul dintre cei mai iubiți foști jucători ai clubului (în 2002, celebrul său voleu aducea Liga Campionilor la Madrid, după finala contra nemților de la Bayer Leverkusen). Dar Zidane spunea în vară că nu e pregătit pentru echipa mare și a continuat să antreneze echipa de rezerve – Madrid Castilla.

În condițiile astea, Benitez a părut mai degrabă un interimar, un tip care să țină locul cald pentru marele Zinedine Zidane. Or, ăsta ar fi fost un climat de muncă dificil pentru oricine, cu atât mai mult pentru Benitez, un tip recunoscut pentru orice altceva, mai puțin pentru carismă.

Acum, numirea lui Zidane (43 de ani), deși vine firesc, aduce cu ea o sumedenie de întrebări. Pentru că toată lumea știe ce fel de jucător a fost Zizou, puțini știu ce fel de antrenor este el. Cum va transforma jocul starurilor lui Real? Ce fel de fotbal va juca echipa lui? Nu știe (încă) nimeni.

Mulți se vor uita rapid spre jocul tinerilor de la Real Castilla, pe care Zidane i-a antrenat vreme de 57 de jocuri. Dar Castilla nu are neapărat un stil clar. Așa cum avea Barcelona B, pe care Pep Guardiola o antrenase episodic (38 de jocuri), înainte să preia echipa mare.

Zinedine Zidane will undoubtedly be compared to Pep Guardiola. Could he possibly be as successful? #SSNHQ pic.twitter.com/6BKkbr79mF

— Sky Sports News HQ (@SkySportsNewsHQ) January 5, 2016

Și aici încep comparațiile dintre Zidane și Guardiola. Francezului îi va fi amintit că și Pep a preluat Barcelona având o minimă experiență de antrenor. Că Guardiola a reușit să câștige toate trofeele în chiar primul an. Și că Guardiola este azi unul dintre cei mai buni antrenori din lume, tot așa cum Zidane a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști din istoria jocului.

Dar comparațiile acestea, oricât de ofertante sunt, rămân simple (și simpliste) jocuri.

Cunoscutul ziarist Guillem Balague face parte dintre cei care nu s-ar grăbi să-l compare pe Zidane cu Pep. Într-un editorial recent, Balague spunea că singura asemănare dintre cei doi este că au fost fotbaliști grozavi. “Și Zidane (la fel ca Guardiola n.red.), a fost un superstar, însă acum trebuie să lucreze cu 25 de personalități diferite. Nimeni nu știe cum va decurge treaba asta. Dar Pep Guardiola este unic, probabil unic în istoria fotbalului. Guardiola era antrenor chiar din timpul carierei de jucător.”

Zidane, spre deosebire de Guardiola, se poate sprijini în primul lui mare examen ca antrenor de experiența câștigată din lucrul cu Jose Mourinho și Carlo Ancelotti, pe care i-a secondat la Madrid. Și la fel ca Guardiola, francezul va avea respectul jucătorilor săi înainte să intre în vestiar, pentru că faima îl precede. Lui Benitez i-a lipsit treaba asta, chiar dacă spaniolul a avut rezultate bune și foarte bune cu Valencia și Liverpool, unde a câștigat, în ani consecutivi, Cupa Uefa și Liga Campionilor.

Mai departe însă de respectul băieților lui, mai departe de umbra campionului din teren și de mentalitatea de învingător, antrenorul Zidane rămâne, măcar pentru moment, un personaj misterios.

„Guardiola e un antrenor fantastic și ceea ce face e cu adevărat impresionant. Dar Guardiola e Guardiola, nu mă comparați cu el. Eu voi face tot ce depinde de mine, dar nu mă compar cu el. Nu m-am comparat cu nimeni nici când jucam , nu o să o fac nici acum”, răspundea Zidane.

Întrebat despre filosofia lui de joc, despre cum va juca echipa lui, Zidane spunea că are obiective și planuri clare și că va face totul pentru a le duce la îndeplinire: „Fotbalul pozitiv a fost mereu important la Madrid și vom continua să jucăm pozitiv. Trebuie să găsim un joc ofensiv și echilibrat, nimic mai mult.”

Francezul spunea că are emoţii mai mari decât atunci când a semnat ca jucător al Madridului. Presiunea, de astă dată, va fi mai mare. Dacă în teren Zidane era “locuit” adesea de un geniu, acum i se va cere (speră fanii lui Real Madrid) să ofere clubului o identitate prin joc. Pentru că momentan, Real Madrid pare să aibă o identitate (grozavă) prin palmares și încă o identitate (grozav de lucrativă) prin marketing. Prin mai vechea strategie de a-i aduce la club pe cei mai bine cotați jucători din lume. Dar nimeni nu prea știe, dacă e luat repede, ce fel de fotbal joacă Real Madrid. Așa cum toată lumea știe ce fotbal practică Barcelona, Bayern München, Juventus, Dortmund și alte cluburi care și-au format identitatea și prin stilul de joc.

Va fi probabil marea încercare a lui Zidane. Dar una de care francezul pare să se preocupe din timp. Încă din decembrie 2014, Zidane îl vizita pe Marcelo Bielsa, la Marseille, apoi, câteva luni mai târziu, stătea două zile alături de Guardiola, la München – o întâlnire la care participau și Willy Sagnol, Claude Makelele sau Oliver Kahn.

Și Bielsa, și Guardiola sunt recunoscuți pentru metodele lor inovatoare și sistemele de joc noi, complexe. Iar Zidane îl lăuda chiar recent pe Guardiola, pe care îl numea “un inovator, un antrenor care a creat noi metode de antrenament; un tip care obține maximul de la jucătorii lui și care le înțelege perfect potențialul.” Dacă va încerca Zidane să revoluționeze jocul? Asta rămâne de văzut. Până atunci, Bixente Lizarazu, fostul coechipier al lui Zidane, spunea, pentru L’Equipe, că Zizou și Cristiano Ronaldo vin de pe aceeași planetă. „Pe jucătorii aceștia nu încerci să-i înveți sisteme de joc. În schimb, îi aduci în cea mai bună stare de spirit pentru a participa la munca echipei. Componenta psihologică va fi cea mai importantă din munca lui Zinedine la Madrid, iar aura lui îl va ajuta foarte mult.”