Într-un “Clasico” atipic, Real Madrid câștigă pe terenul Barcelonei. Despre adevărata miză a unui derbi fără miză

Zeci de mii de oameni au trecut în ultimele zile pe la Memorialul “Johan Cruyff” de pe “Nou Camp”, ca să își ia adio de la marele inspirator al poveștii de succes a Barcelonei ultimelor două decenii. “El Clasico” se dorea a fi un omagiu adus unuia dintre inventatorii fotbalului-spectacol. Nu a fost deloc așa, iar victoria pe final, 2-1, a Realului – într-un meci, totuși, lipsit de miză reală – nu a făcut decât să prelungească doliul din inima Catalunyei.

Cu 10 puncte în fața Realului, când mai rămân de jucat de-abia șapte etape din La Liga, și cu perspectiva unei dure înfruntări, peste numai trei zile, cu principala sa urmăritoare din campionat, Atletico Madrid, în sferturile Ligii Campionilor, Barcelona s-a prezentat în “El Clasico” mai mult din obligație decât din convingere, ca la un Paște la socri de care nu-ți arde câtuși de puțin, dar la care nu ai cum să nu te duci.

În orice altă variantă de program, Luis Enrique, antrenorul catalanilor, ar fi odihnit mai mulți titulari, dar în marele derbi al Europei fotbalistice, când sute de milioane de telespectatori sunt cu ochii pe meci, nu putea veni decât cu formula de gală.

Compromisul cu adevăratele sale interese de moment nu i-a garantat, însă, lui Enrique mai multă concentrare din partea elevilor săi, care au jucat vizibil distrași și, încă mai grav, cu aerul de superioritate conferit atât de clasament, cât și de victoria categorică din tur, când s-au impus cu 4-0 pe „Santiago Bernabeu”.

Rezultatul acela și forma extraordinară a Barcelonei, care venea după o cursă record de 39 de meciuri fără înfrângere, aveau să influențeze și felul în care a gândit meciul Zinedine Zidane. Cu Carvajal în locul lui Danilo pe banda dreaptă, cu Casemiro la mijloc, în fața unor vedete ca James Rodriguez și Isco, “los blancos” au venit pe “Camp Nou” vădit preocupați să evite cu orice preț un scenariu catastrofic, care să le distrugă moralul (și așa șubred) într-un final de sezon în care Liga Campionilor rămâne singurul vis posibil.

Love what @marca have done with their headline post-clásico (‘alma’=’soul’ in Spanish, in case of doubt) pic.twitter.com/ZBa9fGf51o

— Andy Brassell (@andybrassell) April 3, 2016

Iniesta și compania au controlat categoric o primă repriză (68% posesie) în care până și puținele contre ale madrilenilor au eșuat din lipsa oamenilor care să-l susțină pe purtătorul de balon și în care, lucru rar văzut în campionatul spaniol, un superstar de talia lui Ronaldo a tras de el și s-a apărat în propriul careu în fața fundașilor adverși!

Barcelona putea băga frica în marii rivali încă din startul partidei, când, bine angajat de Neymar, Luis Suarez a luftat surprinzător, din șapte metri, cu toată poarta în față. Faza din minutul 10 rămâne oricum importantă în economia meciului, pentru că Sergio Ramos a văzut un galben pentru proteste care avea să facă din “El Clasico” un meci de “dacă” și cu “poate”.

În minutul 26, Messi a scăpat pe centru, a simulat pasa spre un Neymar rămas liber în stânga, însă a forțat intrarea în careu pe lângă căpitanul Realului. Cei doi s-au ciocnit la limita careului mare, Messi a cerut penalti și eliminare, dar nu a primit nimic. Până în minutul 50, imprudentul fundaș central madrilen a mai fost iertat de încă două ori de un nou cartonaș, sinonim cu eliminarea; a fost o perioadă de joc în care doar polițele mai vechi între jucătorii care au prins adevăratele derbiuri de pe vremea lui Guardiola și Mourinho au mai încins partida.

Totuși, Barcelona iese mai relaxată de la vestiare și pune, în sfârșit, presiune pe adversar. Suarez și Messi fac faza meciului, finalizată cu un lob fabulos de la marginea careului mare al vedetei argentiniene. Keylor Navas scoate de la vinclu, dar seria de trei cornere consecutive care urmează aduce și deschiderea scorului.

Pique scapă din marcajul lui Pepe și trimite puternic cu capul lângă bară. E minutul 57, Realul e în corzi, iar fundașul Barcelonei are mai bine de 30 de minute să se gândească la cel mai bun scenariu pentru “Periscope”-ul de după meci.

Cu Busquets și Iniesta la timonă, Barcelona face ce știe mai bine: adoarme meciul, convinsă că Realul nu mai are resurse să-i amenințe lunga serie de invincibilitate. Numai că, la prima acțiune de atac mai consistentă din tot meciul, condusă de inepuizabilul Marcelo, centrarea anemică a lui Kroos e deviată nefericit de Alba fix pentru semifoarfeca lui Benzema. Cel mai slab om al Realului în prima repriză nu poate rata și de data aceasta întâlnirea cu golul.

Campionii Europei nu înțeleg mesajul și continuă să joace anemic, fără vlagă. Ieșirea lui Rakitic, autorul unei mari ocazii în prima repriză, destabilzează și mai mult mijlocul, iar replicile jucătorilor lui Zidane sunt tot mai tăioase cu fiecare minut ce trece. Arbitrul anulează un gol al lui Bale pentru fault în atac, apoi îl elimină, în fine, pe Ramos, și catalanii respiră ușurați. Nici nu-și doreau mai mult de un 1-1, sunt cu gândul la meciurile cu Atletico din Liga Campionilor…

Numai că Ronaldo, marele absent al meciurilor mari, are o reacție de orgoliu și rezolvă cu stil o acțiune care nu anunța mare lucru. Preluare perfectă de lângă Alves și șut dintr-un unghi imposibil, printre picioarele lui Claudio Bravo. E 1-2, mai sunt doar 5 minute până la final și, chiar cu un om în plus și cu Pique în atac, Barcelona nu mai poate face nimic.

“Periscope”-ul lui Pique e reprogramat, iar în locul lui pe rețelele sociale curg obișnuitele fotografii cu Cristiano în boxeri, etalându-și mușchii. Vestiarul Realului sărbătorește victoria de pe „Camp Nou” ca pe un mare titlu. O victorie de orgoliu și de palmares, o gură de aer pentru antrenor și jucătorii aflați întregul sezon în gura presei.

Real Madrid celebrate wildly after Clasico win https://t.co/ayEMnS5VvK

— SPORT English (@Sport_EN) April 3, 2016

„Fotbalul îți dă în fiecare zi câte o lecție”, le-ar fi spus Johan Cruyff, la o țigară, cu aerul său de filosof în școala vieții, băieților de azi ai Barcelonei. E la fel de valabil și pentru jucătorii Realului. Pentru că adevăratul sens al acestui “Clasico” îl vom înțelege de-abia la finalul sezonului.

Fără un titlul în palmares, victoria de sâmbătă le va folosi prea puțin lui Zidane și Cristiano. Dar acest meci care nu îi ajută deloc în clasament era, probabil, singurul meci în care madrilenii puteau să își recupereze orgoliul pierdut în numeroasele jocuri slabe ale acestui sezon. Urmează o dublă abordabilă cu Wolfsburg în Liga Campionilor, iar din semifinale totul este posibil!

Și pentru Barcelona această înfrângere ciudată s-ar putea să fi venit exact la timp. Au mai rămas vreo duzină de meciuri de jucat și – paradoxal precum fotbalul propovăduit de Cruyff – derbiul cu Real era singurul meci tare pe care Barcelona își putea permite să-l piardă în drumul său spre apărarea trofeului Ligii Campionilor. Ca și la Loto, adevăratul câștig se reportează pentru o dată viitoare.