Dan Petrescu și pariul său pe muncă, maturitate și caracter. Povestea unui succes împotriva curentului

Într-un an marcat de explozia generației U21, semifinalistă la Europeanul de tineret și calificată la Jocurile  Olimpice din 2020, într-un an în care, după George Pușcaș, Ionuț Nedelcearu și Ianis Hagi, însuși selecționerul Mirel Rădoi a fost promovat la Naționala mare, în fine, într-un moment în care, obosiți de eșecurile din ultima vreme, nu mai vedem viitorul fotbalului nostru altfel decât în pariul pe generația tânără, Dan Petrescu se pune, în stilul său binecunoscut, de-a curmezișul împotriva curentului și califică campioana CFR Cluj în „șaisprezecimile” Europa League într-o manieră care confruntă deschis toate prejudecățile și toate trendurile zilei.

La capătul a cinci luni în care a bătut lumea de la Astana și Tel Aviv până la Glasgow și de la Praga până la Roma, la capătul a 14 meciuri europene, suprapuse peste un intens calendar intern în care nu a capitulat nici o secundă, la capătul unui traseu infernal, cu echipe una mai arțăgoasă ca alta, la început, una mai valoroasă și mai bogată ca alta, la final, Dan Petrescu prinde primăvara europeană cu o echipă care învinge la Cluj pe Celtic avându-i în teren, pe post de mezini de trupă, pe Burcă și pe Omrani, jucători de 26 de ani.

Fără elanul și fără jocul estetic arătat de Naționala de tineret în Italia și San Marino, Dan Petrescu demonstrează că se poate face treabă la nivel european și prin muncă și rigoare – ridicate la grad de obsesie. Multă vreme ignorați de selecționeri, Deac, Bordeanu și Burcă, alături de veterani precum Culio și Camora – și ei ignorați de Federație, deși sunt români „get-beget”, cu case la Cluj, și nu avut avut niciodată concurență serioasă pe postul lor printre „tricolori” – ne oferă un alt model, alternativ, de atingere a excelenței. Cu atât mai valoros, cu cât pune munca și modestia la baza succesului.

*

Puțini îi dădea șanse de reușită CFR-ului în Europa. Anul trecut, într-o formulă foarte apropiată de cea de azi, dar fără Dan Petrescu, plecat în China după câștigarea titlului, CFR pierdea cu Malmo și cu Dudelange și, pe lângă doza serioasă de miștocăreală, se alegea și cu eticheta că fotbalul său parcimonios, cu victorii smulse cu maxim cinism și cu un lot cu media de vârstă trecută de 30 de ani, poate merge în România, dar nu are nicio șansă în competițiile continentale.

Revenit din China, cu un nou titlu aproape servit de predecesorii săi, Dan Petrescu avea o mare provocare în față: un traseu cât mai solid în Europa. Era mai mult decât o ambiție personală – și știm cu toții cât de personal ia Dan Petrescu lucrurile! – era aproape o condiție obligatorie pentru viitorul proiectului sportiv din Gruia. Un proiect în care s-au băgat foarte mulți bani după ieșirea din insolvență, dar care nu produsese nimic, nici bani din transferuri – căci lotul e bătrân, nu e vandabil – nici din premiile oferite de UEFA.

După eșecul cu Dudelange de anul trecut, CFR Cluj a fost nevoită să o ia de foarte jos, din primul tur preliminar al Ligii Campionilor, împotriva celor de la Astana. Era doar începutul unui traseu complicat, în care CFR a lăsat în urmă echipe ca Maccabi Tel Aviv sau Celtic Glasgow, pentru a se împiedica de puternica echipă a Slaviei Praga înaintea intrării în grupele Ligii Campionilor. Nici traseul „alternativ”, în grupele Europa League, nu avea să fie mai comod: din nou Celtic, apoi Lazio Roma și Rennes, trei echipe mult peste nivelul de top al Ligii 1. Până la urmă, CFR a bifat mai mult decât rețeta financiară (peste 14 milioane de euro) necasară supraviețuirii la nivel de vârf în Liga 1: s-a calificat mai departe cu record de puncte obținute de o echipă românească în grupele unei competiții europene.

Pariu pe maturitate

„Zero improvizație!”. Asta pare să fie deviza lui Dan Petrescu la revenirea sa în fotbalul nostru. SuperDan și-a blindat, din start, echipa cu jucători de mare experiență și de mare încredere: Arlauskis, Culio, Vinicius, Hoban, Djokovic, pe lângă Deac și Camora. Fără excepție, valabil și în cazul lui Omrani sau Traore, jucători care dublează calitățile individuale cu o capacitate extraordinară de luptă și cu o dedicație totală pentru echipă. Remarcabil în multe jocuri din campionatul intern, un jucător precum Adiță Păun și-a găsit, tocmai de aceea, rareori locul în echipa de Europa. Obsedat de control și de detaliu, Dan Petrescu și-a construit o echipă după chipul și asemănarea sa, serioasă, matură, care nu lasă nici un spațiu de manevră adversarului.  Echipa bătrânicioasă de care râdea toată lumea anul trecut a făcut față cu brio unor adversari ca Celtic, Rennes sau Lazio, ba chiar a făcut și spectacol în unele momente.

Planificare sportivă impecabilă

Implicată într-o luptă pe viață și pe moarte pe două fronturi, campionat și Europa, trupa lui Dan Petrescu a terminat debordând de energie ultimul meci din grupe, cel cu Celtic de la Cluj. Într-un sport românesc care ne-a obișnuit să termine sufocat competițiile, Dan Petrescu vine cu o nouă demonstrație de planificare a performanței. Și-a făcut, la propriu, două echipe, una pentru competiția internă, alta pentru compeția continentală, și a păstrat ca elemente de legătură doar pe acei jucători „fără plămâni” precum Camora, Deac sau Omrani, care duc cele mai grele meciuri ca pe niște antrenamente.

În aceste condiții, Petrescu a terminat pe locul 2 grupa, la 6 puncte peste Lazio, și e pe 2 în Liga (la două puncte de Astra), după ce a cedat meciul cu multe discuții de la Botoșani, pe care nu l-a putut amâna, înaintea „finalei” de joi cu Celtic.

Caracterul

Că Dan Petrescu este un motivator ca nimeni altul nu mai e un secret pentru nimeni. Deac și Camora au dat de mai multe ori „din vestiar”, oferind detalii despre atmosfera de la pauză când lucrurile nu merg cum ar trebui. Dar la fel de adevărat este și faptul că Petrescu are la Cluj o trupă de profesioniști unul și unul, în care măcar șapte jucători s-ar califica pentru onoarea de a ține pe braț banderola de căpitan. Jucători de la care generația tânără din Liga 1 chiar are ce învăța, oameni dispuși să alerge până la capăt după fiecare minge, cum s-a întâmplat la spectaculosul gol al doilea cu Celtic, după o combinație de mare efect între Culio, Deac și Djokovic.

„Gata petrecerea, în weekend avem meci greu, trebuie să revenim pe locul 1!”, a dat semnalul căpitanul Mario Camora, imediat după meci. Avem nevoie și de jucători ca Mario Camora în fotbalul nostru, dar avem, mai mult decât atât, nevoie de caractere precum Mario Camora și colegii săi de la CFR. Furați de vraja și calitățile tinerilor lui Mirel Rădoi – care, totuși, încă au probleme de adaptare au în fotbalul mare – să nu uităm de „alternativa” pe care ne-au oferit-o, în Europa, „seniorii” lui Dan Petrescu. Munca și caracterul, s-a văzut și de data asta, sunt mereu o bună bază pentru a o lua din loc.

Foto: Flaviu Buboi / Sport Pictures