Sprintena revoltă a micilor echipe: a doua nou-promovată îi dă dureri de cap lui Atletico, Real şi Barça continuă începutul bun, dar pe locul 1 stă Las Palmas
Danny Coposescu 30 august 2016Istoria se repetă des în fotbal. Doar că nimeni nu se aştepta să se repete atât de rapid în cazul lui Atletico Madrid. La şase zile după ce a început noul sezon de La Liga cu stângul, egalată în ultimul minut de proaspăt promovata Deportivo Alavés, Atleti s-a deplasat pe terenul altei nou venite. Spre deosebire de bascii de la Alavés, însă, Deportivo Leganés e o echipă mică dintr-un oraş şi mai mic, învecinat cu Madridul, şi trăieşte visul unui prim sezon în La Liga de la fondarea clubului în 1928.
Până şi a doua divizie din Spania era considerată o înălţime ameţitoare pentru Leganés, care i-a luat lui Eibar titlul de cea mai mică formaţie din prima ligă. Dar pentru a doua oară în două meciuri consecutive, Atletico contribuie la basmul unei nou-promovate, după un 0-0 care i-a deprimat serios pe jucătorii lui Diego Simeone. Pe nimeni mai mult decât pe Antoine Griezmann, responsabil şi el de câteva ratări. „Dacă vom continua aşa, ne vom bate doar pentru evitarea retrogradării‟, a izbucnit francezul la capătul unui meci care îi lasă echipa la patru puncte distanţă de rivalele cu care s-a obişnuit să se bată pentru titlu în ultimele trei sezoane.
Ca un pompier, Simeone s-a grăbit să toarne nişte apă rece peste sentimente şi declaraţii puţin prea înfierbântate, cum a fost cea a lui Griezmann: „Trebuie să fim calmi şi să continuăm să lucrăm.‟ Vestea bună pentru Atletico e că argentinianul tinde să strălucească cel mai mult când e sub presiune.
Lucrurile ar fi mult mai uşoare pentru Atleti dacă Real Madrid şi Barcelona nu ar fi început atât de hotărât. În două etape, ambele echipe au arătat două feţe diferite, ambele necesare pentru aspectul unei învingătoare. După demonstraţiile de forţă împotriva lui Real Sociedad şi Betis (3-0, respectiv 6-2) au urmat două victorii obţinute mai degrabă prin perseverenţă şi multă voinţă, decât printr-un joc spectaculos.
Celta Vigo a terminat pe şase anul trecut şi, deşi a fost prima „victimă‟ în povestea lui Leganés (0-1 acasă acum o săptămână), a venit pe Santiago Bernabeu hotărâtă să şteargă orice impresie proastă. Şi, în mare măsură, a şi reuşit asta. A fost nevoie de un moment individual al lui Toni Kroos, în minutul 81, pentru a mai pune trei puncte în dreptul madrilenilor. Pe lângă capacitatea echipei lui de a rezolva meciuri şi atunci când nu e la turaţie maximă, Zidane mai are un motiv de a fi mulţumit: prestaţia lui Alvaro Morata, care a marcat primul său gol de la revenirea din vară, al 12-lea în total pentru clubul care l-a recuperat de la Juventus.
Ce nu-l bucură prea tare pe Zidane e diversiunea numită James Rodriguez. Zi de zi, speculaţiile cu privire la situaţia columbianului devin tot mai zgomotoase. Întrebat după meciul contra Celtei dacă Rodriguez va pleca, antrenorul francez a insistat că Rodriguez e în planurile sale pentru viitor. Doar că asta nu se prea transpune în fapte observabile: chiar şi în lipsa lui Cristiano Rolando sau Benzema, atacantul nu prinde echipa. Probabil că nu mai e suficient timp în fereastra asta de transferuri pentru o plecare, ceea ce ar înseamna că Zidane va avea o rezervă nefericită care a costat aproape 80 de miloane de euro.
Pentru o vreme, se părea că Arda Turan va avea aceeaşi soartă la Barça. Deşi a jucat doar episodic sezonul trecut, jucătorul turc a părut mereu scos din alt film decât cel regizat de Erinque şi restul coechipierilor. Răbdarea clubului şi a antrenorului pare însă acum mai inspirată ca oricând. După un gol şi o prestaţie bună în prima etapă, Turan a recidivat cu un assist vital pentru Ivan Rakitic în victoria cu 1-0 de pe San Mames, contra lui Atheltic Bilbao.
Vorbim totuşi de echipa care i-a luat Barcelonei supercupa sezonul trecut, un grup care are o reputaţie bine-meritată pe teren propriu. Scorul reflectă echilibrul meciului, dar nu calitatea sa. Spre meritul său, Ernesto Valverde nu a stat la cutie, aşteptând un asediu inevitabil. Bilbao a presat aproape până în gura porţii lui Ter Stegen, care i-a şi provocat palpitaţii lui Enrique într-un moment de prea multă siguranţă de sine cu mingea la picior.
Totuşi, Barça a insistat să iasă de sub presiune în stil propriu, mereu cu mingea la picior. E puţin diferit de ceea ce adusese iniţial Enrique nou la echipă, anume deschiderea către un joc mult mai direct, cu mingi direct pe atacanţi, atunci când era nevoie. Revenirea la acel joc care prioritizează posesia peste orice altceva poate să fie un semn că lotul Barcelonei începe să atingă nivelul de coeziune care exista pe vremea lui Guardiola.
În fine, în ciuda începutului perfect, pe primul loc în La Liga nu o vedem nici pe Barcelona, nici pe Real. În fruntea clasamentului, după o victorie zdrobitoare contra Granadei, stă tocmai Las Palmas. Da, ai citit bine. Las Palmas, care până anul trecut nu mai respirase aerul din La Liga de 13 ani, care e definiţia unui „yo-yo club‟, abonat la naveta dintre divizii, are şi ea două victorii din două şi un golaveraj mai bun decât granzii spanioli.
Probabil nu va dura mult şi antrenorul Quique Setien va trebui să facă ceva să-şi ţină jucătorii cu picioarele pe pământ. Momentan, însă, clasamentul merită pozat pentru un memento.
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 2 săptămâni