EURO U21, PREVIEW | Ce meciuri vedem la București și la Cluj, cum arată și ce poate câștiga Naționala de tineret a României. Și ce poate pierde fotbalul nostru

Campionatul European de fotbal U21 începe azi, cu Bucureștiul și Clujul între orașele-gazdă, și cu o echipă a României care joacă într-o grupă complicată, alături de Spania, Croația și Ucraina.

România U21 joacă toate cele trei meciuri din Grupa B pe Stadionul Steaua:

România – Spania, 21 iunie, ora 21.45

România – Ucraina, 24 iunie, ora 19:00

România – Croația, 27 iunie, ora 21.45

Tot pe Stadionul Steaua se joacă și una dintre semifinale, pe 5 iulie, în vreme ce Stadionul Giulești găzduiește celelalte trei meciuri din Grupa B, dar și un sfert de finală.

La Cluj, pe  Cluj Arena și „Dr. Constantin Rădulescu”, se joacă cele șase meciuri ale Grupei D, dar și un sfert de finală. Bilete – aici.

Înaintea primelor meciuri, l-am întrebat pe colegul și prietenul nostru Ciprian Rus – care a urmărit cu atenție echipele de juniori și tineret ale României în ultimii ani – la ce să ne așteptăm de la acest EURO U21.

**

Ciprian, ce avem de câștigat la acest European de tineret? Care-ar fi marile mize pentru fotbalul nostru și suporterii săi? Cum măsurăm succesul unui astfel de eveniment? Prin performanța propriu-zisă? Prin numărul jucătorilor care fac trecerea la echipa națională de seniori? Și ce-am avea de pierdut, în caz de eșec?

România este, alături de Georgia, gazdă a acestui turneu final U21. Privind lucrurile din această perspectivă, aș spune că prima noastră miză este aceea de a genera interes în jurul competiției, de a apropia publicul tânăr – sau noi categorii de public – de fotbal în general și de stadioanele cochete (Ghencea și Giulești, la București, respectiv Cluj Arena și „Dr. Constantin Rădulescu” din Cluj) pe care se vor juca meciurile de pe partea de tablou dedicată României. Europeanul de tineret este o competiție premium, marca UEFA, cum rar avem ocazia să vedem la noi în țară, echipele prezente vin cu o mulțime de jucători de mare valoare, unii deja vedete în campionate de top; este, deci, dincolo de participarea selecționatei noastre naționale U21, o excelentă ocazia de a expune publicul român la un fotbal de calitate și de a-l învăța sau reînvăța drumul spre stadion. Prima miză aici o văd: în testarea capacității de organizare la acest nivel și în succesul de public al competiției. Succes de public care, desigur, va depinde și de rezultatele pe care le va face selecționata condusă de Emil Săndoi. Depășirea fazei grupelor – deci rezultatele concrete – reprezintă, trebuie să reprezinte o miză. Obligă la asta, în primul rând, succesele din 2019 ale generației cu Ianis Hagi, Coman și Pușcaș, obligă la asta statutul de gazdă a competiției, obligă la asta faptul că România e deja la a treia participare consecutivă la turnee finale U21, la care se adaugă și calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo: simpla prezență la acest nivel (garantată, de data aceasta, de calitatea de co-organizatori) nu ar mai trebui să fie un scop în sine.

Apoi, dincolo de rezultate, care au doza lor firească de contextual (faptul că primul nostru adversar e Spania, marea favorită a turneului, care vine în România cu un lot mai valoros decât lotul de seniori al țării noastre), selecționata U21 este o platformă de testare menită să serviseze Naționala mare. Turneul din 2019, care rămâne o referință în istoria recentă a fotbalului românesc, e un foarte bun exemplu în acest sens: proiectul girat atunci de Mirel Rădoi ne-a oferit și variante pentru prima reprezentativă (Manea, Nedelcearu, Cicâldău, Olaru, Coman, Ianis Hagi și Pușcaș au jucat în 2-2-ul recent cu Elveția), ne-a oferit o filosofie de joc (un fotbal deschis, intuitiv, de atac) și ne-a oferit și un selecționer. Tranziția mult-așteptată spre o altă exprimare fotbalistică a Naționalei s-a blocat odată cu plecarea precipitată a lui Mirel Rădoi, dar miza experimentelor pe care le permite nivelul U21 e indiscutabilă.

Cât privește strict jucătorii care pot face pasul la prima reprezentativă trebuie să remarcăm că doi dintre jucătorii din lotul pentru European, Mihăilă și Screciu, au fost printre cei mai buni jucători ai Naționalei mari contra Elveției. Selecționata U21 oferă deja destule soluții pentru echipa mare, Europeanul poate veni cu noi confirmări în acest sens.

Ce avem de pierdut în cazul unui eșec: continuitatea. Chiar dacă nu a mai avut rezultatele de la Euro 2019, România U21 a jucat foarte bine – având și anumite condiționalități legate de lot – și la Euro 2021, și la Olimpiada de la Tokyo. Miza e să continuăm să luptăm de la egal la egal cu echipele mari ale Europei la nivel U21, în speranța că vom putea face asta, din nou, cât de curând, și la nivelul seniorilor.

Cum arată lotul de acum, dacă-l compari cu cel în care ne-am pus mari speranțe în 2019?

Întâi de toate, lotul din 2023 mi se pare mai ofertant și mai echilibrat decât cel cu care Adrian Mutu a jucat mai mult decât decent la Euro U21 și la Olimpiada de la Tokyo. Absența lui Mihăilă, care s-a accidentat la celebrarea golului egalizator contra Elveției, va fi, din păcate, notabilă, la fel ca și cea a lui Bairam, care nu a prins lotul tot din considerente de natură medicală. Lotul din 2019, construit pe scheletul Viitorului lui Gică Hagi, era ceva mai sudat și avea jucători cu mai multă personalitate. Dar și lotul de azi are tot ce îi trebuie la nivel de calitate individuală, plus un mai mare rodaj la nivel de club. Sunt jucători cu multe jocuri în picioare în SuperLigă sau în ligi din străinătate, unii chiar cu meciuri europene. Are și un mare minus: nu a fost testată în meciuri oficiale, fiind direct calificată la Euro 2023. Iar primul său meci oficial în ultimii doi ani, un meci important în privința calificării dincolo de faza grupelor, este chiar împotriva marii favorite, Spania.

Apropo de acel reper din 2019: ai fost acolo, ai testat de aproape valul de entuziasm pe care acea echipă l-a creat: îți mai amintești un moment similiar de atunci încoace? Un moment în care suporterii să aibă atât de multă încredere în viitorul echipei naționale?

Cred că acel moment al verii lui 2019 n-a mai fost egalat de atunci. Au fost câteva meciuri dătătoare de speranțe ale Naționalei mari sub conducerea lui Mirel Rădoi și cam atât. Faptul că tranziția generației U21 din 2019 la prima reprezentativă nu a dat rezultatele la care speram cu toții – nici la nivel de estetică, nici la nivel de rezultate – a anulat energia acumulată la Europeanul de acum patru ani. Dar faptul că tineri precum Mihăilă, Drăgușin (și el eligibil U21, chiar dacă nu a fost reținut în lot), Screciu sau Moruțan sunt soluții pentru echipa mare e în sine un fapt dătător de speranțe. E nevoie de doar o scânteie, de un rezultat bun la acest Euro, pentru ca energia bună să revină din nou. Suporterii abia așteaptă asta!

Cu ce amintiri ai rămas din 2019? Care au fost, privind peste umăr, marile câștiguri ale acelei campanii? Te vei uita la fel de optimist acum?

Marele câștig al campaniei 2019 a fost certitudinea că putem să ne batem de la egal la egal cu cei mai buni. Unii dintre adversarii de atunci ai lui Hagi Jr și compania au azi în palmares trofee precum Champions League! Un alt câștig a fost testarea unui alt tip de joc decât cel cu care fuseserăm obișnuiți și cu care începem să ne reobișnuim. După patru ani, contextul e cu totul diferit. Personal, mă voi uita cu mai mult realism acum. Un realism pe care mi-aș dori să îl văd și în planul tactic al lui Emil Săndoi, și în teren, în jocul Naționalei. Am urmărit cu mare atenție ultimul amical al României U21, un 0-0 de prestigiu contra campioanei en-titre, Germania U21. Dacă va juca la acel nivel, Naționala de tineret ne poate oferi surprize foarte plăcute vara aceasta.

Crezi că am fost naivi acum patru ani, când am crezut că fotbalul românesc a primit o nouă generație curajoasă? Sau putem fi de fapt foarte mulțumiți de cum au crescut fotbaliștii acelei echipe semifinaliste la EURO U21?

Da, am fost naivi crezând că un proiect de laborator precum cel al lui Mirel Rădoi, construit pe o structură importată de la Viitorul lui Gică Hagi, poate fi atât de ușor translatat la nivelul Naționalei mari. Contextul fotbalului românesc – cu subteranele sale, pe care de-abia uneori le bănuim – nu permitea revoluția la care visam cu toții în 2019. De aici și realismul pe care îl propun, azi, în locul optimismului de atunci.

Am fost naivi și când am crezut că o generație precum cea din 2019 se poate dezvolta sincron, în timp. Realitatea ne-a demonstrat că unii dintre eroii acelei veri nu au mai progresat, alții s-au accidentat, alții au ajuns la echipe-problemă precum FCSB (Olaru și Florinel Coman l-au avut antrenor, în ultimii patru ani, pe Gigi Becali). Acum, la 24-25 de ani, majoritatea au cariere decente, în condițiile în care media generațională nu trece de nivelul echipelor de retrogradare din Top5 ligi europene. Moruțan și Mihăilă, eroii meciului cu Elveția, sunt jucători buni de Serie B în Italia, iar Ianis Hagi era, înainte de serioasa accidentare la genunchi, un jucător bun în Scoția. Succese precum cel din 2019, de la Euro U21, sunt cu atât mai importante pentru fotbalul nostru. Dacă pe succese se construiește, iată!, atât de anevoios, ce speranțe să avem să construim ceva pe eșecuri?

Cum ți se pare, prin comparație, interesul pentru turneul de acum?

Interesul general mi se pare mai slab acum decât în urmă cu patru ani. Încă nu se simte vibe-ul în aer. Dar Europeanul are, totuși, o rețetă bună: România joacă azi cu Spania, care are jucători de top, precum Julen Agirrezabala (Athletic Club), Hugo Guillamón (Valencia), Gabri Veiga (Celta de Vigo), Álex Baena (Villarreal), Oihan Sancet (Athletic), Ander Barrenetxea (Real Sociedad). Și organizatorii spun că stadionul din Ghencea va fi aproape plin, ceea ce e un semnal foarte bun.

La Cluj se va juca, joi, un „clasic” precum Franța – Italia, cu Amin Adli (Leverkusen) contra lui Sandro Tonali (AC Milan). Dar la Euro vor mai juca De Ketelaere (AC Milan) la Belgia, Roko Šimić (Salzburg) la Croația, Harvey Elliott, Curtis Jones (Liverpool), Cole Palmer (Manchester City), Emile Smith Rowe (Arsenal) sau Gibbs White (Nottingam) la Anglia, Loïc Badé (Seville), Pierre Kalulu (AC Milan), Castello Lukeba (Lyon), Valentin Gendrey sau Khéphren Thuram (Nice) la Franța, Giorgi Mamardashvili (Valencia) pentru Georgia, Youssoufa Moukoko (Borussia Dortmund) pentru Germania, Ryan Gravenberch (Bayern München) și Joshua Zirkzee (Bologna) pentru Olanda, André Almeida (Valencia), Pedro Neto (Wolverhampton Wanderers), Fábio Silva (PSV Eindhoven) sau Vitinha (Marseille) la Portugalia, Mykhailo Mydryk (Chelsea) pentru Ucraina. Motive destule ca lumea să vină în număr mare la stadion!

Cine, din lotul României, dă semne că e aproape de-a face saltul spre fotbalul mare? Și cât de sus pot ajunge vedetele echipei actuale?

Cum spuneam, România U21 are un lot bine echilibrat, cu jucători interesanți pe toate posturile. În poartă, Mihai Popa, recent transferat de Torino, e un jucător care dă întredere echipei. În centrul apărării, Bogdan Racovițan (Rakow / Polonia) și Victor Dican (FC Botoșani) au jucat foarte solid în fața Germaniei, iar pe stânga avem două variante foarte interesante: Andrei Borza (Farul), una dintre revelațiile ultimului sezon din SuperLigă, și Valentin Țicu (Petrolul). La mijloc, Vladimir Screciu (Universitatea Craiova) e deja o certitudine, după debutul la Naționala mare, iar lângă el avem mai mulți jucători foarte talentați: Alexi Pitu (Bordeaux / Franța), Alexandru Cîmpanu (Universitatea Craiova), Adrian Mazilu (Farul) sau Tavi Popescu (FCSB). Și în atac avem variante – Claudiu Petrila (CFR Cluj), Jovan Markovic (Universitatea Craiova), Daniel Bîrligea (CFR Cluj) și Louis Munteanu (Farul). Nu mai puțin de opt jucători au un titlu național în palmares, ceea ce demonstrează că au ADN de campioni. Mulți dintre ei pot face un pas spre fotbalul mare, dar, după experiența generației de la Euro 2019, e bine să nu ne hazardăm în a-i vedea deja pe la mari echipe din Europa.

LOTUL ROMÂNIEI U21

Cu o zi înainte de startul EURO 2023 U21, FRF a anunțat că Valentin Mihăilă (Parma) și Constantin Grameni (Farul) – ambii accidentați – au fost înlocuiți de David Miculescu (FCSB) și Alexandru Cîmpanu (Universitatea Craiova).

PORTARI: Ștefan Târnovanu (FCSB), Mihai Popa (FC Voluntari), Andrei Gorcea (Universitatea Cluj);

FUNDAȘI: Bogdan Racovițan (Rakow / Polonia), Mihai Lixandru (FCSB), Victor Dican (FC Botoșani), Valentin Țicu (Petrolul), Andres Dumitrescu (Sepsi), Alexandru Pantea (FCSB), Andrei Borza (Farul Constanța);

MIJLOCAȘI: Vladimir Screciu (Universitatea Craiova), Dragoș Albu (U Craiova 1948), Alexandru Cîmpanu (Universitatea Craiova), Alexandru Ișfan (Universitatea Craiova), Alexi Pitu (Bordeaux / Franța), Claudiu Petrila (CFR Cluj), Vlad Pop (U Craiova 1948), Octavian Popescu (FCSB), David Miculescu (FCSB), Adrian Mazilu (Farul Constanța);

ATACANȚI: Jovan Markovic (Universitatea Craiova), Daniel Bîrligea (CFR Cluj), Louis Munteanu (Farul Constanța).

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES