Dortmund e gata să o provoace din nou pe Bayern. Între timp, în tribunele din Germania fierbe războiul dintre fani şi federaţie

Danny Coposescu 7 septembrie 2017

S-a întâmplat şi asta. Nici nu-i de mirare, pentru că în era declanşată de transferul lui Neymar niciun zvon şi nicio sumă nu mai pot fi ignorate ca simple „click-bait-uri“. Așa că trecerea lui Ousmane Dembele de la Dortmund la Barcelona a mai dat fotbalului un jucător de 100+ milioane de euro.

Dar francezul a lăsat în urmă un gust amar la Dortmund. Cum o spune şi antrenorul lui Dembele la naţională, Didier Deschamps, „în societatea de azi, un tânăr de 18 ani vrea totul, pe loc.“ Ceea ce descrie perfect tactica atacantului, care a dispărut în neant imediat ce a aflat de interesul catalanilor şi nu s-a mai arătat la faţă decât în tricoul roş-albastru, la prezentarea de pe Camp Nou.

Peter Bosz, nou-venit pe Westfalenstadion, se putea lipsi de toată telenovela asta, mai ales că avea în brațe o listă de accidentări mai lungă decât cea de antrenori schimbaţi de Hamburg în ultimul deceniu (17). După două etape, Dortmund conduce clasamentul la golaveraj, iar Andy Bassell de la The Guardian compară deja stilul electric de joc cu vremurile lui Klopp. Poate e prea devreme pentru asemenea paralele şi cu siguranţă e prea devreme să prezicem o cursă de lungă distanţă în Germania, dar primele semne ale unui sezon pe cinste sunt acolo.

Bosz are „probleme de lux“, Ancelotti are probleme în vestiar

Că Dortmund a început cu două victorii clare şi nu a primit încă gol e cu atât mai impresionant cu cât, așa cum spuneam, din lot lipsesc în continuare multe piese de rezistenţă. Marco Reus, Julian Weigl, Andreas Schürrle şi căpitanul Marcel Schmelzer au început sezonul pe masa de tratament. Dar Şahin şi Götze au părut renăscuţi în meciurile cu Wolfsburg (3-0) şi Hertha Berlin (2-0). Poate mai important, înlocuit de tânărul Dembele în rolul starului ferestrei de transferuri, lui Aubameyang pare că i-a mai pierit din dorul de hoinărit. Gabonezul a marcat în ambele jocuri şi continuă de unde a terminat în luna mai.

Partea şi mai bună pentru Bosz e că accidentaţii amintiţi mai sus se pregătesc de revenire. Pentru deplasarea de la Freiburg de sâmbătă, Schmelzer îşi va pune din nou banderola pe braţ, iar Weigl e şi el aproape de 100%, deci apar deja primele bătăi pe locuri în echipă. Antrenorul olandez se bucură de dileme la selecţie: „O formaţie de top trebuie să aibă astfel de probleme de lux. Avem un lot mare cu jucători foarte buni.“ Și, dacă BVB investește cu inspirație banii luați pe Dembele, lotul ăsta poate să arate (încă din iarnă) și mai bine.

De cealaltă parte, în Bavaria nu e totul roz, în ciuda startului ideal. Bayern a luat şi ea şase puncte din şase posibile, dar primele întrebări s-au conturat deja în jurul unei echipe parţial în tranziţie. Victoria cu Leverkusen (3-1) a mascat o apărare vulnerabilă, iar la Bremen, primul dintre cele două goluri ale lui Lewandowski a venit abia în minutul 72. Poate e un chiţibuș să te legi de lucrurile astea, dar așa se întâmplă când te raportezi la standardele campioanei.

Mai îngrijorătoare a fost izbucnirea publică a lui Thomas Müller, după ce a fost lăsat pe bancă în favoarea lui Kingsley Coman: „Nu ştiu exact ce calităţi vrea să vadă antrenorul. Aparent, ale mele nu sunt dorite 100%.“ În jurul lui Müller se-ntind de ani buni dezbateri cu privire la talentele sale. Neamţul e într-adevăr un jucător unic, fără străluciri evidente, dar totuşi mereu în topul marcatorilor. Cel puţin până sezonul trecut, când a reuşit doar nouă goluri și a rămas doar cu aura excelentului pasator care interpretează perfect spațiile din jumătatea adversă

Şi totuşi, Ancelotti nu va căuta să alieneze unul dintre personajele principale din vestiar, un om care şi-a petrecut toată viaţa la club şi are deja 161 de reuşite la echipa mare. Asta n-ar da bine pentru liniştea regimului la Bayern. Urmează un joc greu la Hoffenheim, sâmbătă, şi Champions League începe săptămâna viitoare, deci Ancelotti are şi el nevoie de „probleme luxoase“ în următoarea perioadă. Mai ales că Alaba va lipsi din nou cel puțin o lună, iar Boateng, Martinez și Rodriguez abia acum revin spre 100%.

„Dinozaurul“ contra taurilor

Cine a urmărit în ultimii ani Bundesliga şi se uită la clasament, va sesiza ceva pe dos: pe locul trei e tocmai Hamburg, abonata la ante-penultimul loc, cel de play-out, în ultimele sezoane. Cum-necum, singura echipă care n-a retrogradat niciodată din prima ligă germană e acolo, alături de Dortmund şi Bayern, cu punctaj maxim. Se pare că eliminarea din cupă, în faţa Osnabrück din divizia a treia, a fost un „Tiefpunkt“ pentru echipă – adâncimea maximă a decăderii.

Dar Hamburg e Hamburg. Dacă prea multe lucruri merg bine, universul se alinează să redreseze balanţa. În prima etapă, după ce a marcat încă din minutul 10 cu Augsburg, Nicolai Müller a reuşit să-şi provoace o ruptură de ligamente ale genunchiului în timp ce se bucura de reuşită. Atacantul va lipsi şapte luni.

Acum, Hamburg trebuie să treacă şi de RB Leipzig (vineri seară), dacă vrea să scape de șicanele ziariștilor germani.

Fanii arată cartonaşul roşu federaţiei germane

În primele două etape, meciurile televizate din Bundesliga ar fi avut nevoie de o bulinuţă roşie în colţul ecranului. Asta pentru că pe aproape fiecare stadion au fost prezentate bannere mari cu sentimente ostile faţă de federaţia de fotbal DFB – sau „Scheiss DFB“, cum preferă să o apostrofeze o bună parte din suporteri, o expresie care probabil n-are nevoie de traducere.

Războiul declarat de fanii lui Dynamo Dresden, din liga secundă, a luat cu adevărat amploare, pentru că doleanţele sunt vechi şi răbdarea e pe terminate. Regula de „50+1“ e pe cale să fie călcată în picioare de omul de afaceri Martin Kind, care e aproape să preia tot controlul la Hannover 96 – cu acordul federaţiei. Pe fanii clubului îi intersează asta chiar mai mult decât faptul că nou-promovata are şi ea procentaj perfect în campionat. Victoria cu Schalke a fost ca o paranteză pe lângă spectacolul unui stadion întreg devenit spaţiu public pentru o dezbatere politică.

Niedersachsenstadion nu e singura arenă unde au loc proteste de amploare şi ultraşii nu mai sunt de mult singurii deranjaţi de direcţia înspre care navighează DFB. Pe lângă pedepsele colective şi restricţiile aplicate exclusiv fanilor din fotbal, fuga după bani e ceea ce i-a scos cu adevărat din sărite şi pe suporterii mai puţin activi. Concerte pop în pauzele dintre reprize, în stil american; decizia dubioasă de a include echipa naţională sub 20 de ani a Chinei în divizia regională (fără a discuta cu echipele sau suporterii) – lucrurile astea au umplut paharul.

Duminica trecută, la Erfurt, a avut loc un congres al ultraşilor la care au participat şi reprezentanţi de la 25 de cluburi. Dialogul a fost „constructiv“, potrivit ziarului Thüringer Allgemeinen, şi noul preşedinte DFB s-a arătat mult mai deschis şi conciliant decât ne-am obişnuit. Dacă se va schimba ceva concret, rămâne de văzut. Cert e că organizarea fantastică şi competenţa politică a grupurilor de suporteri din Germania, creativitatea şi elocvenţa cu care îşi apără locul dobândit la masa fotbalului, arată de ce, în Bundesliga, ce se întâmplă în tribune merită urmărit la fel de mult ca ce se întâmplă pe teren.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.