Pas cu pas, cu gândul la Final 4: CSM București începe un nou sezon de Champions League. Ce-i de știut înaintea primului joc

În sfârșit! După o pauză prea lungă, Liga Campionilor se pune din nou în mișcare. Și toată atenția și emoțiile fanilor se îndreaptă iarăși spre CSM București, unde, după câteva schimbări majore, între care și transferul Cristinei Neagu, așteptările n-au fost nicicând mai mari. Dar ce va aduce ediția asta?

În primul rând, o diferență de poziționare. Pentru prima dată de când participă în cea mai importantă competiție europeană, CSM dă senzația că e, măcar pe hârtie, exact la același nivel cu Györ, principala favorită și deținătoarea titlului. Nu a fost așa nici în 2016, când campioana României a câștigat (dramatic și neașteptat) trofeul european chiar la prima încercare, nici anul trecut, când CSM a pierdut (clar) în semifinale cu Vardar. Și dacă primul sezon s-a transformat în povestea de succes a unei echipe care și-a întrecut așteptările profitând și de lipsa presiunii, al doilea sezon a fost marcat, de la început la final, de o presiunea sufocantă. Abia acum, la a treia apariție în Ligă, lucrurile apar într-un echilibru matur: între valoarea grupului și așteptările experților nu mai este niciun decalaj.

*

Asta nu înseamnă că CSM București are vreo garanție anul acesta. Echipa știe din proprie experiență că analiza specialiștilor nu se verifică mereu: în 2016, CSM a ajuns în Final 4 cu ultima șansă, dar asta n-a împiedicat-o să aducă trofeul la București.

După cum declară principalele jucătoare și antrenorii echipelor favorite, la început de drum nu îți poți dori decât să câștigi fiecare meci, cu speranța ultimă de a ajunge în Final 4. Acolo „totul este posibil” – „Trebuie să ai și o zi mai bună, trebuie să ai și un pic de noroc, un meci bun în semifinală te duce în finala în care joci cu trofeul pe masă și orice se poate întampla”, cum spunea chiar Cristina Neagu, la început de august, pentru Pro Sport Live.

Și totuși. După o campanie de transferuri uluitoare – în oraș au sosit Cristina Neagu, Amanda Kurtovic și foarte apreciata antrenoare Helle Thomsen -, parcă nimeni n-ar mai fi pe deplin mulțumit doar cu prezența în turneul final de la Budapesta.

Înainte de start

CSM joacă primul meci sâmbătă (ora 20.00), la București, cu Krim Mercator.

Cel puțin pe hârtie, CSM București s-a înscris între marile favorite din acest sezon. În „primul 7”, dar și chiar și al doilea apar jucătoare excepționale, cu rezultate importante la echipele de club și naționalele respective. În ciuda plecărilor lui Carmen Martin (extremă dreapta), a Linneei Torstenson (inter stânga și stâlp de apărare), a retragerilor Aureliei Brădeanu (centru și apărătoare centrală) și Cristinei Vărzaru (extremă dreapta), posturile vacante au fost suplinite cu valori incontestabile.

CSM adus-o în primul rând pe Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare de handbal din lume, în ceea ce mulți specialiști au numit transferul anului în handbalul feminin internațional. Au venit de asemenea Amanda Kurtovic pe postul de inter dreapta și Marit Malm Frafjord, pe postul de pivot, ambele campioane mondiale, europene și olimpice cu Norvegia. Postul de extremă dreapta este asigurat de nou-venitele Nathalie Hagman (Suedia) și de tot mai puternica Aneta Udriștioiu, transferată de la Dunărea Brăila. O soluție pare să fi fost găsită și în apărare, lăsată în mare risc după plecarea Linneei Torstenson și a retragerii Micăi Brădeanu. Camille Ayglon, la al doilea an la CSM, și nou-venita Sabina Jacobsen, specialistă în apărare, vor asigura coordonarea în defensivă. Aceste handbaliste se așază acum lângă un nucleu stabil, format din Isabelle Gullden, Oana Manea, Paula Ungureanu sau Majda Mehmedovici – ultimele două integrate anul trecut foarte bine.

„CSM-ul are poate cea mai bună echipă din toate timpurile” declara Oana Manea la mijlocul lunii septembrie pentru EHF. Cristina Vărzaru, prefațând supercupa României la handbal feminin, estima că în afara Cristinei Neagu și a Isabellei Gullden nicio altă jucatoare nu poate fi considerată titulară sigură pe postul ei – calitatea și echilibrul valoric al jucătoarelor sunt punctele forte ale CSM-ului în acest sezon.

Forța echipei va veni și de la strategul ales la cârma echipei – antrenoarea Helle Thomsen, cea care conduce și o națională a Olandei cu care a câstigat argintul la ultimul Campionat European. Față de anul trecut, când CSM București a schimbat trei antrenori de-a lungul sezonului (pe fondul înfrângerilor repetate din Ligă și a presiunii sferturilor de finală), clubul pare să-și dorească mult mai multă stabilitate. Nu e de mirare astfel că Helle Thomsen a fost anunțată încă din toamna anului trecut, când a primit un obiectiv precis: performanță în Liga Campionilor.

Ne așteptăm ca Helle Thomsen și jucătoarele nordice să aducă în primul rând viteză jocului. După cum ne spunea Thomsen, „sper să avem o defensivă foarte solidă, pentru că îmi place să joc rapid, să înscriem goluri ușoare, și asta începe de la portar și linia defensivă.” Jocul Olandei de la ultimul European a demonstrat această strategie de joc tipică țărilor din nordul Europei. Or, pe lângă Helle Thomsen, la CSM mai sunt încă șase jucătoare nordice.

Apoi, axa Mehmedovic-Neagu-Gullden-Manea va fi o forță într-un atac care s-ar putea să se aplece mai mult pe partea lui stângă. Cristina Neagu și Majda Mehmedovic se cunosc deja foarte bine de la Buducnost (cu care au câștigat împreună Liga Campionilor în 2015), Oana Manea și Cristina Neagu joacă de ani buni la naționala României. Și da, dacă duo-ul Neagu-Gullden va funcționa, flancul stâng al CSM-ului va fi greu de oprit. Dar nici partea dreaptă, unde Kurtovic și Frajford se cunosc foarte bine de la Larvik și de la naționala Norvegiei, nu e tocmai rea.

Cât de repede va ajunge grupul acesta să formeze și să joace ca o echipă? Asta rămâne de văzut. „Acum avem o echipă care gândește în cinci-șase moduri diferite și trebuie să ajungem la un singur mod, comun. Poți să ai cele mai bune jucătoare, dar ele trebuie să meargă în aceeași direcție. Dar o să ia timp, e normal”, avertiza Thomsen.

Primele adversare

În condițiile astea, poate că grupa CSM-ului e tocmai bună. Campioana României este cap de serie în Grupa A și va debuta cu RK Krim Mercator (Slovenia), veterană a Ligii Campionilor și echipă pe care CSM-ul a învins-o de două ori anul trecut. Urmează apoi Vistal Gdynia (Polonia) și Nyøbing Falster Håndboldklub (sau NFH, din Danemarca), fosta echipă a Nathaliei Hagman, ambele la prima participare în Liga Campionilor.

Analizând palmaresul echipelor, CSM pornește favorită în toate cele șase confruntări care se vor derula în octombrie și noiembrie. „Cu siguranță că pot fi șase victorii din șase meciuri și ăsta e obiectivul principal din această grupă, […] pentru că meciurile din grupa principală vor fi pe muchie de cuțit”, declara mai recent Cristina Neagu pentru Zoom Sport.

Greul va veni în grupa principală, unde CSM va întalni (dacă se califică) primele trei clasate dintre Györ, Rostov-Don, FC Midtjylland și Brest Bretagne Handball.

Favoritele

PREVIEW: We're just a day away from the Women's #ehfcl's 25th season & there are some familiar foes clashing in Rd 1 https://t.co/KKqFqubbdJ pic.twitter.com/XAprpwDpBf

— EHF Champions League (@ehfcl) October 5, 2017

Presa internațională (ca și Cristina Neagu sau Helle Thomsen) e de acord că marile favorite la câștigarea Ligii Campionilor sunt Györ, Vardar, CSM București, Rostov-Don și de ce nu Metz.

Györ nu mai are nevoie de prezentare. În frunte cu Martin Ambros, declarat antrenorul anului în 2015, echipa asta a câștigat de trei ori Liga Campionilor în ultimele cinci sezoane. Deținătoare actuală a trofeului, Györ are jucătoare de top și coeziune de grup: cu Grimsbø, Görbicz, Amorim, Groot, Broch, Mørk și Knedlikova, primul șapte e aproape neschimbat față de anul trecut. Posturile de centru, inter stânga și de pivot au fost întărite peste vară de Anja Althaus (fost pivot la Vardar, de două ori deținătoare a Ligii Campionilor cu Viborg), Stine Bredal Oftedal (fost centru la Issy Paris Hand, multiplă medaliată cu naționala Norvegiei și declarată cea mai bună jucatoare din liga franceză în 2016-2017), Anne Mette Hansen (fost inter stânga al lui København Håndbold, jucătoare de temut pe care o știm din meciurile României cu Danemarca). Chiar și fără Heidi Løke, plecată în campionatul norvegian, Györ rămâne cea mai puternică echipă a Ligii Campionilor și păstrează prima șansă la câștigarea titlului. Accidentările sunt singurele bătăi de cap ale unguroaicelor: Groot și Grimsbø au trecut prin intervenții chirurgicale în vară (sunt apte de joc acum), iar Hansen și Tomori s-au accidentat și ele recent, prima în campionatul intern, a doua în preliminariile pentru Euro 2018, și vor lipsi cu siguranță la primele meciuri europene.

HC Vardar este și ea îndreptățită să viseze la marele trofeu. Prezentă în fiecare Final Four încă de la lansarea acestui format (în 2013-3014), Vardar pare să fi făcut un pas înainte în ultimul sezon, când a trecut cu brio de CSM București în semifinală și a spart astfel „blestemul” locului 3 cu care își „pedepsise” fanii în ultimele trei sezoane. Vardar începe acest sezon fără extrema stângă Camilla Herrem (multiplă campioană internațională cu echipa Norvegiei), fără portărița Mayssa Pessoa (câștigătoare a Ligii Campionilor cu CSM București) și fără pivotul Anja Althaus (plecată la Györ), dar s-a întărit prin venirea Draganei Cvijic pe postul de pivot (câștigătoare a Ligii Campionilor cu Buducnost). Cu excepția extremei stânga, un post pe care va juca nou-venita Polinei Kuznetsova, campioană olimpică cu Rusia, Vardar are un prim șapte care se cunoaște deja foarte bine din ultimul sezon: Leynaud, Penezic, Lekic, Canadija, Lacrabère și Radicevic. Cu siguranță că parcursul lui Vardar nu va diferi foarte mult de cel din ultimii ani: calificarea pe locurile 1 sau 2 în grupe, trecerea de sferturi și intrarea în Final Four. O umbră pare totuși să amenințe motivația și organizarea clubului – Sergey Samsonenko, patronul clubului, a anunțat în luna august că nu va mai finanța Vardar din toamna lui 2018.

Deși văzute de mulți pe culoarul exterior, Rostov-Don și Metz nu sunt nici ele de neglijat. Rusoaicele și-au întărit poarta prin sosirea braziliencei Maysei Pessoa (după plecarea veteranei Katerine Lunde) și postul de inter dreapta prin Katarina Bulatović (fostă coechipieră a Cristinei Neagu la Buducnost), iar jocul lor pare mult mai închegat decât în sezonul trecut. Așa cum ne-a arătat în august la Handfest-ul din București, iar apoi la trofeul Vardar, Rostov-Don are o echipă de bază pe cinste: Pessoa, Dembele, Cabral Barbosa, Ilina, Petrova, Vyakhireva și Managarova. Nu este cazul lui Metz, cu un grup format în mare parte din jucătoare din Franța care încă nu s-au perindat pe la marile cluburi europene. Și totuși – parcursul de anul trecut (calificare în sferturile de finală) și supremația din campionatul francez o recomandă pe Metz măcar la sferturile de finală.

Nu trebuie lăsate de o parte nici FTC-Rail Cargo Hungaria (Ferencsvaros) sau Buducnost. Ajunsă anul trecut în sferturile de finală (unde a pierdut cu CSM), Ferencsvaros poate din nou impresiona, mai ales că echipa nu s-a schimbat foarte mult față de anul trecut. Cât despre clubul muntenegrean, acesta a început un drum al reconstrucției după plecarea principalelor jucătoare cu experiență: Cristina Neagu, Katarina Bulatović sau Dragana Cvijic. Deși nimeni de la Buducnost nu speră la Final 4 în 2018, echipa poate încă produce surprize.

Programul lui CSM în Grupa A

CSM – Krim, 7 octombrie, de la ora 20.00

Vistal – CSM, 11 octombrie, de la 21.00

NFH – CSM, 22 octombrie, de la 17.50

CSM – NFH, 4 noiembrie, de la 16.45

Krim – CSM, 11 noiembrie, de la 16.00

CSM – Vistal, 19 noiembrie, de la 17.00

Așa cum știi, primele trei clasate din fiecare grupă se califică în grupele principale („main round”), unde vor duce doar punctele câștigate cu celelalte două echipe calificate la rândul lor. Cele 12 echipe ajunse în Main Round sunt împărțite în două grupe de șase: primele patru merg în sferturile de finală, care se joacă tot tur-retur, iar câștigătoarele se califică în Final 4-ul de la Budapesta.