CFR Cluj a redevenit o forță. Dar a învățat ceva din greșelile trecutului? Poate oferi fotbalului românesc primul model de continuitate?

FCSB a luat, acum trei ani, toate cele trei trofee puse, pe atunci, în joc – campionatul, Cupa Ligii și Cupa României. Dar antrenorul Costel Gâlcă a fost dat afară imediat după finalul sezonului, pentru că nu ar fi ascultat ordinele patronului. Pe la echipă s-au perindat tot felul de antrenori, unii cu mai multă, alții cu mai puțină personalitate și experiență, dar modelul Gigi Becali a luat locul modelului logic, profesionist și, până la urmă, câștigător, impus de Gâlcă. De atunci, FCSB nu a mai câștigat titlul, în ciuda unor investiții impresionante într-o echipă care a luat tot ce a fost mai bun de la principalele competitoare din Liga 1.

Astra Giurgiu a luat titlul acum doi ani, într-un moment în care finanțatorul echipei, Ioan Niculae, avea serioase probleme cu justiția și nu mai era deloc interesat în echipă. Deși Astra a ajuns inclusiv în primăvara europeană în sezonul următor, Niculae nu a fost interesat să continue proiectul pe linia care îi garantase succesul. Marius Șumudică, un personaj-cheie în victoria în premieră din campionat, a plecat de la echipă, apoi, încet, încet, lotul s-a demantelat: Morais, Teixeira, Alibec, Budescu și Găman au ajuns la FCSB, alții prin alte părți, Lung Jr în Turcia, Ioniță la CFR Cluj. Logic, Astra Giurgiu nu a mai câștigat titlul, deși patronul a început să fie mai activ la echipă și să revină în lojă la meciurile de acasă.

Viitorul Constanța a luat titlul acum un an. Trupa de puști a lui Gică Hagi a reușit o surpriză fantastică, aplaudată de toată lumea cu bun simț din fotbalul nostru. „Modelul Hagi” a ajuns pe prima pagină nu doar în România, ci și în Occident. Numai că Hagi nu a forțat „upgrade”-ul modelului. A vândut la prima strigare – pe bani frumoși, totuși – tot ce a avut mai bun în echipă. Marin în Belgia, Benzar, Nedelcu și Coman la FCSB, Țucudean și Boli la CFR, Ganea în Țara Bascilor, la Athletic. Noua echipă, mult întinerită chiar și față de trupa care a luat titlul, a fost spulberată în Europa, iar în campionat a ratat, finalmente, anul acesta, chiar și podiumul.

CFR Cluj revine, după șase ani, în lupta pentru titlu și-l câștigă chiar din primul an! E singurul club care reușește să revină cu succes din insolvență, după ce, chiar în timpul în care avea conturile sub control judiciar, luase o Cupă a României. Cu Dan Petrescu adus pe bani foarte mulți, ca garanție a rigurozității proiectului, CFR Cluj s-a distanțat – programatic, parcă – de precedentul model de succes (sfârșit, însă, în insolvență) al epocii Paszkany Arpad. Joacă mult mai dur pe piața internă, cumpără tineri jucători români, plătește cu larghețe sute de mii de euro pentru fotbaliști fără carte de vizită internațională și demonstrează că își permite să țină cu lunile de zile pe tușă oamenii cu salarii exorbitante sau pentru care a plătit sume impresionante, ca Ibrahima Balde, Alex Ioniță, Costache, Alexandru Vlad sau Luchin.

CFR a luat al patrulea titlu din istorie și întrebarea principală e aici: a învățat ceva din propria-i istorie tumultoasă a ultimului deceniu? Și, desigur, dacă, spre deosebire de predecesoarele ei recente în vârful ierarhiei Ligii 1, a învățat ceva din istoria acestora. Deși patru campioane diferite în patru ani sună bine pentru competiția internă, realitatea e că fotbalului românesc îi lipsește, în aceste momente, mai mult ca oricând, continuitatea; îi lipsesc modelele consistente și coerente, cu valabilitate și valoare pe termen lung.

Dacă privim doar puțin în istoria ultimului deceniu, vom vedea că unele campioane nu doar că nu au reușit să-și mai apere trofeul, dar chiar au dispărut cu totul, deodată cu zecile de milioane primite din Champions League. Nu doar campioanele Unirea Urziceni și Oțelul, desigur, ci și echipe care au investit enorm ca să lupte pentru titlu, precum Vasluiul lui Adrian Porumboiu sau Timișoara lui Marian Iancu. În ultimul deceniu, singurul model constant din fotbalul românesc a fost „modelul Becali”. Dar, dincolo de insuccesele sportive din ultimele ediții, cu greu poate fi dat ca un model de bune practici în managementul sportiv…

„Cine vrea să vină la Steaua știe exact cum procedez eu la echipă. Da… Vrea, bine! Nu vrea, iarăși bine! E interzis? E penal? Păi, și-atunci care problema? Așa lucrez eu! Asta mai e problema mea acum, dacă mă implic sau nu?” – Gigi Becali, finanțator FCSB

În primul an în care a venit la CFR, noul patron a investit masiv în echipă, iar dirigiutorii din Gruia vorbesc cu larghețe despre sume de 2-3 milioane pentru jucători români, bani care, pe vremuri, erau plătiți pentru jucători de anvergura lui Alvaro Pereira. Numele noului patron nu a trecut încă în public, de aici și necunoscuta legată de forța reală a proiectului CFR 3.0. În declarațiile de după acontarea titlului, și președintele Iuliu Mureșan, și Dan Petrecu, au recunoscut deschis că presiunea venită „de sus” pentru câștigarea titlului a fost direct proporțională cu banii investiți. De aici încolo, nu sunt decât două variante: ori noul patronat e foarte avid de succes, ori miza pentru amortizarea investiției este foarte mare, iar proiectul depinde foarte mult de banii veniți dintr-o eventuală calificare în grupele unei cupe europene.

Și într-un caz, și în celălalt, victoria CFR-ului a venit la fix pentru noul proiect și pentru noul patron. Întrebarea e cum va reuși să o consolideze. Criticat de mulți pentru stilul inestetic al jocului CFR-ului, Dan Petrescu merită tot creditul pentru victoria finală, iar continuarea lui ar fi un element-cheie în consolidarea proiectului. După ce s-a văzut forțat să renunțe la visul de a antrena echipa națională din pricina clauzei uriașe de reziliere a contractului (punct în plus pentru CFR!), va reușit Dan Petrescu să ignore o ofertă tentantă din fotbalul exotic? El spune că vrea să rămână, că îi priește aerul curat al Clujului, președintele Mureșan plusează cu procente liniștitoare pentru fani: 95 spre 100%.

De cum va reuși să-și apere titlul CFR Cluj depinde, desigur, și ce vor face principalele competitoare. Astra nu pare să poată face mai mult decât a făcut anul acesta, Viitorul e într-un punct de cotitură – Hagi e tentat de o experiență internațională ca antrenor, proiectul va rămâne, mai mult ca sigur, tot la anvergura din sezonul recent încheiat -, Craiova pare tentată să-și vândă vedetele și rămâne de văzut ce va aduce în loc, iar FCSB e FCSB, o formație schimbătoare și imprevizibilă, după chipul patronului ei.

Când au criticat noua față a CFR-ului, fanii mai conservatori ai echipei din Cluj n-au contestat atât jocul – prin Gruia a trecut și Mandorlini, un exponent de bază al jocului la rezultat! – cât apetitul pentru investiții a căror utilitate nu a fost nici clară la început, nici demonstrată ulterior. Trecuți prin spaimele colapsului clubului, fanii din Cluj s-au atașat de modelul compătat de pe vremea când pe bancă se afla Vasile Miriuță. Echipa se baza pe fotbaliști inimoși, onești, plătiți decent, juca frumos, a câștigat chiar și o Cupă a României, a terminat pe locul 3. Brusc, peste noapte, noul patron a schimbat regulile jocului. Au revenit banii în Gruia, CFR a redevenit o forță, e din nou campioană. Dar teama ca banii să nu se termine la fel de intempestiv bântuie o parte a tribunei, în ciuda bucuriei de moment.

Teama fanilor clujeni e, de fapt, teama fotbalului nostru. De aici și nevoia de proiecte solide, gândite pe termen lung. După ce a revenit din trauma insolvenței și s-a reinventat a treia oară într-un secol, CFR Cluj are acum șansa să devină un model nu doar sportiv – un club din România unde antrenorul chiar decide și controlează ce se întâmplă la echipă! -, ci și managerial.

Acum un an, Gică Hagi ne-a făcut demonstrația importanței investiției în tineri. Fotbalul românesc are nevoie acum de o nouă demonstrație – de continuitate.