Albionul pătat: tot ce trebuie să ştii despre scandalul de corupţie care l-a costat pe Big Sam Allardyce postul de selecţioner al Angliei

Uite o întrebare de „Quiz night“ într-un pub: cine e, statistic vorbind, cel mai de succes antrenor al naţionalei engleze. Legendarul Alf Ramsey, care a câştigat Cupa Mondială în 1966? Sir Bobby Robson, care a ajuns, printr-un fotbal atât de romantic, până în semi-finalele din Italia 1990?

Nici vorbă. E chiar Sam Allardyce, cel mai englez dintre englezi („După meciul cu Malta, jucăm în Slovenia, sau ceva de genu’.“) Asta pentru că fostul manager al lui Bolton, West Ham şi Sunderland a fost demis după 67 de zile – alt record – şi un singur meci, o victorie contra Slovaciei. Procentaj de 100%, deci.

Sam Allardyce's career in 90 seconds pic.twitter.com/bJ282Wawg5

— The Telegraph (@Telegraph) September 28, 2016

Ce s-a întâmplat?

Reporterii de la The Telegraph au demarat o investigaţie în care s-au dat drept o firmă din Orientul Îndepărtat. Sub pretextul că vor să investească în jucători şi transferuri, jurnaliştii au intrat în contact cu mai mulţi agenţi şi antrenori pentru a discuta, printre altele, cum să ocolească regulamentul, în special cel care interzice aşa numitul „third-party ownership“.

Pe scurt, e vorba de o practică interzisă de Asociaţia Engleză în 2008 şi de FIFA în 2015, pentru că poate constitui, în cuvintele (culmea) lui Michel Platini, „o formă de sclavie modernă.“ Prin urmare, drepturile de joc ale unui fotbalist nu pot fi deţinute de o terţă parte, cum ar fi o corporaţie, ci doar de un club de fotbal.

Ce-a făcut Big Sam?

Timp de patru ore, în care vinul din pahare a rezistat chiar mai puţin decât Anglia într-un turneu final, Sam Allardyce a discutat vrute şi nevrute cu presupuşii oameni de afaceri, care l-au filmat în secret. Iar Big Sam a început meciul spectaculos, cu un contraatac la adresa predecesorului său, Roy Hodgson – „Woy“, cum îl porecleşte, cu referire la defectul de vorbire pe care-l are fostul selecţioner.

Dar nimeni nu a scăpat de gegen-pressing-ul iniţiat de omul care a spus cândva că, dacă l-ar chema Allardici, ar fi mult mai respectat în lumea antrenorilor. I-a diagnosticat pe jucătorii englezi cu un „blocaj psihologic“ (poate că-i drept), despre Hogson a spus că nu a fost suficient de autoritativ (e drept), iar Asociaţia a decis „în mod stupid“ să investească aproape un miliard de lire sterline pe renovarea stadionului naţional (probabil tot drept). Numai că, pe la jumătatea întâlnirii, Allardyce și-a marcat un autogol fatal.

Întrebat despre posibilitatea de a investi în jucători şi a fenta astfel legislaţia privind „third-party ownership“, Allardyce a vărsat rapid tot ce ştie despre cum se pot evita regulile astea „tâmpite“. Fără să fie nevoie de multă încurajare, Sam a povestit despre cum fostul său club, West Ham, l-a achiziţionat pe Enner Valencia exact dintr-o astfel de situaţie, cumpărându-i drepturile de joc de la o terţă parte.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, Big Sam a dat înainte. Cu agentul său, Mark Curtis, lângă el, un om bântuit de acuzaţii de corupţie timp de două decenii, fostul manager al Angliei a cerut undeva la 140.000 de lire per discurs pentru o serie de aparaţii la conferinţe pentru investitorii interesaţi din Singapore şi Hong Kong (bineînţeles, inventaţi de reporteri).

I have very little sympathy for Sam Allardyce but I also don't have a great feeling about journalists impersonating businessmen.

— Sam Borden (@SamBorden) September 28, 2016

Merita Allardyce demis?

Marţi seară, Allardyce s-a prezentat de urgenţă la sediul Asociaţiei pentru a discuta criza sa (și a fotbalului pe care l-a descris în fața camerei ascunse) de imagine. Prea târziu, din moment ce cuvintele sale erau deja pe prima pagină a fiecărei publicaţii din Insulă.

Mai marii FA şi-au justificat demiterea lui Sam spunând că un reprezentant al organizaţiei nu are de ales decât să fie mai „alb decât albul“ – cu un comportament impecabil, dacă angajatorii săi nu vor să pară ipocriţi. Şi după rolul extrem de critic pe care l-a avut FA faţă de scandalul FIFA, atitudinea asta e de înţeles. Alesul lor s-a compromis iremediabil în acele filmări.

Big Sam a apărut în faţa camerelor miercuri, şi e greu să nu-ţi pară puţin rău pentru el. Vizibil decepţionat şi frânt de evenimente, Allardyce chiar a privit rolul de selecţioner ca punctul culminant al carierei sale, un vis împlinit, lucru pe care l-a repetat cu un entuziasm aproape copilăros în ultimele două luni.

Classy interview from a clearly broken Sam Allardyce, huge shame all of this!https://t.co/4g9l5SqmXJ

— TomMellor (@MellorFootball) September 28, 2016

În apărarea sa, nu trebuie uitat că englezul spune – inclusiv în clipurile celor de la The Telegraph – că va trebui să vorbească cu şefii săi înainte să poată accepta oferta de a vorbi la conferinţele-fantomă. La fel, nu se poate spune neapărat că Allardyce încurajează la ilegalităţi în ceea ce priveşte transferul de jucători, de vreme ce el doar explică în ce fel e posibil să transferi un fotbalist care aparţine parţial unei corporaţii, cumpărându-i drepturile de joc, cum fost şi cazul cu Enner Valencia.

Poate cea mai clară dovadă că Sam Allardyce nu e tocmai Al Capone în era prohibiţiei americane e reacţia la o întrebare care face referire la dare de mită. Lângă el se află agentul Scott McGarvey, care începe să discute despre asta. Izbucnirea e personalitatea lui Big Sam în câteva cuvinte: „Oh, nu ai – să nu! Nu am auzit asta. Nu am auzit asta, om prost ce eşti. Ce vorbeşti acolo? Idiotule. Poţi să porţi conversaţia asta când nu sunt aici.“ Nimeni nu poate spune că omul nu e dintr-o bucată.

FA chief felt sorry Sam Allardyce lost England job of a lifetime https://t.co/QqtdMmshc7

— The Guardian (@guardian) September 28, 2016

Problema e că, şi aşa, Allardyce nu le-a dat prea multe opţiuni celor de la FA. Indiscreţia e prea mare, naivitatea şi tonul lui prea stridente, şi nu e ca şi cum managerul de 61 de ani nu are deja o istorie în sensul ăsta. BBC l-a acuzat acum mai bine de 10 ani că a facilitat schimburi de bani pe sub mână între agentul Curtis şi fiul său, care juca pe atunci sub el la Bolton.

Ce urmează acum?

The Telegraph promite că expose-ul ăsta e doar începutul. Se pare că investigaţia asta rulează de luni bune, iar publicaţia a postat deja clipuri online cu ce va urma. În alte filmări sub acoperire, agenţi de top vorbesc despre cum „corupţia te priveşte în faţă“ peste tot în fotbalul englez, despre cum antrenorii englezi sunt mai corupţi decât italienii şi, în general, despre cum plouă cu mite în stânga şi în dreapta.

Tomorrow's Daily Telegraph front page: "Eight Premier League managers accused of taking transfer bungs" pic.twitter.com/gyb2NnUBA1

— The Telegraph (@Telegraph) September 27, 2016

Fără să dea încă nume, The Telegraph menţionează 10 antrenori (opt din Premier League) care sunt sau au fost la un moment dat activi în Premier League, toţi implicaţi în afaceri pe care le-ai considera stereotipice într-un film cu mafioţi. Big Sam şi gafa sa îmbibată în vin (sau era bere?) s-ar putea să fie doar începutul unui scandal care să scuture serios paradisul Premier League.

Cât despre Sam? Probabil capul i se învârte și acum. Tocmai de-asta și-a luat o vacanță în care să se liniștească și să-și cântărească opțiunile. „Va mai antrena?”, l-au întrebat reporterii. Nu știe. Totuși, unii cred atunci când praful se va așterne (și) pe scandalul ăsta, Big Sam va fi din nou căutat de echipele din Premier League. Ce va răspunde atunci? Nimeni nu are habar, dar toți sperăm să nu mai fie înregistrat pe ascuns…

Sam Allardyce owns up to ‘silly mistake’, yet plenty of clubs will want him as manager https://t.co/4BrRQ7Epa0 | @Matt_Lawton_DM pic.twitter.com/zJgtW06tbx

— MailOnline Sport (@MailSport) September 29, 2016