Când Liverpool și Bayern traversează adevărate crize ale accidentărilor, lumea se întreabă dacă nu cumva e (și) vina antrenorilor

Vineri seară, în deplasarea de la Hamburg, Bayern a avut parte de câteva minute groaznice la începutul celei de-a doua reprize. Mai întâi, Hamburg egala la unu, după ce Xabi Alonso întindea un picior nefericit şi-şi trimitea mingea în propria poartă. Imediat după asta, Jerome Boateng, betonul armat din defensiva bavarezilor, făcea acel gest inconfundabil cu degetele arătătoare: schimbare. Încă o accidentare. A câta? Nimeni nu mai știe.

Boateng va lipsi cel mai probabil între trei şi patru luni din cauza unei rupturi în zona muşchilor aductori. Asta înseamnă tot restul sezonului dacă punem la socoteală şi recuperarea condiţiei fizice. Practic, Jerome se va lupta să prindă turneul final din Franța; în rest, campania e pierdută. Inclusiv dubla cu Juventus din optimile Champions League, un Juve care tocmai a câştigat al 11-lea joc consecutiv în Serie A. Dacă ar avea păr, Guardiola probabil şi l-ar smulge de necaz.

Asta dacă nu s-a obişnuit deja cu un refren bine-cunoscut în cei aproape trei ani petrecuţi în Germania. Bayern a traversat o epidemie de accidentări de la venirea spaniolului: cu excepția atacanților Müller și Lewandowski, absolut toți ceilalți jucători au lipsit accidentați. Chiar și portarii. Și când nu a fost vorba de probleme foarte grave, cu ligamentele genunchilor sau gleznelor, aproape toţi jucătorii importanţi au împărţit frăţeşte afecțiuni musculare.

Boateng îi va întâlni în sala de tratament pe coechipierii Mario Götze, Franck Ribery şi Mehdi Benatia, care suferă din aceleaşi cauze. Ultimul e la a opta accidentare din ultimii doi ani. Şi e coleg de apărare cu Boateng, ceea ce complică şi mai mult lucrurile pentru Guardiola. În fond, până şi el a recunoscut că „fără Benatia, Boateng şi cu un Javi Martinez încă nerefăcut complet avem o problemă.” Mai ales că singurul fundaș central sănătos este Holger Badstuber, cel care s-a luptat în ultimele patru sezoane cu două rupturi de ligamente încrucișate și o gravă ruptură musculară. Holger a jucat exact 40 de meciuri în ultimele patru sezoane, din cauza accidentărilor.

Dar nu despre soluțiile din defensiva lui Guardiola am pornit să discutăm, ci despre acuzele că metodele lui conduc la desele și gravele accidentări de la Bayern. Presa din Germania discută despre asta încă din primul sezon al spaniolului, iar unii ziariști l-au confruntat pe Guardiola de mai multe ori în legătură cu numărul alarmant de accidentări de la Bayern: de ce se întâmplă atât de frecvent şi de ce sunt multe dintre ele așa de serioase?

O comparaţie rapidă arată că Bayern e un caz aparte. În La Liga, super-cluburile Barcelona şi Real Madrid nu au nici pe departe la fel de multe bătăi de cap. Catalanii îi au doar pe Jordi Alba şi Rafinha indisponibili. Neymar nu a jucat cu Malaga în weekend, dar nu e vorba de nimic grav. La Real, Gareth Bale aproape că scrie singur capitolul despre accidentări. Galezul are probleme de pe vremea când juca la Tottenham. Atletico Madrid are doar trei jucători căzuţi la datorie, printre care şi Fernando Torres.

Adversara lui Bayern din Champions League, Juventus, are motive să fie optimistă. Forma ameninţătoare pe care o arată clubul italian e întreţinută de o lipsă de accidentări (doar doi indisponibili). În Franţa, PSG e ceva mai puţin norocoasă. Fundaşii Thiago Silva şi Marquinhos stau pe tuşă, la fel ca talentatul Marco Verratti.

Am mai scris despre Premier League şi lipsa de vacanţă de acolo, o vacanţă de care Bayern (şi Boateng) se poate bucura în fiecare iarnă. Şi totuşi, doar trei cluburi engleze au pierdut mai multe zile ca echipa lui Guardiola din cauza accidentărilor: Bournemouth, Newcastle și Liverpool.

Ajunși aici, găsim altă echipă decimată de accidentări. Iar Jurgen Klopp, spre deosebire de Guardiola, a trecut prin asta și la precedentul lui club – Dortmund pierdea ultimele titluri din Germania și din cauza accidentărilor. Acum, la Liverpool, neamțul are parte de probleme similare, iar mulți se întreabă dacă nu cumva stilul lui de antrenament are legătură cu accidentarea jucătorilor.

The Liverpool injury crisis was predictable as manager Klopp failed to anticipate on very obvious external factors. pic.twitter.com/BRTWS9dOl6

— Raymond Verheijen (@raymondverheije) January 7, 2016

Încă din decembrie, olandezul Raymond Verheijen spunea că Liverpool trebuie să fie pregătită pentru criza accidentărilor care urmează să o lovească. Coincidență sau nu, a fost cum a spus Verheijen – fostul secund al naționalei Tării Galilor.

Liverpool a fost decimată de accidentări începând din octombrie, odată cu venirea lui Klopp: Daniel Sturridge, Philippe Coutinho, Martin Skrtel, Divock Origi și, mai nou, Dejan Lovren sunt toți accidentați, iar Danny Ings și Joe Gomez nu vor mai juca niciun meci sezonul acesta.

Verheijen este directorul World Football Academy, a fost antrenor secund la mai multe turnee finale europene și mondiale și a scris câteva cărți despre fotbal. Poate tocmai de-asta, opiniile lui au avut ceva tracțiune în presa britanică. Dar olandezul nu-l acuză direct pe Klopp, căruia îi găsește circumstanțe atenuante: Liverpool avea probleme cu accidentările și înainte de sosirea lui, echipa a avut un program de meciuri infernal în ultimele luni, iar jucătorii trag de obicei foarte tare pentru a impresiona un nou antrenor. Vina lui Klopp, spune Verheijen, este că toate astea sunt bine cunoscute, iar el ar fi trebuit să prevadă și să prevină criza.

„În ciuda accidentărilor și a programului aglomerat de jocuri, Klopp a decis imediat să implementeze presingul lui agresiv cu care juca și la Dortmund. Presingul ăsta le cere jucătorilor lui Liverpool mult mai multe sprinturi decât făceau înainte, când manager era Rodgers,” explică Verheijen. „A fost e eroare masivă din partea lui Klopp. Nu factorii externi cauzează accidentări. Antrenorii rigizi care nu anticipează factorii externi cauzează accidentări”, conchide el.

Totuși, jucătorii lui Klopp, la fel ca jucătoii lui Guardiola, își apără antrenorul. Jordan Henderson e ultimul care-i sare în ajutor lui Klopp: “Nu cred deloc în teoriile astea”, spunea căpitanul lui Liverpool, citat de Dayly Mail și British Eurosport: “La câte meciuri am jucat, nici nu am avut timp de antrenamente. Am jucat, ne-am recuperat, iar am jucat, așa că a fost greu să mai găsim timp pentru ședințe de antrenament. Tot ce facem e să lucrăm aspecte tactice. E intens, dar nu e intens cu corpul nostru. E mai degrabă un antrenament mental. Klopp vrea să știm precis ce ne anume ne cere înainte să intrăm în teren. Dar accidentările nu pot fi influențate de metodele lui de antrenament.”

Liverpool a jucat 25 de meciuri de când a venit Klopp la echipă, în octombie trecut: un joc la fiecare trei-patru zile. În condițiile astea, poate că accidentările musculare de la Liverpool sunt firești.

Și totuși. Ce se petrece la Bayern, unde programul nu a fost atât de aglomerat? Jurnaliștii nici nu mai îndrăznesc zilele astea să-l întrebe pe Guardiola despre accidentările jucătorilor lui. În locul lui au răspuns, în ultima vreme, Lahm sau Neuer, care și-au apărat și ei antrenorul: “Nu știm care e cauza, dar nu poate fi vina cuiva anume”, spunea Lahm după vestea accidentării lui Boateng.

Cu toate astea, mulți ziariști nu sunt convinși. De pildă, toată lumea știe că încă de la prima lui sesiune de pregătire de la club, spaniolul a insistat pe exerciţii tehnice, cu mingea la picior şi a lucrat mai puţin pe pregătirea fizică. Marti Perarnau, care i-a fost umbră lui Guardiola în sezonul 2014, vorbeşte în cartea sa despre uimirea jucătorilor, obişnuiţi cu un focus mult mai puternic pe condiţia fizică. Pe de o parte, antrenamentele au avut avantaje imense pentru jucători ca Philip Lahm, Alaba sau chiar Boateng, care a ajuns să paseze mai ceva ca Xabi Alonso. De cealaltă parte, uimirea iniţială s-a transformat încet, încet în îngrijorare. Odată cu creşterea listei accidentaţilor, atât ziariștii, cât şi alte persoane din cadrul clubului şi-au pus întrebări în legătură cu strategia de pregătire.

Guardiola a avut certuri publice cu doctorii echipei. După meciul pierdut anul trecut la Porto în sferturile Champions League, medicul şef Hans-Wilhelm Müller-Wohlfahrt (care lucra la club din 1977) şi-a dat demisia împreună cu echipa sa. El spunea atunci că el şi staff-ul său au fost învinuiţi de Guardiola pentru înfrângere, cu alte cuvinte, pentru numărul mare de jucători indisponibili pe care Bayern îi avea şi atunci. Se pare că nici succesorul lui Müller-Wohlfahrt, Dr. Volker Braun, nu se înţelege tocmai bine cu Pep.

Asta probabil şi pentru că spaniolul are tendinţa să grăbească procesul de recuperare şi să crească astfel riscurile de recidivă. Declaraţia de anul trecut spune totul despre cum tratează Guardiola accidentările, şi prin urmare şi rolul medicilor: „Îmi doresc numai ca jucătorii mei să se întoarcă cât se poate de repede. Dacă sunt accidentaţi opt săptămâni, cel mai bine ar fi să revină după şapte‟. Or, când ai jucători cu probleme de sănătate recurente, cum sunt Arjen Robben şi Franck Ribery, o astfel de politcă nu prea ajută. La toate astea se adaugă şi faptul că Guardiola preferă să lucreze cu un lot mai mic, ca şi la Barcelona. Doar patru cluburi din Bundesliga au mai puţin jucători înregistraţi decât Bayern.

Sigur, toate argumentele astea pot fi false. Până la urmă, Liverpool și Bayern pot fi doar victimele ghinionului. În orice caz, nu poți decât să le urezi sportivilor accidentați sănătate și noroc mai bun…