Jocurile Olimpice de la Tokyo au ajuns în ziua a 4-a, iar rezultatele sportivelor și sportivilor români au început deja să nască dezbateri despre obiectivele realiste ale delegației României; și despre sensibilul echilibru între investițiile din sport și așteptările colective.

Pentru o poziționare cât mai bună, am vorbit cu trei dintre oamenii care cunosc sportul românesc foarte bine: Elisabeta Lipă, Viorel Filimon și Florin Bercean.

I-am întrebat două lucruri: Cu ce gânduri au ajuns la Tokyo, respectiv cum văd momentul actual al sportului românesc: avem așteptări prea mari de la olimpici în raport cu realitatea din sportul nostru?

Elisabeta Lipă, președinta Federației Române de Canotaj

Cu ce gânduri și cu ce speranțe mergeți la Tokyo?

Mergem cu speranțe mari și numai cu gânduri de bine. Ne-am pregătit 5 ani, nu 4 ani ca de obicei, a fost un ciclu olimpic extrem de greu, extrem de lung, cu multe-multe provocări și, cu toate acestea, eu zic că am reușit să ne pregătim. Îi simt pe sportivi dornici de performanță, deciși, hotărâți. Ca dovadă, am calificat nouă echipaje pentru Tokyo, un număr de 36 de sportivi, și atunci speranțele noastre sunt mari.

Obiectivul Federației este cucerirea a două medalii. Normal că ne dorim să fie medalii cât mai multe și cât mai strălucitoare. Chiar sper să nu fie doar două medalii, pentru că fiecare echipaj are șansa lui, fiecare sportiv a muncit prea mult ca să nu aibă partea lui de șansă la podiumul olimpic. Acum, trebuie să fie și Dumnezeu un pic român, așa cum a fost de atâtea ori. Oricât ai munci, dacă nu ai un pic de șansă, dacă nu îți suflă puțin Dumnezeu în aripi, totul este în zadar.

Copiii din delegație au un moral foarte bun, sunt nerăbdători să intre în competiție. Totul e la foc automat acolo, nu poți să îți faci acomodarea cum trebuie, nu ai voie să mergi în baza de pregătire decât cu 5 zile înainte. E enorm de greu să stai pe uscat și să nu faci pregătire specifică. Dar prin calvarul acesta vor trece toate delegațiile, și atunci cine se acomodează mai bine și mai repede va avea succes. Eu sper ca ai noștri să treacă cu eroism peste aceste piedici și să fie în cea mai bună formă în ziua finalei.

Cum vedeți momentul actual al sportului românesc. Avem așteptări prea mari de la olimpici în raport cu realitatea din sportul nostru?

Comitetul Olimpic și-a asumat cucerirea a șapte-opt medalii. Din astea, vreo trei au dispărut fără să intrăm în competiție. Federația Română de Tenis și-a asumat medalie de aur! Și nu mai avem sportivi care să le poată obține. Eu sunt optimistă din fire, cred în potențialul fiecărui sportiv, mai trebuie ca și Dumnezeu să fie un pic cu noi.

Viorel Filimon, antrenorul lotului olimpic feminin de tenis de masă

Cu ce gânduri și cu ce speranțe mergeți la Tokyo?

Pentru noi, la tenis de masă, marea problemă a fost că, în pandemie, nu ne-am putut vedea adversarii, nu am putut juca împotriva lor, așa că ne e foarte greu să știm pe unde suntem. În afară de Campionatul European și un concurs în Qatar de calificări la Mandiale, practic nu am avut nici o competiție. Poți să te pregătești zi și noapte dacă nu știi exact cum stai împotriva adversarului. Noi nu suntem ca alte sporturi, să lucrăm cu metrul sau cu cronometrul, să știm cu stăm. Noi luptăm împotriva unui partener necunoscutl, care poate să apară de oriunde și poate să ne producă surprize neplăcute.

Am făcut două antrenamente pe zi, cu sală de forță, cu recuperare, cu saună, dar adversarul din față poate să îți ofere orice surpriză. Noi avem obiectiv să jucăm pentru o medalie. Nu e suficient să ajungem în semifinale, ca la alte discipline, avem finală pentru locurile 3-4. Avem în față șase echipe de top din clasamentul mondial, asiatice toate, plus Statele Unite și Germania, care au în componență sportive chinezoaice, deci lupta este foarte mare și depinde foarte mult și de tragerea la sorți pe care o să o avem.

Noi credem în medalie, pentru asta ne-am pregătit, sperăm să fie și șansa de partea noastră. Din câte văd eu, canotajul are șanse mari la medalii, la gimnastică e posibil să luăm, la scrimă, la tenis de masă. Posibilități sunt, să vedem care din ele se vor concretiza în medalii.

Cum vedeți momentul actual al sportului românesc. Avem așteptări prea mari de la olimpici în raport cu realitatea din sportul nostru?

Dacă stăm să ne gândim, se cheltuiesc foarte mulți bani în sportul românesc, foarte mulți, dar nu acolo unde trebuie, nu în adevărata performanță. Sunt o grămadă de sporturi care aduc sportivi din alte țări să joace în echipe modeste de club, cărora li se plătesc sume mari de bani, care bani ar trebui investiți în creșterea copiilor și a juniorilor, în descoperirea acestora. Dacă investești în niște echipe și nu ai un vârf în acea echipă care să îți aducă satisfacții la nivel internațional, practic e o proporție de 1 la 15. Investești în 15 și dacă am reuși să scoatem un sportiv. Câte echipe avem în România fără nici o valoare? Dacă sunt 3-4 care ar avea ceva, restul sunt pierderi, și pierderi foarte mari. La asta se adaugă mai multe sporturi care nu se văd deloc la nivel internațional și care doar cheltuiesc, fără să producă. Eu zic că nu se investește acolo unde trebuie și, pe undeva, nici descoperitorii de talente nu sunt motivați, nici financiar, nici printr-o popularizare care să le recunoască valoarea.

Cu noile legi ale învățământului, profesorii din școlile generale și din licee caută să țină talentele în interiorul unor asociații sportive minore și îi țin pe loc, în loc să le dea liber la cluburile sportive școlare, unde să poată să se afirme. Avem multe cazuri de acest fel cu copii care se nasc talente și mor speranțe.

Florin Bercean, antrenorul lotului olimpic de judo

Cu ce gânduri și cu ce speranțe mergeți la Tokyo?

Chiar dacă pregătirea din ultimul an a fost o prelungire a pregătirii din pandemie, măcar în ultima vreme am avut o oarecare experiență și a decurs totul mult mai bine. Din păcate, prelungirea cu un an a ciclului olimpic nu e deloc bună pentru sportivi. Pentru cei de peste 30 de ani este un dezastru! Sunt bucuros că am reușit să ne calificăm la olimpiadă și că judo-ul românesc este reprezentat la Tokyo. Dacă îl întrebi pe antrenorul Florin Bercean, îți va spune că e groaznic să te întorci fără medalie. Eu m-am întors de la Atena fără medalie, de la Rio fără medalie și e foarte greu. Nu-i doresc nimănui să treacă prin asta.

La toate cele cinci ediții la care am fost au apărut campioni olimpici care nu erau cotați ca favoriți nici măcar în primii șapte. Sportivii mei nu mi-au făcut niciodată o astfel de surpriză și mă gândesc că ar fi cazul, la a șasea mea participare, să-mi facă o astfel de surpriză. M-aș bucura foarte tare! Norocul face parte din joc, pe lângă muncă. Îmi doresc foarte mult măcar o medalie și nu e deloc imposibil. Sunt sportivi care au urcat de atâtea ori pe podium la competiții importante, pot urca și la Tokyo.

Cum vedeți momentul actual al sportului românesc. Avem așteptări prea mari de la olimpici în raport cu realitatea din sportul nostru?

Eu zic că trebuie să avem încredere. Sportul românesc nu trece prin momente excepționale, trebuie să admitem asta. Dar facem și greșeala să forțăm niște comparații care nu se potrivesc. Tot aud despre Olimpiada de la Los Angeles, când am luat 54 de medalii. Oameni buni, nu poți face comparații între o perioadă istorică, 1984, când am fost pe locul 2 la medalii, dar au lipsit jumătate din țările de pe glob. Au lipsit țări cu sportivi care nu ne lăsau să ne apropiem nici măcar de locul 5, nu de locul 2, și noi facem comparații.

Acum sistemul e altul, copiii sunt altfel, condițiile sunt altele. Premierul României a spus că sportul nu este o prioritate. E grav că nu știm că sportul este cel mai bun ambasador sau că sportul întărește starea de sănătate a tinerilor. Nu e vorba neapărat de cei care merg la Olimpiadă, că ăia sunt doar 100, ci de cei de la baza piramidei. Țara asta are nevoie de oameni sănătoși. Trebuie să le spun eu, un antrenor de judo, cât de important e sportul celor care conduc România?!

Trebuie să ne bucurăm că participăm la Tokyo și să fim mulțumiți cu ce realizăm. Cel mai important e să ne interseze sportul nu doar șase luni înainte de Olimpiadă și trei luni după, și apoi să uităm de sport. De cinci ori mi s-a întâmplat asta! Cu 6 luni înainte se numără sportivii, ni se dădeau echipamente, susținătoare de efort și, dup-aia, pauză.

Copiii trebuie să facă sport la școală în fiecare zi. Sunt țări care îi obligă pe părinți să își ducă copiii la o formă de mișcare. Nu la judo, la orice sport. Numai așa copiii vor îndrăgi mișcarea. Cu cât copiii aceștia vor fi mai mulți, cu atât selecția va fi mai bună. Noi le dăm copiilor telefoane și tablete în timpul liber, îi ducem pe copii cu mașina până în poarta școlii, le facem rost de scutiri medicale.

În Italia, sportivii de mare valoare sunt angajați pompieri sau în trupe de intervenție sau în armată. La noi, recrutările astea se fac pe bază de pile și relații. O singură instituție mă sună periodic să recomand copii pentru trupe de intervenție pe aeroporturi. Se numește Serviciul Român de Informații. Pentru că ei știu că sportivii de la judo sunt super verificați, super rezistenți. În Germania, toți copiii ăștia sunt preluați de instituțiile de forță ale statului, sunt școlarizați și folosiți în armată. Ce soldat mai bun vrei decât un sportiv care a făcut 15 ani judo? Ce pompier mai bun vrei? Noi avem pompieri și jandarmi cu burtă! Pot ăia să se urce pe o frânghie? Păi judoka noștri se urcă cu 40 de kilograme agățate pe ei pe o frânghie de 20 de metri. Sau fac alergări pe munte de o oră și jumătate. Trebuie să avem un program pentru campionii României, să le oferim o perspectivă.

Fotografii: COSR / Cristian Nistor

***

Întreaga delegație (101 de sportive și sportivi) a României la JO Tokyo

Atletism (10): Florentina Iuşco și Alina Rotaru (săritura în lungime), Claudia Bobocea (1.500 m), Daniela Stanciu (săritura în înălțime), Alin Firfirică (aruncarea discului), Marius Cocioran (50 km marș), Rareș Toader (aruncarea greutății), Bianca Ghelber (aruncarea ciocanului), Andrea Miklós (400 m), Alexandru Novac (aruncarea suliței);

Baschet (4): Ancuța Stoenescu, Gabriela Mărginean, Sonia Ursu, Claudia Cuic (echipa feminină de baschet 3×3);

Box (2): Cosmin Gîrleanu (cat. 52 kg), Claudia Nechita (cat. 57 kg);

Canotaj (36): Alexandru Chioseaua, Florin Lehaci, Constantin Radu, Sergiu Vasile Bejan, Vlad Dragoș Aicoboae, Constantin Adam, Florin Arteni Fîntînariu, Ciprian Huc, Adrian Munteanu (opt rame masculin) Maria Magdalena Rusu, Viviana Bejinariu, Georgiana Dedu, Maria Tivodariu, Ioana Vrînceanu, Amalia Bereș, Mădălina Bereș, Denisa Tîlvescu, Daniela Druncea (opt rame feminin) Mihăiță Țigănescu, Mugurel Semciuc, Ștefan Berariu, Cosmin Pascari (patru rame masculin) Mădălina Hegheș, Roxana Anghel, Elena Logofătu, Cristina Popescu (patru rame feminin) Iuliana Buhuș, Adriana Ailincăi (dublu rame feminin) Marius Vasile Cozmiuc, Ciprian Tudosă (dublu rame masculin) Ionela Cozmiuc, Gianina Beleagă (dublu vâsle categorie ușoară feminin) Ancuța Bodnar, Simona Radiș (dublu vâsle feminin) Ioan Prundeanu, Florian Enache (dublu vâsle masculin);

Ciclism (2): Vlad Dascălu (mountain bike), Eduard Grosu (ciclism pe şosea);

Fotbal (18+4): Marian Aioani, Mihai Popa, Ștefan Târnovanu (portari), Andrei Rațiu, Ricardo Grigore, Andrei Chindriș, Virgil Ghiță, Alexandru Pașcanu, Radu Boboc, Florin Ștefan (fundași), Andrei Ciobanu, Marius Marin, Marco Dulca, Alexandru Dobre, Valentin Gheorghe, Ion Gheorghe, Tudor Băluță, Eduard Florescu, Antonio Sefer, Ronaldo Deaconu (mijlocași), George Ganea, Andrei Sîntean (atacanți); avem și patru rezerve care pot completa lista;

Gimnastică artistică (3): Maria Holbură, Marian Drăgulescu, Larisa Iordache;

Înot (4): Robert Glinţă, Daniel Martin (100 m spate), David Popovici (100 m liber), Bianca Costea (100 m liber);

Kaiac-canoe (2): Victor Mihalachi, Cătălin Chirilă (canoe-2 masculin – 1.000 m);

Judo (3): Andreea Chițu (52 kg), Alexandru Raicu (73 kg) și Vlăduț Simionescu (+100 kg);

Lupte (5): Alina Vuc (cat. 50 kg), Andreea Ana (cat. 53 kg), Kriszta Incze (62 kg), Albert Saritov (cat.97 kg, libere), Alin Alexuc Ciurariu (cat.130 kg, greco-romane);

Scrimă (2): Ana Maria Popescu (spadă), Iulian Teodosiu (sabie);

Tenis de masă (4): Eliza Samara, Daniela Dodean-Monteiro, Bernadette Szocs (echipa feminină), Ovidiu Ionescu;

Tir sportiv (1): Laura Ilie (puşcă aer comprimat 10 m);

Tir cu arcul (1): Mădălina Amăistroaie;

Tenis (3): Mihaela Buzărnescu (simplu), Monica Niculescu/Raluca Olaru (dublu feminin);

Triatlon (1): Felix Duchampt.