Cazul Ianis Hagi. Câteva idei despre cel mai așteptat transfer al anului în România

De pe vremea când pentru Adi Mutu se luptau echipe mari, ambițioase, ale Europei – Chelsea, Juve și Fiorentina în anii ei buni – și de când Barcelona îl tenta an de an pe Cristi Chivu cu un transfer în La Liga nu am mai așteptat cu atâta interes transferul unui fotbalist român în străinătate.

De ce ne interesează destinul lui Ianis Hagi?

Curiozitatea e cât se poate de legitimă: întâi de toate, e numele, Ianis Hagi, și contextul binecunoscut, cu grija teribilă pe care Gică Hagi a acordat-o bunei creșteri și carierei fiului său. Pus căpitan la 16 de către tatăl său la echipa mare a Viitorului, vândut cu mare grijă Fiorentinei, echipă axată pe promovarea tinerelor talente, răscumpărat cu scandal și cu două milioane de euro, plus procent din următorul transfer, după ce Ianis primise șanse infime să se afirme la prima echipă a clubului „viola”.

Despre pariul lui Gică Hagi am scris acum mai bine de un an. Dovada că el a fost câștigat o reprezintă sezoanele bune făcute de Ianis Hagi în tricoul Viitorului, locul 3 și Cupa din vara aceasta, convocarea și debutul mult-așteptat la lotul de seniori și, mai mult decât orice, turneul spectaculos făcut de Ianis Hagi cu trupa U21 în San Marino și Italia.

Al doilea motiv al marelui interes pentru transferul lui Ianis Hagi vine tocmai din efuziunea creată de performanța selecționatei U21. Nu ne e deloc indiferent parcursul acestor copii. De unde, cât și cum vor juca în noul sezon depinde, întâi de toate, continuarea frumoasei lor progresii de până acum, depinde felul în care ne vom prezenta la Olimpiada din 2020 și depinde, mai ales, felul în care va arăta viitoare echipă națională a României.

Jocul bun arătat la Euro 2019, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual, de băieții lui Mirel Rădoi, a stârnit un val de interes în jurul fiecăruia dintre ei. Puțini aveau situația contractuală clarificată – Ionuț Radu, Rus, Băluță -, restul erau transferabili în contextul unei oferte bune. Iar Ianis Hagi era numele cel mai discutat, încă dinainte de începerea Europenelor…

„Va fi un preț pentru înaintea Europenelor și unul pentru după Europene”, îi avertizase Gică Hagi pe potențialii cumpărători ai fiului său. În cele din urmă, „deal”-ul s-a făcut după Euro și, chiar dacă pe adresa Viitorului au venit și oferte tentante mai tentante financiar, proiectul sportiv a primat în cazul lui Ianis Hagi. Ianis a ales campioana Belgiei, Genk, dintre ofertele puse pe masă de președintele Gică Popescu, principalul negociator al afacerii. Antrenorul și-l dorea foarte mult, Genk evoluează în Liga Campionilor, deci și vizibilitatea, și oportunitățile lui Ianis de a crește sunt importante, mai ales că echipa trage cu șanse la campionat în fiecare an și e o rampă de lansare pentru nume mari din fotbalul european al ultimilor ani: acestea au fost argumentele cu care au venit în fața presei Gică Popescu și Gică Hagi. Nume mari se vehiculaseră vara aceasta, FC Barcelona, Ajax, Bayern și Man City printre ele, Spartak Moscova făcuse, pe de altă parte, cea mai atrăgătoare ofertă pentru club și jucător. Genk nu e nici Barcelona, nu e nici Spartak. Și atunci: e Genk cea mai bună alegere pentru Ianis Hagi?

De ce e important și de ce e relevant transferul în Belgia?

Întâi de toate, Genk e campioana Belgiei. Ce poate Genk ne-am convins acum câțiva ani, când a întâlnit chiar echipa lui Gică Hagi în preliminariile Ligii Campionilor. Belgienii au zburdat pe teren, iar asta ne scutește de orice alte comentarii legate de saltul pe care îl face orice jucător care trece de la Viitorul (o echipă, desigur, mult mai matură și mai echilibrată în ultimul an) la Genk. Dacă scoatem din calcul vânzarea lui Chiricheș la Tottenham, neconcludentă din mai multe motive, transferul lui Ianis Hagi la campioana Belgiei este cea mai bună mutare a Ligii 1 din ultimii destul de mulți ani.

Transferul la campioana Belgiei este, în cazul lui Ianis, ca o hârtie de turnesol. Hagi Jr va avea tot timpul în Belgia un termen de comparație, câtă vreme aici au jucat în ultimii ani câțiva dintre cei mai reprezentativi jucători români. Nu vorbim de „Prințul” Cristea și de Țucudean, prezențe pasagere la Standard, dar Ianis va avea un reper de comparație cu Nicușor Stanciu și cu Alex Chipciu (Anderlecht), cu Dorin Rotariu (Standard) și, mai ales, cu Răzvan Marin, care a impresionat la Liege și a făcut saltul spre Amsterdam.

Din acest punct de vedere, dacă luăm în considerare și faptul că românii transferați recent prin campionate mai tari decât Belgia nu au prea impresionat, alegerea Belgiei pare opțiunea cea mai logică ca pas intermediar spre fotbalul mare pentru ambițiosul Ianis Hagi. Dacă va performa ca Stanciu, locuri par să fie destule prin Cehia, dacă va juca la nivelul fostului său coleg Răzvan Marin, numele mari care l-au dorit în vara asta vor bate din nou la ușa lui Ianis…

De ce e important „proiectul sportiv”?

Pentru prima oară, iarăși, în mulți ani, în cazul transferului lui Ianis Hagi la Genk atât jucătorul, cât și anturajul lui – inclusiv clubul de proveniență – au vorbit despre importanța proiectului sportiv. Și Ianis, și Gică, au renunțat la mulți bani când au ales Genk. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, susține Gică Popescu, ofertele Barcelonei și ale lui Man City, generoase financiar, au fost refuzate tocmai pentru că părțile nu s-au înțeles asupra variantei de împrumut a lui Ianis: proiectele sportive alese de cei doi „granzi” pentru rodarea lui Hagi Jr nu au corespuns. Ca să avem un reper, în cazul Barcelonei se vorbea despre Real Valladolid, o echipă care s-a salvat cu greu de la retrogradare sezonul trecut.

Dar, dincolo de detalii, contează conceptul. Unul despre care rareori se vorbește pe la noi, într-un fotbal în care „am o familie acasă” ține loc de orice argument. Sigur că Ianis Hagi e un caz rarisim în care interesele clubului vânzător, ale impresarului și ale jucătorului converg în totalitate. Sigur că Ianis e în poziția în care proprietarul, care e și tatăl său, își permite să renunțe la niște bani numai să îl vadă bine aranjat. Gică Hagi însuși e un patron empatic, care are mai multă grijă de propriii-i jucători decât alți patroni. Dar prea adesea la noi jucătorii aleg orbește, prost sfătuiți de patroni și de impresari, fără să pună seamă pe „proiectul sportiv”.

Despre ce „proiect sportiv” să vorbim în cazul transferurilor lui Nicușor Stanciu pe ruta Cehia – lumea arabă și retur? Și e vorba, totuși, de cel mai talentat jucător din generația precedentă generației lui Ianis Hagi…

Rămâne de văzut dacă Ianis și ai lui au făcut alegerea cea mai bună. Dar lecția acestui transfer și filosofia opțiunii lui Ianis ar trebui să fie o inspirație și pentru colegii săi de generație (băieți cu capul pe umeri, cei mai mulți dintre ei au dovedit deja asta), și pentru ceilalți jucători și oficiali din fotbalul românesc. Dacă „proiectul sportiv” ar conta mai mult, atunci șansele ca generația lui Ianis Hagi să nu fie doar o întâmplare vor crește mult de tot.