Concluziile căpitanului | Cristina Neagu: „Eu chiar cred că nu asta este fața României. Dar, acum, acesta e nivelul naționalei, de mijlocul clasamentului”

(Corespondență Lead.ro din Kumamoto, Japonia)

După ce-a privit înfrângerea grea cu Japonia (37-20) de pe margine, de unde a încercat să-și încurajeze colegele, dar de multe ori a rămas cu privirea pierdută, cu capul în mâini și vizibil dezamăgită, Cristina Neagu a încheiat turneul cu aceeași declarație cu care a început, după înfrângerea cu Spania din primul meci: „Eu chiar cred că nu asta e fața României.”

Iată concluziile căpitanului Naționalei, la finalul unui turneu pe care România îl încheie pe locul 12:

„E destul de greu de vorbit după o astfel de înfrângere, după o astfel de grupă principală. Am fost foarte fericite că am ajuns aici, dar am făcut meciuri foarte slabe apoi. Dacă împotriva Rusiei, 40 de minute am jucat chiar foarte bine și am fost egale cu ele, cu Suedia deja am jucat mai prost, iar azi, după o asemenea înfrângere, sincer nu-mi găsesc cuvintele. Pentru că eu chiar cred cu adevărat că nu asta este fața României. Din păcate însă, într-un astfel de turneu, în care lucrurile se succed foarte repede, meciurile sunt la o zi distanță, dacă nu reușești să ieși din acea stare proastă în care ești, o înfrângere după alta nu poate decât să te aducă mai jos și mai jos și să ajungi să performezi la un nivel foarte slab, așa cum am făcut-o noi azi.”

Ce le poate spune colegelor la final de turneu?

„Singurul lucru pe care pot să-l spun e că peste trei luni jucăm turneul preolimpic, care este extrem de important și pe care îl vom aborda probabil cam cu același nucleu de jucătoare, pentru că nu cred că lucrurile se vor schimba în ceea ce privește jucătoarele de la Brașov în următoarele luni. Toată lumea trebuie să înțeleagă, jucătoarele trebuie să înțeleagă că trebuie să se antreneze mai bine la echipa de club, să vină cu o pregătire mai bună de la club, pentru că foarte multe lucruri nu se pot face la echipa națională. Trebuie să vii montat, trebuie să te gândești că echipa națională e la cu totul alt nivel, și cred că și-au dat seama acum că nivelul e mult mai ridicat decât ce se întâmplă în liga națională.

Pentru că știu că de multe ori sunt comentarii, sunt cerute anumite jucătoare, dar vedeți și dumneavoastră că liga naționala nu se poate compara cu un turneu final. Și sper să înțeleagă și ele că este nevoie de mult mai mult ca să joci la echipa națională,și nu doar ca să ajungi la un turneu, ci să faci meciuri bune, să câștigi, să te lupți pentru medalii, pentru că unele dintre noi ne luptăm de ani întregi să ajungem la o Olimpiadă, iar eu îmi doresc din tot sufletul meu să mergem la Tokyo, pentru că pentru mine cu siguranță ar fi ultima șansă să ajung la o Olimpiadă.”

Despre vina pe care o poate avea antrenorul Tomas Ryde, criticat de o bună parte a presei de sport, Cristina Neagu spune: „Cu siguranță că toată lumea e vinovată, începând cu staff-ul și terminând cu noi, jucătoarele. E clar că lucrurile n-au fost așa cum trebuie probabil nici din partea staff-ului, dar nu pot eu să comentez despre antrenori sau despre cine îl critică sau dacă trebuie schimbat sau nu, lucrul ăsta e decis de alții, cu mult mai multă putere decât mine. Eu vorbesc despre fete, pentru că sunt cu ele în vestiar, știu ce vorbim, cum ne încurajăm zi de zi și ce ne dorim să facem și pentru asta mi-am permis să vorbesc despre ele. Însă nu pot să vorbesc eu despre antrenor.”

„Rănile se vor mai vindeca puțin până în martie”

Cristina Neagu nu se teme că înfrângerile de la acest turneu vor afecta moralul jucătoarelor în perspectiva turneului preolimpic: „Totuși, e o distanță destul de mare până în martie, urmează Sărbătorile, fiecare merge la echipa de club, probabil nu se vor mai gândi așa mult la ce-a fost aici și probabil rănile se vor mai vindeca puțin până în martie. Însă într-un astfel de turneu, când joci la o zi distanță, într-adevăr înfrângerile te afectează foarte rău și asta s-a întâmplat cu noi, am mers din rău în mai rău.”

Crede că a fost afectată echipa națională atât de mult de ce s-a întâmplat cu Corona Brașov?

„Da, eu cred că da. Nu spun că am fi fost campioane mondiale, însă unele dintre fete erau de mai mulți ani la națională, știau sistemul, știau ce trebuie să facă și se simțeau mai bine cu celelalte jucătoare; pentru că e greu să aduci jucătoare cu o zi înainte, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu Polocoșer sau cu Elena Dache. E greu și pentru ele, e greu și pentru echipă. Iar unele dintre jucătoarele care lipsesc erau într-o formă foarte bună și cred că lucrurile ar fi arătat altfel cu ele. Erau jucătoare care cunoșteau sistemul și cu care noi ne simțeam mai bine împreună, pentru că am jucat cu ele multă vreme.”

Despre forma ei, spune că e foarte mulțumită de cum a jucat, atât timp cât a avut energie:

„Personal, sunt foarte mulțumită de evoluția mea, a fost peste așteptări. Având doar 10 antrenamente de handbal în picioare, nu mă așteptam la foarte multe din partea mea. Atâta vreme cât am avut putere și energie, am jucat la un nivel despre care pot să spun că a fost același cu cel de anul trecut. Doar că am rămas, ușor, ușor, fără benzină, pentru că nu am pregătire fizică; și asta a început să se vadă în ultimele meciuri, am început să obosesc.

Am și vorbit cu Tomas, știați că azi nu voi juca, am încercat să joc mai puțin în ultimele meciuri, pentru că pur și simplu nu mai aveam putere. În continuare, îmi doresc doar să fiu sănătoasă și să încep să mă pregătesc fizic, pentru că am nevoie de asta. Cred că faptul că am reușit – practic într-o lună de zile – să ajung la același nivel de anul trecut, cred că este un lucru senzațional, fără lipsă de modestie; nu știu câți jucători din lume reușesc asta. Așa că nu pot decât să fiu foarte mulțumită și să am grijă de sănătatea mea, pentru că jocul meu de handbal cu siguranță se va îmbunătăți.”

Despre suporterii care au încurajat echipa până la final, Cristina spune: „Vreau să le mulțumesc din tot sufletul, au fost incredibili la fiecare meci. Știu că nu le-a fost nici lor ușor să ne vadă suferind asemenea înfrângeri, și totuși ne-au aplaudat și au scandat România. Mi-aș fi dorit din toată inima ca pentru ei să obținem niște rezultate mai bune. Mă bucur că le-am oferit acea victorie contra Ungariei, care rămâne până la urmă meciul de referință pentru noi la acest Campionat Mondial.”

Întrebată dacă locul 12 reflectă valoarea actuală a echipei: „E o întrebare destul de complicată. Cred că asta este valoarea noastră în momentul de față, de mijlocul clasamentului, cred că nu puteam spera la mai mult, chiar dacă am fost aproape să luăm două puncte cu Muntenegru. Dar trebuie să ne gândim și cum am ajuns în runda principală și cum am prins acest loc 12. E clar că nu e o performanță, dar mă bucur că am reușit totuși să fim aici, în condițiile în care sunt echipe mari în afara celor 12. Dar e complicat, a fost un turneu greu. Cred că ăsta e nivelul echipei naționale în momentul de față, de mijlocul clasamentului.”

*

România a pierdut clar contra Japoniei, 20-37, în ultimul meci din Main Round și ultimul meci din această complicată ediție a Campionatui Mondial. Naționala a terminat competiția pe locul 12 (terminase pe 10 Mondialul de acum doi ani, pe patru Europeanul din 2018), va încerca de-acum să se adune pentru turneele de calificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în martie 2020.

În semifinale, Rusia va juca contra Olandei, în timp ce Norvegia va juca cu Spania, prima adversară a României în Japonia.

Foto: FRH