Cristina Laslo: „Încă nu avem amintiri care să ne lege. Dar jucăm pentru aceeași echipă și ăsta e primul motiv care ne leagă”

Revenită la un turneu final cu echipa națională după un an, Cristina Laslo ne-a vorbit despre cum a găsit echipa, cum vede plusurile și minusurile României înaintea Campionatului European, și unde simte că e jocul ei după lunile de pauză.

*

Primul gând al Cristinei Laslo înainte de plecarea la Campionatul European din Danemarca se îndrepta către lipsa suporterilor. Obișnuită să-i aibă alături, în tribune, încă de la debutul ei la Europeanul din 2016, știa că experiența unui turneu final nu va fi completă fără ei. „Chiar ieri vorbeam la antrenament cu câteva colege, și mă gândeam la Angela, căci ea e liderul, ea e vocea numărul 1, de peste 10 ani, cred, ei își organizează și vin. România chiar a avut suporteri, cam cei mai mulți după țara gazdă, părerea mea, și cred c-o să fie atât de trist fără ei.”

Pentru o jucătoare care a lipsit aproape un an din handbal și care-și dorește să simtă din nou bucuria și emoțiile unui turneu final, lipsa suporterilor care colorau această experiență contează când își imaginează revenirea. „Lipsa suporterilor contează super mult și o să afecteze mult bucuria de după, chiar și să simți importanta turneului. Intri în sală și nu-i nimeni, ai impresia că e un meci amical. Am înțeles că vor fi câțiva suporteri, probabil danezi.”

Un alt aspect care va conta e lipsa meciurilor oficiale în formula actuală, deci și a omogenității grupului. Sunt multele schimbări față de echipa de acum un an – pe bancă sunt alți antrenori, iar în teren multe jucătoare noi, în timp ce altele, cu experiență, s-au retras, cum sunt Aneta Udriștioiu sau Gabriela Perianu. „Ne lipsesc un pic meciurile amicale. Nu suntem echipa care eram după trei ani cu Ambros (Martin), trei ani de antrenamente și de sistem, partea asta cred că lipsește puțin; acum avem două săptămâni în care ne-am antrenat împreună. Dar grupul e OK, vibe-ul și atmosfera sunt bune, sunt exact la fel.”

„Așteptările bineînțeles că sunt mari, noi mereu ne-am bătut, chiar dacă grupa a fost grea. Și acum, toate energiile și forțele sunt pe primul meci, cu Germania, chiar dacă noi nu ne-am măsurat forța grupului contra nimănui până acum, în formula asta. E așa un semn de întrebare – oare cum o să fie, unde suntem?”.

Apoi, e forma fizică a fetelor care au avut coronavirus și au stat câte două săptămâni în izolare, cum a stat și ea. „Am pierdut foarte mult atunci, două săptămâni să stai, să nu faci absolut nimic. Apoi am mers direct la turneul de la Sfântu Gheorghe, unde n-aveam forță, putere în picioare să sar, nici în apărare nu mă simțeam stăpână pe mine. Dar acum sunt bine, chiar dacă nu la nivel maxim.”

Nu se simte încă la nivelul la care era în urmă cu un an, pentru că are nevoie de mult mai multe jocuri. „Nu pot să zic că aș putea să joc ca și cum aș fi făcut-o în Japonia, nu sunt la forma de anul trecut, nici pe departe. Am simtit și la meciurile astea, primele din ligă. Am avut cinci meciuri, am avut și coronavirus înainte, pregătirea mi-a fost întreruptă. Dar în momentele în care am meciuri bune îmi revine și încrederea că pot să fac ceea ce-mi doresc și ce vreau și să fiu stăpână pe forțele mele.”

Printre plusuri: încrederea în atac

În ciuda contextului imprevizibil în care se desfășoară acest turneu, să fie din nou cu echipa națională i se pare senzațional. Pentru că ce-a învățat coordonatoarea de joc de 24 de ani în ultimul an e să lase deoparte ce nu poate controla și să se bucure de fiecare zi în care poate juca handbal. „Chiar mă gândeam că ar fi putut nici să nu fie turneul ăsta, abia s-au decis săptămâna trecută, pot să zică mâine că nu se mai ține. Chiar și când ne întoarcem pot să spună că s-a închis Liga națională. Știu cum e să nu mergi la antrenamente și să ți se închidă sala de forță, sala de antrenament. Așa că fiecare zi e super bună și aștept fiecare meci, fiecare antrenament.”

La capitolul plusuri, crede că revenirea ei și a Elizei Buceschi poate da încredere atacului. „Anul trecut, ni s-a tăiat craca de sub picioare cu două zile de plecare, acum cumva totul e mai stabil, am revenit și noi și cred că pe atac, eu și Eliza, fiind în centru, putem oferi încredere.”

Revenirea lor vine și cu așteptări, dar ăsta e un lucru bun, spune Cristina. „Cei care n-au presiune înseamnă că nu joacă la nivel înalt și nu au niciun obiectiv, niciun țel. Presiunea, eu zic că e un lucru bun, cel puțin în cazul meu și al Elizei, ar trebui deja să știm să o gestionăm, avem destule meciuri internaționale, de Cupa EHF sau chiar și Liga Campionilor. Nu cred că mai putem să ne ascundem după faptul că e presiune. Înainte, când stăteam în spatele Micăi Brădeanu sau a celorlalte jucătoare, nu ne convenea că nu jucăm, acum suntem cele care trebuie să oferim încrederea asta și siguranța, cel puțin la nivel de atac. Bineînțeles, împreună cu Cristina și cu Crina și cu ceilalți lideri.”

„Trebuie să ai amintiri împreună”

Deși e de vârstă apropiată cu multe dintre debutantele de anul ăsta, centrul de la Minaur Baia Mare are deja experiența unor turnee finale și le poate ajuta pe cele tinere să se integreze mai ușor. „Eu sunt de vârsta lor și le-am văzut că au emoții, cred că e un lucru super drăguț, să ai emoții și să fii pentru prima dată aici. Am trecut și eu prin asta și a durat foarte mult până să mă simt bine, cred că un an chiar, cu cantonamente încontinuu și cu meciuri amicale și oficiale. A fost destul de greu, chiar dacă colectivul și atmosfera erau super, îți ia timp să te simți în largul tău. Pentru că mai sus de atât nu poate să fie, toate emoțiile sunt pentru echipa națională.”

Pentru că le cunoaște bine pe jucătoarele tinere – cu multe a jucat la echipa de club sau la naționala de tineret –, dar și pe cele cu experiență din lot, poate fi un liant între cele două generații. „Eu cu majoritatea am lucrat, și la Cluj, și la Brașov, ne cunoaștem, nu e ca și cum facem azi cunoștință și nu avem ce să discutăm, avem amintiri, glumim foarte mult, comunicăm. Eu am o comunicare bună cu toată lumea.”

Asta e ce lipsește momentan actualei echipe naționale a României, crede coordonatoarea de joc: „Durează, trebuie să ai amintiri împreună, meciuri împreună, să pierzi și să fii unul lângă altul. Noi, până acum, cu câteva jucătoare care sunt și debutante, nu avem decât câteva antrenamente. N-avem amintiri care să ne lege atât de puternic una față de cealaltă. Dar toate jucăm pentru aceeași echipă și ăsta e primul motiv care ne leagă. După, sper să ne facem amintiri și cu echipa asta și să continuăm așa și la următoarele convocări.”

„În grupe se vede atitudinea pozitivă și pofta de joc”

Printre punctele puternice ale echipei României, Cristina vede apărarea, poarta și atmosfera bună din lot. „Eu zic că tot apărarea și poarta vor salva momentele grele și vor fi punctele cheie. Și până la urmă o avem, ca și până acum, pe Cristina în echipă, și sper ca pe lângă ea să ne aducem și noi aportul în atac și să ajutăm echipa să înscrie cât mai multe goluri. Plus atmosfera, mereu ne mobilizăm când avem meciuri cu echipe ca Germania, Ungaria, Norvegia, țările astea pe care mereu le-am întâlnit. Și mai ales în prima parte a turneului, noi mereu am jucat bine. Cam acolo sunt toate puterile noastre. După, că începem să obosim, asta e altceva. Dar noi în grupe mereu ne-am descurcat, atunci se vede cel mai mult atitudinea pozitivă și pofta de joc.”

Cum vede grupa? „Eu zic că contează foarte mult primul meci. Degeaba ne gândim dacă batem sau nu Norvegia în ultimul meci, dacă pierdem cu Germania. Chiar și un rezultat de egalitate e bunicel, orice punct contează. Nu ne gândim că e mai ușor cu vreo echipă, deloc. În condițiile de față, contează ziua și momentul. Am vizionat și meciul de pregătire dintre Norvegia și Danemarca, dar toată atenția e pe Germania și pe apărarea noastră contra Germaniei.”

„Nu vreau să mă gândesc deloc la meciurile celelalte sau la obiectiv sau la absolut nimic, decât la meciul cu Germania. Și după, la testul de după meci, pentru că dacă nu ai testul negativ, nu mai ai la ce să te mai gândești. Și degeaba mă gândesc la mine – că eu nu mai pot să iau -, dacă îmi lipsesc celelalte colege.”

Despre regulile stricte de izolare, Cristina spune că săptămâna de pregătire de la București le-a pregătit. „Cam așa s-a întâmplat și în săptămâna asta. Am mers la antrenament, am venit, am fost la masă, am dormit, iar la antrenament, iar masă, iar somn. Cred că în ziua de pauză o să fie mai frustrant, dar în rest o să ne ocupăm de recuperare, de analiza video, de antrenanament. Cred că ne-am obișnuit deja oricum, nu e ca și cum sperăm să ieșim și să ne zica cineva nu poți. Deja știm, astea sunt regulile, asta e.”

Așa că nu se gândește nici la trecut, nici la viitor. Nici la superstițiile legate de întoarcerea în Danemarca, unde România a avut succes în trecut, nici la lunile în care a stat departe de teren, nici la viitoarea calificare la Jocurile Olimpice, pentru că se pot schimba multe până atunci. Își dorește doar să simtă din nou bucuria de-a juca la un turneu final, și ca echipa să joace cât de bine poate, în condițiile date. „Sper să nu fie foarte mare diferența între noi, să nu simțim neputința aia în teren, atât îmi doresc. Că la nivel de motivație și de cum ne motivăm noi nu cred c-o să avem probleme. Dar nu-mi doresc să simt că adversarul e peste noi, că ne dă contraatacuri și goluri ușoare, asta chiar nu-mi doresc. În rest, cred că ne putem bate cu oricine.”

**

România va juca în Grupa D, la Kolding, contra Germaniei (pe 3 decembrie, ora 19.00), Poloniei (5 decembrie, ora 17.00) și Norvegiei (7 decembrie, ora 21.30). Primele trei clasate se califică mai departe în Main Round, unde se vor alătura celor trei echipe calificate din Grupa C: Olanda, Ungaria, Serbia și Croația.

Lotul României

Din cele 22 de handbaliste care au participat la stagiul de pregătire de la București – unde echipa s-a reunit pe 22 noiembrie -, Bogdan Burcea și Robert Licu le-au ales pe cele 18 sportive cu care au făcut deplasarea în Danemarca:

Portărițe: Denisa Dedu (CSM București), Iulia Dumanska (Podravka) și Ana-Maria Măzăreanu (Gloria Bistrița).

Extreme stânga: Ana Maria Iuganu (Gloria Buzău), Nicoleta Dincă (Gloria Bistrița) și Alexandra Dindiligan (HC Zalău)

Interi stânga: Cristina Neagu (CSM București) și Anca Polocoșer (Minaur Baia Mare)

Coordonatoare: Cristina Laslo (Minaur), Eliza Buceschi (Rapid), Ana-Maria Țicu (SCM Craiova) și Andreea Popa (Minaur)

Pivoți: Lorena Ostase (CSM Slatina) și Alexandra Subțirică Iovănescu (Gloria Buzău).

Interi dreapta: Ana-Maria Savu (SCM Craiova) și Laura Popa (Rapid București)

Extreme dreapta: Laura Moisă (CSM București) și Sonia Seraficeanu (Minaur)

Crina Pintea, din cauza rezultatului pozitiv al testului pentru Coronavirus, Diana Ciucă, Alexandra Severin și Andreea Rotaru au rămas acasă. 

Grupele EURO

Primele trei clasate din fiecare grupă preliminară se califică mai departe în cele două grupe principale (Main Round). În Main Round, fiecare echipă va intra cu punctele pe care le-a câștigat celorlalte două echipe calificate – rezultatul obținut cu ultima clasată nu va conta.

Here are the #ehfeuro2020 Final Tournament groups 🤩🤙 #handballispassion pic.twitter.com/aIA41zAtIx

— EHF EURO (@EHFEURO) June 18, 2020

Foto: Nebojsa Tejic / kolektiff