„Dacă ești o echipă puternică, uiți înfrângerile și le transformi în victorii.” Cristina Laslo, despre progresul ei și ambiția echipei naționale

„Acest campionat îți oferă șansa să ai și o zi proastă, să pierzi și totuși să poți face puncte”, ne spunea Cristina Laslo cu două zile înaintea meciului cu Olanda, când am întrebat-o dacă se gândește la faptul că poate veni și o zi mai slabă pentru România într-o competiție așa lungă. „Dacă ești o echipă puternică, uiți înfrângerile și le transformi în victorii.”

La o zi după ziua slabă cu Olanda, naționala s-a întors la antrenament, să uite înfrângerea.

Cristina Laslo e una din jucătoarele tinere ale României care începe să fie tot mai importantă pentru naționala de senioare, cu care participă în Franța la al treilea turneu final. Dezvoltarea ei ca jucătoare se datorează experienței acumulate la națională, dar și la Buducnost, unde s-a transferat anul trecut. Se datorează mai ales seriozității cu care își construiește cariera, despre care ne-a vorbit de mai multe ori în ultimii ani.

Când îți iei cariera în propriile mâini

Acum doi ani, după Europeanul din Suedia unde a debutat în echipa de senioare, Cristina ne spunea că întâlnind jucătoare cu experiență care joacă la un nivel înalt, și-a dat seama că mai are lucruri de îmbunătățit ca să poată juca de la egal la egal cu ele. „E nevoie de multă muncă, mai ales fizic, am simțit la meciul cu Danemarca că sunt sub nivelul acestui campionat.”

Imediat după ce s-a întors acasă, a început să lucreze cu un preparator fizic indvidual, pentru că ce făcea la echipa de club nu îi era suficient. Apoi a luat decizia să facă un pas în plus și să se transfere la Buducnost. Nu i-a fost ușor să plece de acasă la 21 de ani, de la singura echipă la care jucase, U Cluj, unde debutase la 16 ani și devenise o jucătoare de bază. Dar Cristina, campioană mondială cu naționala de junioare în 2014, pare să știe foarte clar unde vrea să ajungă și ce trebuie să facă pentru asta.

Despre cum o ajută transferul la Buducnost, spune că are „mai mare experiență acum, joc și meciuri internaționale, joc în Champions League și mă simt mult mai bine, mai încrezătoare, mai relaxată.”

În Muntenegru a întâlnit o atmosferă diferită de ce trăise în România: „Acolo e altceva, e altă presiune. E diferit totul, pregătirea meciurilor, seriozitatea, profesionalismul echipei, faptul că și la meciurile amicale se vrea victorie. Sunt mult mai critici, mult mai serioși, mult mai duri. A fost greu la început, acum știu ce se întâmplă și cum merg lucrurile. Mi-e mai ușor, am început să învăț limba și am mari speranțe să mergem în Final 4. Îmi doresc enorm de mult.”

Creșterea Cristinei se vede mai ales în apărare, unde a început să joace tot mai mult, Dragan Adzic fiind un antrenor care pune preț pe defensivă. „Antrenamentele sunt extrem de puternice și de complexe. Am învățat niște lucruri pe care sincer nu mi le-a arătat nimeni în România, în apărare, pe repliere și pe contratac, sunt detalii care fac diferența.”

Între Buducsnost și echipa națională

Când s-a reunit naționala, i-a fost greu în primele zile să se adapteze sistemului defensiv al lui Martin, pentru că era obișnuită cu stilul mai agresiv de la Buducnost. „Înainte, am crezut că e la fel să lucrez cu amândoi, dar nu este. Acolo se bazează mai mult pe agresivitate și pe controlul pivotului, aici e ceva mai diferit și mi-a fost puțin greu să ies din sistemul lui Buducnost în prima săptămână. A trebuit să stau să mă gândesc puțin la diferențe, dar am rezolvat-o la antrenamente.”

A ajutat-o mult și Martin, care la finalul antrenamentelor stă de vorbă și cu ea, ca și cu alte jucătoare, individual. „Îmi repetă despre apărare și despre adversarul meu direct. A văzut și că am stilul lui Buducnost și îmi reamintește că e un pic diferit aici.”

În opinia tinerei handbaliste, principalele schimbări aduse de Ambros Martin la națională, care e la echipă de când e și ea, țin de „cum manageriază meciurile pierdute, cum privește pozitiv lucrurile și de faptul că se focusează mult mai mult pe echipa noastră și pe jocul nostru – să-l ducă spre perfecțiune -, decât pe adversar. Pot să spun că nu vizionăm atât de mult adversarul cât vorbim despre meciul nostru și despre sistemul nostru. El are încredere că dacă noi punem la punct sistemul nostru, adversarului îi va fi greu să facă ceva, și asta cred că s-a văzut.”

„E foarte bine când încerci să te focusezi doar pe tine și echipa ta. Nu pe ce e în stânga, dreapta, față, spate, nu mai contează că e Oftedal sau Smiths sau în poartă e Tess Wester sau următoarea”, spune Laslo, care mai crede că în forma bună a echipei de acum contează și încrederea și maturitatea pe care au câștigat-o și ea, și alte tinere jucătoare. „Suntem mult mai profesioniste, în primul rând privind recuperarea după meci. Suntem jucătoare care am crescut, am văzut ce se întâmplă și în alte părți, avem și colege care joacă în Champions League și competiții internaționale. Ai de unde învăța, depinde doar de tine.”

„Pentru mine e al treilea campionat și asta se vede, nu puteam să am aceleași așteptări de la primul sau al doilea. E o perioadă prin care trebuie să treci, nu poți s-o sari și dacă o parcurgi pas cu pas nu poate să fie decât bine.”

Dacă acum doi ani simțea că nu e la același nivel cu adversarele pe care le-a întâlnit la Euro, acum nu mai are această reținere. „Am întâlnit în Champions League jucătoarele cu care am jucat aici, și de la Norvegia, și din Germania, și am știut cam la ce să mă aștept, la ce nivel sunt.”

Cum vede parcursul României la Euro? „Toată lumea văd că vorbește despre Paris și despre medalii. Într-adevăr, șansele sunt mari, mult mai mari decât în anii trecuți, dar încă e departe, suntem doar după faza grupelor. Dar cu toate că avem puncte, ați văzut celelalte meciuri, e important cum treci după înfrângeri, cum mergi după victorii. Următorul meci e cel mai important.”

Foto: EHF EURO @ Nebojsa Tejic / kolektiff