„David Popovici e unic. Aduce personalitate, culoare, intrigă și entuziasm în înot.” I Interviu cu jurnalistul britanic Craig Lord

Craig Lord e unul din cei mai apreciați jurnaliști din lumea natației. Scrie pentru The Times UK și pentru blogul său, State of Swsimming. A participat la opt ediții ale Jocurilor Olimpice, a acoperit toate Mondialele și Europenele de Natație începând din 1989, a câștigat premii internaționale. Sâmbătă seara, la Roma, chiar înaintea finalei în care David a doborât recordul mondial la 100 de metri liber, Lord ne-a povestit cum vede parcursul tânărului înotător, de ce i se pare unic și ce aduce nou în lumea natației.

Cum vi se par performanțele lui?

E minunat ce-a realizat. Arată o maturitate uriașă, e pe un drum setat foarte devreme în viață, și când oamenii arată un talent excepțional, dar și inteligență devreme în viață, îi așază pe un drum diferit de mulți alții. Nu poți să prezici nimic, nu există garanții în sport. Dar e cu siguranță pe o traiectorie diferită față de toți ceilalți.

E minunat de urmărit. E cu siguranță inteligent, până în punctul în care dacă îl provoci cu o întrebare, ca un jurnalist în vârstă, va încerca să-ți răspundă, cum a făcut (la conferința de presă din prima zi) și, dacă nu e mulțumit de răspunsul lui, se va întoarce și va spune: ce întrebare bună! Se va gândi din nou. Asta e foarte matur.

Vă impresionează ceva la cum înoată?

Da. Chiar el a făcut aluzie la faptul că e onorat de comparațiile cu Popov sau cu Phelps sau cu Thorpe, dar vrea să fie el însuși. Și cu siguranță e. E unic. Așa cum au fost cu toții. Dar are unele din trăsăturile unui tânăr Thorpe, chiar dacă nu are aceeași conformație, același stil. Felul cum înoată sub apă îmi amintește mai mult de Phelps decât de oricine altcineva, pentru că prinde apa foarte rapid. Simțul apei e comun la toți, și Thorpe avea un simț minunat al apei, și Phelps. Deci își are locul în aceeași categorie din aceleași motive.

Erau și tipi foarte inteligenți, o istețime cultivată în lume (streetwise), David pare mai mult decât streetwise. Nu știe doar despre înotul său, pare să știe lucruri despre stoicism, despre filosofie, ceea ce e incredibil (pentru vârsta lui). Ian Thorpe era și el așa, la 15-16 ani citea deja paginile financiare din ziare. Deci e un nivel de maturitate acolo. Phelps cunoștea multe despre sportul lui. De la o vârstă foarte fragedă, la fel ca David, înțelegea lucruri despre ritm, despre timpii fiecărei lungimi de bazin, știa exact ce însemna să fie la o anumită distanță de scopul pe care și-l seta.

E ceva rar? 

E rar să fii atât de precis, să fii atât de implicat, să găsești tineri între 12 și 14 ani care merg dincolo de ce te-ai aștepta la vârsta aceea. Dar care sunt foarte conștienți nu doar de timpii lor, dar și de cei de record mondial, și de strategiile celorlalți de la nivelul ăsta. Asta e rar, da.

“It’s an honour to be compared to [Popov, Thorpe, Phelps, Hoogie],” says Popovici. “I looked up to them but I just want to be the first David Popovici … I just do me. Everyone can do themselves. If I manage to do me correctly, I’m probably going to win.”https://t.co/6J4iMfALgo

— StateOfSwimming.com (@StateOfSwimming) August 14, 2022

Cum vedeți șansele lui la recordul mondial? (n.r: discuția a avut loc înainte de finală)

Cred că sunt foarte bune. De obicei recordurile se doboară în semifinale, pentru că sunt mai relaxați, nu e presiunea titlului, tensiunea. Dar are un avantaj mare. Are o concurență puternică, Kristof Milak a demonstrat că poate fi foarte competitiv, deci e un pic de tensiune. Dar fizic și mental nu cred că are nicio barieră. E vorba doar de circumstanțe. O va face la un moment dat, nu am niciun dubiu.

Ce ar însemna momentul pentru înot?

E un moment incredibil. Înveți de la acești tineri, care își asumă astfel de provocări, care nu văd o țintă înaltă ca o barieră, ci ca pe o provocare. Cam la fel cum face Adam Peaty: în mintea lui, dacă recordul mondial e 58 și ceva, a zis: Nu vreau doar 57, vreau 56. Deja se gândea și muncea pentru momentul în care va putea face asta. Nu știu obiectivele lui David și ale antrenorului său, dar îmi imaginez că sunt dincolo de acest record mondial.

E impresionant că n-a fost doborât 13 ani și acum îl doboară un tânăr?

Da. A fost realizat tot aici, în bazinul ăsta, în costume, cu toate avantajele pe care le ofereau. Ritmul și timpii acelor curse din 2009 au fost ciudate, ireale. Au fost 43 de recorduri în opt zile, și erau realizate cu un mod de-a înota total nenatural, din cauza costumelor. Puteau pleca foarte rapid, dar se și întorceau ca și cum erau fresh.

Și totuși timpul lui pe al doilea bazin e cel mai rapid din istorie.

Da, și e un alt aspect legat de David foarte captivant. De la Pieter van den Hoogenband (triplu campion olimpic și fost deținător al recordului mondial), cursele de 100 metri liber au fost dominate de sprinterii puri, cei de la 50 de metri. Nu cei de 100-200. El schimbă asta, și aduce o provocare foarte dificilă pentru acei înotători mari, puternici. Pentru că ce-i învață e că trebuie să fie cu mult în fața lui după primii 50, dar ca să fii cu mult în fața lui înseamnă să obosești. Ei știu asta, și e un echilibru delicat, un puzzle foarte complicat pentru cei mari.

Poate schimba înotul în vreun fel?

Da, ăsta e un exemplu. Dar antrenorul lui a menționat și că se va dezvolta fizic, deci și dinamica lui se va schimba, și asta e fascinant, că aduce această poveste în înot, aduce personalitate, aduce culoare, aduce intrigă și entuziasm în sport, e fantastic.

Cum îi vedeți viitorul?

Minunat. Nu-l văd spunând că nu mai vrea să facă asta. E înfometat după rezultate, e tânăr și asta va continua. E și suficient de inteligent, e înconjurat de mulți oameni buni, mi se pare, care îl vor direcționa în direcția bună. Din ce aud, pare să fie într-un spațiu mental foarte sănătos.