David Popovici, înainte de finală: „Presiunea există întotdeauna, n-am ce să-i fac. În schimb, pot controla ce presiune ajunge la mine”
Andreea Giuclea 24 iulie 2023Corespondență Lead.ro din Fukuoka, Japonia
David Popovici a revenit în bazinul din Marine Messe pentru semifinalele la 200 metri liber la finalul unei zile cu căldură sufocantă în Fukuoka, orașul port de la Marea Japoniei. O furtună a răcorit însă aerul după-amiază, chiar înainte de începerea reuniunii de seară.
Dublul campion mondial de anul trecut a intrat concentrat în arenă pentru a doua semifinală și s-a aliniat în dreptul culoarului. A plonjat sub privirile familiei și ale celor câțiva prieteni care au fluturat steaguri tricolore în tribună, și ale japonezilor care aplaudă respectuos fiecare sportiv – dar mai ales pe cei din țara lor – cu tuburile lor gonflabile albe.
Înainte de semifinală, jurnaliștii străini erau curioși să vadă cât de tare va merge, știind că de obicei se înoată mai tare în semifinale decât în finale. Erau curioși și să afle cum s-a schimbat în ultimul an adolescentul talentat și cu capul pe umeri pe care l-au descoperit anul trecut la Budapesta, când a devenit dublu campion mondial.
După ce s-a calificat cu primul timp în finala de marți – un lucru pe care și l-a propus -, David s-a oprit în zona mixtă și-a vorbit atât cu jurnaliștii români, cât și cu cei străini, mai ales coreenii interesați de duelul cu Hwang Sun-woo, unul din principalii adversari în finală. Mai jos, principalele idei:
Așteptările
Dorința era să-mi iasă bazinele, să-mi iasă proba așa cum am calculat-o. Ca întotdeauna, urmează să vorbesc, să analizez ce am făcut împreună cu domnul Adi, antrenorul meu. Și îmi doream să mă calific primul. Uite că de data asta aveam și un obiectiv, pentru a-mi asigura cumva calificarea. Am vrut să termin seria în așa fel încât să știu că voi intra oricum în finală. Să nu fac greșeli.
Presiunea
Cred că nimeni nu are dreptul să-și dorească mai mult decât mine, nici măcar antrenorii, nici măcar părinții. Presiune… presiune e întotdeauna. N-am ce să-i fac, există. În schimb, pot să controlez ce presiune ajunge la mine și cu fiecare cursă și cu fiecare concurs învăț să o gestionez din ce în ce mai bine.
Despre cât de mult își dorește să câștige fiecare cursă
Da, cum spunea și Michael Phelps, el nu iubea să câștige, ura să piardă. Nici mie nu-mi place să pierd. Însă știu că dacă se va întâmpla vreodată, pentru că se poate întâmpla, ori e o victorie, ori am învățat ceva. Așa că, cu mentalitatea asta nu prea are ce să mă deranjeze așa tare.
Cum s-a simțit în bazin
M-am simțit bine, n-a fost ușor. Niciodată nu e ușor. De dimineață când terminasem proba, era un bazin de relaxare unde o să mă duc și acum, și m-am întâlnit acolo cu câțiva competitori și ziceau „eh, ușor, ușor, nu?”. Nu chiar, nu e așa ușor. Poate (a părut pentru că n-am forțat), dar cum ți-am mai zis, ca să faci să pară ceva foarte ușor, e nevoie de foarte multă muncă, de fapt. O să o iau ca pe un compliment dacă au impresia că mi-a fost extrem de ușor.
Cum a gândit cursa din serii
Am înotat mai încet a doua jumătate a cursei. Spre final, am sprintat un pic, ca să nu cumva să nu mă calific, să fac o greșeală ca asta. Mi-am zis, totuși, hai să sprintez un pic. Ca nu cumva, dintr-o inerție, să nu mă calific.
Apa și atmosfera
E bună apa, dar e foarte rece. Atmosfera e drăguță, publicul japonez e foarte diferit de publicul european. Parcă europenii noștri sunt mai fanatici puțin. Țipă mai mult, se mișcă mai tare, se agită, dar e clar că japonezilor le place foarte multă înotul și sportul.
Despre prezența lui Michael Phelps la un concurs al lui
A mai fost și la Olimpiadă, comentator. Chiar îmi doresc să-l cunosc.
Dacă a avut ocazia să-l cunoască
Nu, foarte puțin cred că au. Deși e un om complet normal, dar eu, crescând, avându-l ca pe un idol, singurul la care mă uitam atât de mult la înot, mă trezeam dimineața și asta făceam, uitam la cursele lui, ar însemna ceva chiar important pentru mine să-l cunosc și cred că o să am ocazia prin prisma sponsorului nostru acum comun, Omega.
Foto: Profimedia Images
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni