De ce să mai credem în fotbalul românesc? Iată câteva argumente la care nu te-ai gândit

Cu 10 runde rămase de jucat din sezonul regulat, fiecare nouă etapă e, parcă, mai palpitantă decât precedenta. Steaua a derapat incredibil la Chiajna, dar Craiova, învinsă acasă de Astra, a fost incapabilă să fure măcar un punct din cele care le separă, Dinamo a pierdut din nou pe teren propriu, împotriva CFR-ului, într-un meci pe muchia “play-off”-ului, iar Voluntariul s-a întors cu 3 puncte de la Botoșani și aspiră la Top 6.

Șase echipe sunt despărțite de doar 6 puncte în lupta pentru patru din cele șase locuri în “play-off”, în vreme ce următoarele clasate, la 7 puncte de locul trei, sunt Astra și Pandurii, echipe oricând capabile să bată pe oricine.

Cu toate problemele sale legate de bani și de arbitraje, Liga 1 nu a avansat, probabil, în acest sezon la capitolul calității spectacolului – deși avem câteva echipe care chiar știu ce joacă (printre ele nu se numără, din păcate, și liderul din clasament, Steaua) – dar a câștigat în mod cert în imprevizibilitate.

Fotbalul de anul acesta e mai ireverențios, mai lipsit de “respect” pentru cei mari și deloc consolat cu starea în care se află.

Când Concordia obține prima victorie după 12 meciuri contra Stelei, când ACS Poli ajunge la +1 de la -14 în etapa a 16-a, când ASA încă mai trage de un egal la Iași, deși e sortită desființării, când o nou-promovată ca Gaz Metan dă golgheterul campionatului și încurcă pe toată lumea, când CFR Cluj, de la -6, bate în același sezon în deplasare și pe Steaua, și pe Dinamo, lucru pe care nu l-a reușit nici când câștiga titluri după titluri în Liga 1, înseamnă că avem o masă critică de jucători, de antrenori și de oficiali care sunt motivați să reziste, să arate ce pot și să ridice capul spre fotbalul frumos (dacă nu mare).

Greutățile cu care s-au confruntat și se confruntă multe dintre echipe i-au înrăit și responsabilizat pe mulți jucători.  Salariile date la zi sunt dar de la Dumnezeu, echipele sunt mai puține, dar concurența puternică a dat un “boost” fotbalului românesc.

Câtă vreme mai avem căpoși ca Șumudică, oameni cu răbdarea și tactul lui Miriuță, antrenori ca Mulțescu, care se reinventează la 65 de ani (și e aproape de cea mai mare performanță a carierei sale după ce a trecut deja de 30 de echipe antrenate), înseamnă că nu e totul pierdut.

Câtă vreme avem portari ca Lung Jr (intervenție fabuloasă pentru Astra la ultima fază a meciului de la Craiova), câtă vreme descoperim fundași ca Dimitrov de la Botoșani (incursiuni excelente, centrări pe măsură) sau Peteleu de la CFR (pasă de maestru pentru golul lui Sorsa, și el un fundaș remarcabil), câtă vreme ne putem bucura de cum cresc puștii lui Hagi, cu Răzvan Marin în frunte (șut formidabbil în bară în egalul cu Gaz Metan), câtă vreme Teixeira sau Sânmărtea ne mai încântă cu driblingurile lor, iar Alibec cu trucurile sale, încă mai avem ceva motive să ne uităm la Liga1.

E mult? E puțin? Vom vedea asta în următorii ani, pentru că sezonul 2016-2017 este unul crucial pentru liga profesionistă din România. Început cu trei echipe depunctate drastic (din care una intrată în competiție după prima etapă), campionatul e pe punctul de a se încheia cu mai puține echipe decât a început, din pricina dosarelor de insolvență.

Totodată, avem un sezon în care CFR Cluj, o echipă în insolvență, face o incredibilă demonstrație de forță în condiții financiare foarte restrictive și care, dacă discuțiile aflate pe rol se vor confirma, ar putea oferi Ligii 1, pe lângă fotbalul generos pe care îl joacă sub comanda lui Vasile Miriuță, și un model de revenire pe linia de plutire după câțiva ani de derapaj controlat.

Dinamo a reușit să scape din insolvență și e și ea curtată de anumiți investitori din jurul managerului Adrian Mutu, deși, din punct de vedere sportiv, echipa dezamăgește anul acesta. “CFR continuă să fie o echipă atractivă”, ni se spune, acum, dinspre Gruia, iar dacă o echipă aflată în insolvență reușește să atragă un nou finanțator în jurul unui proiect sportiv ajustat după condițiile economice post-criză, atunci asta e o veste bună nu doar pentru clujeni, ci pentru întreg fotbalul românesc.

Mai mult ca oricând, acest fotbal trebuie să creadă în el și să se agațe de lucrurile bune și de oamenii de calitate (nu mulți, dar nici puțini) care îl populează. Etapa a 16-a a Ligii 1 a fost, în sine, un argument că se poate.