Echipa națională, încotro? Cinci idei după parcursul fără înfrângere, dar și fără premii, din Liga Națiunilor

Un gol i-ar fi trebuit României, pe finalul meciului de la Podgorica, pentru a rămâne în urna a treia valorică la preliminariile pentru Euro 2020. După ce la pauza meciului alinierea astrelor ne era favorabilă și puteam câștiga chiar și grupa de Liga Națiunilor, în ultimele minute obiectivul cel mai important pentru „tricolori” era evitarea căderii în urna a patra. Simpla victorie – altfel un rezultat excelent – nu ne mai era suficientă, date fiind rezultatele din celelalte grupe.

După ce a evitat egalarea, prin parada fantastică a lui Tătărușanu de la penalti, România nu a mai avut puterea să se ducă la două goluri în fața Muntenegrului și a ratat astfel toate obiectivele imediate – promovarea în eșalonul B al Ligii, „shortcut”-ul „play-off”-ului spre Euro 2020 și rămânerea în urna a treia la viitoarele preliminarii ale Europenelor. Ar fi, însă, nu doar nedrept, ci și contraproductiv să judecăm primul turneu al Naționalei lui Cosmin Contra doar prin prisma ratării obiectivelor. Ne obligă la nuanțări și victoria din deplasarea grea cu Muntenegrul, dar nu numai ea… Cu ce rămânem, deci, după parcursul – fără înfrângere, dar și fără premii – din Liga Națiunilor?

Greu de ucis

O singură înfrângere are Cosmin Contra pe banca Naționalei, într-un amical în fața Olandei. În rest, doar rezultate pozitive în meciurile oficiale. Obligat să improvizeze mai cu seamă în centrul apărării, dar și în zona închizătorilor de la mijlocul terenului, din pricina deselor accidentări ale titularilor, Contra a reușit să facă din România o echipă greu de învins. Chiar și atunci când apărarea a scârțâit, Naționala a avut reacție și a întors rezultatele nefavorabile.

Cu un sistem defensiv stabilizat, „tricolorii” ar putea deveni, pe viitor, încă și mai greu de ucis. Atent la detalii, Cosmin Contra știe asta mai bine ca oricine. Mai rămâne să și aibă la dispoziție jucătorii pe care și-i dorește pe posturile-cheie din sistemul defensiv. Soluția de la Podgorica, cu Toșca pe stânga, dar cu atribuții de dublare în centru, e dovada clară că selecționerul lucrează intens la blindarea apărării Naționalei.

Mai multă libertate

Rezultatele bune – nu grozave – ale lui Contra pe banca Naționalei n-au fost obținute printr-un joc închis, super pragmatic, la alibi, cum se întâmpla (când se întâmpla) pe vremea lui Christoph Daum, dar și în ultimii ani. La Contra, și fundașii laterali, și mijlocașii centrali au mai multă personalitate, jucătorii de creație ca Maxim și Stanciu joacă în același timp în echipă, iar atacanții cu tupeu, precum tinerii Pușcaș și Drăguș, sunt încurajați să iasă din „graficul” fișei postului.

Golul marcat de Țucudean dintr-un „rol” furat lui Stanciu demonstrează și el este unul dintre câștigurile mandatului lui Contra: echipa e mai liberă și mai îndrăzneață, jucătorii se simt mai în largul lor cu noul selecționer, Naționala pare să-și fi recăpătat bucuria de a juca și ambiția de a da mai mult. I se pot reproșa multe lui Contra și echipei lui, dar Naționala a abandonat anemia atât de deranjantă de la Europeanul din 2016, cu Iordănescu pe bancă, și din preliminariile cu Daum selecționer. Între meciul cu Albania de la Euro sau deplasarea cu Muntenegru de acum un an, din epoca Daum, și recentul meci de la Podgorica diferența e foarte mare. Și e spre mai bine.

O echipă care are reacție

Schimbarea aceasta, ambiția aceasta împrumutată de la selecționerul care aleargă în cârje după jucătorii săi de bandă în timpul meciurilor se vede nu doar în kilometri alergați, în forța contrelor la minge sau în intensitatea pressingului. Ea s-a transmis și în mentalitatea jucătorilor. România a fost, mereu, chiar și pe vremea lui Hagi și Popescu, o echipă de moral. Câștiga când marca prima, greu revenea după ce era condusă. Cu Contra, Naționala a revenit împotriva Danemarcei, în deplasarea din preliminariile precedente, a revenit de două ori în Serbia, a marcat după ce a fost egalată cu Lituania, în prelungiri. E o echipă care are reacție, iar acesta e marele plus al mandatului lui Contra.

Concurența: prezent versus viitor

În cazul unui dezastru pe finalul acestei campanii din Liga Națiunilor, vechea gardă și-ar fi pierdut definitiv legitimitatea. Presiunea care vine dinspre generația U21 e tot mai mare, iar Contra a fost primul care a arătat asta, convocând nouă oameni de la naționala de tineret pentru ultimele două partide. În fața concurenței, seniorii au reacționat bine, începând cu Tătărușanu și terminând cu Chipciu.

E logic ca echipa mare să fie întinerită după Europeanul de tineret din vara viitoare, dar la fel de clar e și faptul că selecționerul are câțiva jucători cu experiență în jurul cărora poate construi viitoarea Națională. Abia așteptăm să vedem generația lui Radu, Pașcanu și Pușcaș la echipa mare, dar e bine să vedem că cei din generația actuală și-au găsit motivația de a lupta cot la cot cu cei tineri. Tătărușanu, Stanciu, Mitriță sau Țucudean sunt prea orgolioși ca să nu se ia la trântă pentru titularizare cu vedetele momentului de la U21, Radu, Hagi Jr, Moruțan sau Pușcaș. Iar asta nu poate decât să folosească Naționalei.

Realism

După o campanie întreagă cu Cosmin Contra, Naționala nu are jocul legat și așezat pe care ni l-am fi dorit, nici personalitatea care te izbește când vezi la lucru selecționata de tineret a lui Mirel Rădoi. Poate de vină e calitatea jucătorilor, poate că sunt lucruri care se schimbă greu după lunga rutină în mediocritate a „tricolorilor”, poate că selecționerul e mai bun motivator decât tactician. Astea sunt pentru dezbatere.

Rămâne însă faptul că Naționala nu a pierdut în duble manșe cu Serbia și Muntenegru, echipe cu jucători mult mai bine cotați decât ai noștri. Până când tinerii de la U21 își vor face loc în prim-planul fotbalului european, așa cum se străduiesc să o facă Marin, Radu, Pușcaș, Pașcanu sau Nedelcearu, stilul simplu, dar energic al lui Contra pare să fie răspunsul cel mai bun pe care îl putem avea în acest moment de la Națională. O echipă cu picioarele pe pământ, gata să lupte pe orice vreme, ca la Podgorica, gata să tragă de ea ca să întoarcă un rezultat prost. Visăm la mult mai mult după isprăvile puștilor de la tineret, dar trebuie să-i întoarcem generației actuale măcar un pic din energia cu care luptă să ne scoată din mediocritate.

Ne așteaptă niște preliminarii infernale, iar „formatul” Ligii Națiunilor nu va mai folosi drept scuză nimănui. Iar ca să răzbim va trebui să îmbunătățim fiecare dintre cele câteva plusuri cu care rămânem la finalul primei ediții din Liga Națiunilor.

FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES