Echipa națională se luptă frumos, revine de două ori cu Serbia, câștigă un punct prețios la Belgrad!

Danny Coposescu 10 septembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Cel mai greu meci din această grupă. Așa a fost prezentat, și pe bună dreptate, acest joc de la Belgrad. Serbia, o echipă care s-a măsurat cu Brazilia sau Elveția la Cupa Mondială din vară, are o generație bună și culege zilele astea roadele unui efort de reconstrucție început cu câțiva ani înaintea României. Tocmai de-asta, lângă acest 2-2 obținut – cu mult curaj – de tânăra echipă a lui Cosmin Contra putem așeza încrederea că se poate și mai mult.

*

Nimeni n-a trebuit să-i spună lui Cosmin Contra că prestația care-a adormit și scaunele goale de pe Ilie Oană a fost departe chiar și de așteptările modeste. „Am avut foarte puține combinații rapide și n-am reușit să facem ce trebuia făcut,‟ a recunoscut și el vinerea trecută, după 0-0 cu Muntenegru. Dar primele semne că lucrurile vor fi altfel în mandatul ăsta au venit înaintea celui mai dificil meci pe care-l va avea România în Liga Națiunilor. Deplasarea de la Belgrad a adus șase schimbări, și doar două dintre ele au fost forțate de accidentări. Bălașa și Anton i-au înlocuit pe Chiricheș și Pintili, dar în primul 11 au apărut și Țucudean, Manea, Marin și tânărul Drăguș (19 ani), debutant în tricoul galben. Toți au contribuit în diferită măsură la un rezultat încurajator.

Că urma să vedem mai multă acțiune decât cu Muntenegru a devenit clar din primele trei minute. La fel și faptul că asta e o sabie cu două tăișuri. Pe de-o parte, ne-am convins rapid (dacă mai era nevoie) de pericolul pe care-l poartă o echipă la care joacă Milinkovic-Savic, Mitrovic și Tadic. Cel din urmă l-a terorizat nemilos pe Bancu și lucrurile n-au arătat grozav nici pe flancul opus, unde Kolarov a uzat gazonul toată seara. Dar nimic nu se compară cu haosul pe care l-a semănat în careu buldozerul uman de la Fulham. Ajunge să-l privești din cap până în picioare pe Mitrovic ca să-ți dai seama de punctele sale forte. Nu înseamnă că-l vei putea opri. După ce doar piciorul lui Tătărușanu și bara au salvat situația în minutul nouă, nici eforturile combinate ale lui Bălașa și Săpunaru nu l-au putut opri pe atacant, prăbușit pe gazon și zvârcolindu-se ca un rac, să strecoare cumva mingea în poartă.

Dar pe tot parcursul primei reprize, am văzut și cealaltă parte a monedei. Spațiile lăsate de fundași aventuroși ca Rukavina sau Kolarov n-au rămas neocupate. Marin, Țucudean și Chipciu și-au încercat pe rând norocul din poziții bune și s-au apropiat tot mai mult. România a intrat la pauză scrâșnind din dinți că șutul deviat al lui Chipciu a izbit transversala. N-a trebuit să aștepte mult pentru a uita de ghinionul ăsta. 

Tot omul de la Sparta Praga a fost decisiv, cu un presing încăpățânat la Kolarov. La felul cum a forțat penaltiul, ai zice că șeptarul român, nu sârbul cu 81 de selecții, e fotbalistul mai experimentat. Stanciu a transformat cu mult calm și a doua repriză începea perfect.

Însă Tadic a continuat să trimită centrări după bunul plac și fundașii lui Contra n-au reușit în vreun moment să-l îmblânzească pe Mitrovic. La voleul exploziv marcat în minutul 63, senzația e că puteai să pui toți adversarii grămadă pe el și tot s-ar fi descotorosit de orice obstacol, ca un Hulk în tricou roșu.

Și totuși, parcă mai mult ca oricând în ultima vreme, ceva din atitudinea „Tricolorilor” a lăsat loc de speranțe că se mai poate reveni o dată – și din nou, n-a durat mult până să primim și răspunsul dorit. Cinci minute au trecut până la o fază fixă care demonstrează ce fel de muncă se face la antrenamente: cornerul lui Stanciu l-a întâlnit pe Țucudean la colțul scurt, pierdut de orice marca, și mingea deviată de el a poposit în plasă până ca Dmitrovic să poată procesa imaginile.

Putea să fie și mai bine, dacă Mitriță nu șuta fix pe direcția portarului în prelungiri; putea să fie și mai rău, dacă Matic nu trimitea în orbită din centrul careului. Dar după un progres atât de mare față de ultima partidă, împotriva unui oponent cu o clasă peste Muntenegru, îi putem lăsa pe „dacă‟ și cu „parcă‟ de-o parte, măcar pentru moment.

După două etape din Liga Națiunilor, România are două puncte; Muntenegru și Serbia au câte patru, Lituania, următorul adversar al Naționalei, a pierdut ambele jocuri.

Miza Ligii Națiunilor: încă o șansă pentru EURO 2020

Atenți la detalii și interesați să țină cât mai vie motivația pentru noua competiție, oficialii UEFA au ascuns o miză în formatul Ligii Națiunilor: 16 dintre echipele care nu se vor califica la capătul preliminariilor pentru EURO 2020 vor avea șansa să participe la un „play-off”, pe baza clasării lor în grupele din Liga Națiunilor. Patru echipe li se vor alătura, astfel, celor 20 deja calificate, deci România are o șansă în plus să prindă „Europeanul” la care este co-organizatoare chiar și cu un loc 2 în grupa de Liga Națiunilor.

Uite tot ce trebuie să știi despre formatul Ligii Națiunilor.

Programul echipei naționale

Lituania – România, 11 octombrie

România – Serbia, 14 octombrie

România – Lituania, 17 noiembrie

Muntenegru – România, 20 noimebrie

Lotul României

Portari: Ciprian Tătărușanu (FC Nantes, 52/0), Costel Pantilimon (Nottingham Forest, 27/0), Florin Niță (Sparta Praga, 2/0)

Fundași: Romario Benzar (FCSB, 13/0), Cristian Manea (CFR Cluj, 3/1), Cristian Săpunaru (Kayserispor, 28/0), Mihai Bălașa (FCSB, 5/0), Alin Toșca (PAOK Salonic, 13/0), Nicușor Bancu (U Craiova 1948 Club Sportiv, 4/0)

Mijlocași: Răzvan Marin (Standard Liege, 11/1), Tudor Băluță (FC Viitorul, 1/0), Adrian Stoian (Crotone, 2/0), Paul Anton (Krylia Sovetov, 4/0), Alexandru Chipciu (Sparta Praga, 36/4), Dorin Rotariu (AZ Alkmaar, 6/1), Nicolae Stanciu (Sparta Praga, 23/8), Constantin Budescu (Al-Shabab, 12/5), Alexandru Maxim (Mainz, 30/2), Alexandru Mitriță (U Craiova 1948 Club Sportiv, 4/0)

Atacanți: Claudiu Keșeru (Ludogoreț, 24/6), George Țucudean (CFR Cluj, 5/1), Denis Drăguș (FC Viitorul, 0/0)

 

Fotografii: Răzvan Păsărică/SPORT PICTURES

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories