Emery și Arsenal continuă seria bună, Chelsea pierde primele puncte ale sezonului, cedează prima poziție

Danny Coposescu 23 septembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Săptămâna asta, directorul executiv Ivan Gazidis, unul dintre ultimele vestigii ale vechiul regim de la Arsenal, și-a făcut bagajele și a spus adio într-un mesaj scurt și sec. Unai Emery și-a pierdut deci aliatul principal, omul care l-a angajat și susținut din prima secundă. Victoria de astăzi, un 2-0 înșelător cu Everton, poate fi citită și în contextul ăsta.

După nouă ani, Gazidis a plecat în căutare de noi provocări la AC Milan. Vestea n-a surprins pe nimeni. Mișcarea asta era așteptată din momentul în care acționarul majoritar Stan Kroenke a preluat în totalitate controlul la club. Cât ai clipi, întreaga structură familiară s-a fragmentat, în lipsa efectului adeziv al lui Arsene Wenger.

Întrebarea nu e dacă Emery poate juca rolul ăsta unificator, pentru că schimbările astea sunt ireversibile – Arsenal nu se va întoarce niciodată la modelul vechi, la fel cum nici Man Utd nu va mai vedea o „dictatură‟ de tipul Alex Ferguson. Provocarea pentru antrenorul spaniol ține de relațiile de muncă în cadrul unei rețele tehnocratice complicate. În esență, Emery va avea de-a face cu o troică formată din oameni cu titluri împrumutate dintr-o limbă corporatistă înnebunitoare. Raul Sanllehi („head of football relations‟), Vinai Venkatesham („managing director‟) și Sven Mislintat („head of recruitment‟) se ocupă acum de absolut totul în afara terenului de joc sau de antrenament.

De ce atâta pălăvrăgeală în introducerea unui meci de fotbal? Pentru că are o legătură strânsă cu șansele lui Emery de a construi ceva durabil la Arsenal. Și nu încape îndoială că asta are de gând să facă; doar că va fi nevoie de mult timp și de un plan riguros. Faptul că Everton a fost echipa mai bună timp de 50 de minute bune a demonstrat asta cu vârf și-îndesat. De fapt, toate cele șase etape de până acum au semnalat același lucru: dacă londonezii vor să persiste cu stilul ăsta, e nevoie de fețe noi.

Ca și Chelsea sau City, West Ham sau chiar Cardiff, oaspeții de azi s-au prins repede că trebuie doar să aplice o presiune susținută și coordonată și erorile în jocul de construcție al lui Arsenal vor apărea negreșit. Theo Walcott, care a fost cam prea încrezător când a spus că Everton e la nivelul fostei sale echipe, și Richarlison au ratat ocazii grozave după faze pornite din recuperări, iar oamenii lui Marco Silva au terminat cu mai multe șuturi pe poartă.

Partea bună pentru Emery e că, în atac, nu trebuie să meșterească prea mult în lunile ce urmează. Lacazette și Aubameyang sunt făcuți unul pentru celălalt – unul a deschis scorul cu un șut de pus în ramă, celălalt a marcat trei minute mai târziu dintr-un ofsaid baban, nesemnalizat. Un moment de calitate pură și altul norocos au decis o partidă care putea să meargă în cu totul altă direcție.

În ciuda celor patru victorii consecutive – cinci, dacă punem la socoteală și Europa League – vulnerabilitățile rămân evidente. Petr Cech rămâne un portar de top, capabil de parade salvatoare, dar pare de-a dreptul chinuitor să-i ceri să se transforme în Manuel Neuer, la 36 de ani. Mustafi, Xhaka și Ramsey, printre alții, oferă una caldă și una rece. Pe scurt, oricât de multă încredere ar avea în resursele actuale, Arsenal are nevoie de întăriri serioase pentru a transforma viziunea lui Emery în realitate. Rămâne de văzut dacă va primi aceeași susținere și din partea „comisiei‟ care l-a înlocuit pe Gazidis.

Ceva mai devreme, Chelsea s-a deplasat în vecini, pe Stadionul Olimpic, unde un West Ham revigorat a reușit s-o împiedice pentru prima oară sezonul ăsta. E greu de înțeles cum s-a putut termina 0-0, având în vedere ce fel de șanse au avut ambele. La fel de dificil e și să te hotărăști care dintre Alvaro Morata și Andrei Yarmolenko ar trebui să se simtă mai vinovat.

În orice caz, West Ham merită laude pentru felul în care s-a descurcat cu Eden Hazard, probabil cel mai în formă jucător din campionat. „Am obținut punctul ăsta pentru că Hazard și Alonso n-au primit spațiul necesar,‟ a spus Manuel Pellegrini la final. După un start îngrozitor, chilianul pare să fi echilibrat situația și optimismul cumpătat se întoarce treptat între suporteri. Sarri a fost sincer la sfârșit: „N-a fost cea mai bună prestație. Putem juca mai bine și trebuie să mișcăm mingea mai rapid, altfel e foarte greu să ne creăm oportunități.‟

 Așa că, la finalul weekendului, Liverpool tronează în Premier League, din postura singurei echipe care-și păstrează procentajul de 100%.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories