„Eram fericiți și nu o știam”, îi mărturisește frizerul lui Inigo Dominguez. Pe fundal curge muzica unui post de radio, ca-n toate frizeriile, iar vorbele frizerului venezuelean emigrat în Spania sună, cumva, a banalitate, a loc comun. Doar că pe scaunul frizerului de cartier e un jurnalist „El Pais”, iar „banalitățile” frizerului ajung în paginile reputatului cotidian spaniol în plină criză a noului coronavirus.
„Eram fericiți și nu o știam”: frizerul nici măcar nu are nume, căci, în lumea nebună în care obișnuiam să trăim până acum o săptămână, două, totul ne era la îndemână, totul ne era la dispoziție. Un click pe aplicație, hop în Uber, plata pe card, tips included, fără discuții, fără târguieli, muzică, la fel ca-n frizerie, pe fundal, apoi frizeria însăși, alt radio, aceleași vechi povești, o poză pe Insta, o fază de pus pe Facebook, alt Uber, mai departe…
„Ce-o face frizerul venezuelan?”, se întreabă Inigo, în timp ce-și scrie „coloana” din „El Pais”. Ar vrea să-l sune, să-l întrebe dacă e bine, acum că s-au închis și frizeriile în Spania. Dar n-are nici numărul de telefon, nu-i știe nici măcar numele. La ce ne-ar fi folosit toate astea pe vremea când totul ne era la îndemână?
Pe fundalul „latino” al radioului, frizerul îi povestise lui Inigo cum escaladase totul, dintr-o dată, în Vezenuela natală. Până într-acolo încât, într-o zi, s-a văzut nevoit să plece. A închis ușa casei și a plecat. Acum, în fiecare dimineață se trezește cu imaginea ultimei zile, în fiecare noapte visează cum va băga din nou, cândva, cheia în ușă și va intra din nou „acasă”. „Mi-a spus că a povestit de nenumărate ori cum a fost viața lui înainte, conversațiile nesfârșite din bar, cu prietenii, plângându-se ba de una, ba de alta. Mi-a spus: <<Eram fericiți și nu o știam>>”, scrie Inigo Dominguez.
*
Frizeriile s-au închis, între timp, în Spania, după stadioane, după baruri, căci în Spania atenția la stilistica bărbii devenise obsesivă în ultimii ani. Jurnalistul „El Pais” face haz de necaz: încearcă să și-i imagineze pe vecinii de bloc – și ei fără nume, precum frizerul – cu plete lungi și lățoase, ca niște troglodiți. „Mă gândesc la toți acei fotbaliști obișnuiți să-și schimbe coafura din trei în trei zile, ce vor face acum după-amiezele?”, se întreabă Inigo.
Trăim în epoca social media și știm, de bine, de rău, ce ne fac idolii. Leo Messi și-a ras barba, bunăoară, și a intrat și el în jocul celor zece „duble” făcute cu rola de hârtie igienică, lingoul de aur, moneda forte a ultimelor săptămâni și în Spania, și în România, peste tot în lume. După 20 de „duble” făcute mai curat ca oricine în acest nou „challenge” viral, Messi a pasat către bunii lui prieteni Alba, Suarez, Vidal și „Kun” Aguero, nu înainte de a ne reaminti să rămânem fiecare în casele noastre.
„Eram fericiți și nu o știam”: acum câteva săptămâni, ne-ar fi luat mințile orice „nimic” întâmplat echipei favorite. Drama lui Liverpool contra lui Atletico, veritabilă dramă de prima pagină, pare acum o banală știre de „fapt divers”. Infinitele capricii ale celor de la PSG par azi joacă de copii în „părculețul” improvizat în sufragerie, managementul falimentar al Barcelonei pare un simplu bluf de „Monopoly”, ambiția nebună de a se autodepăși a lui Cristiano Ronaldo pălește în fața luptei noastre, a fiecăruia cu el însuși, de a rămâne închis în casă, zi după zi.
*
Ne așteaptă un nou weekend fără fotbal, fără baschet, fără handbal, fără sport. Telecomanda s-a blocat pe posturi care nu mai transmit decât „reluări”, în vreme ce YouTube-ul și celelalte rețele sociale rulează în „loop” scene de carantină, cu mari fotbaliști jucându-se, în lipsă de altceva, cu o rolă de hârtie, ori cu campioni de tenis de masă improvizând meciuri cu frații peste masa de lemn „stil” din sufragerie.
Ne trezim în fiecare dimineață, precum frizerul venezuelean, cu gândul la nebunia ultimelor meciuri trăite pe stadioane sau în fața televizoarelor, visăm în fiecare noapte deschiderea turnicheților și lumina aceea orbitoare a gazonului verde sub nocturnă. Și ne amintim, cum să nu, ca și frizerul lui Inigo, de toate conversațiile nesfârșite din bar cu prietenii, plângându-ne ba de una, ba de alta, ba de un luft, ba de VAR, ba de o schimbare, ba de un egal al echipei favorite. Eram fericiți și nu o știam…
Foto main: Man. City / Twitter (Phil Foden)
