Exerciții de empatie: Gică Hagi și atenția pentru viitorul lui Carlo Casap

Acum vreo lună de zile, când accepta plecarea lui Neluț Roșu în Bulgaria, Gică Hagi își liniștea fanii și apropiații insistând – a câta oară? – că știe bine ce face. Trec anii, de-acum scrijeliți în plăcuțele metalice de pe marile trofee, iar Gică încă trebuie să se justifice în fața noastră, la fiece decizie, ca un novice oarecare. Neluț era printre favoriții lui Hagi, unul dintre puținii jucători din lot pentru care Viitorul plătise o sumă de trasfer. Fusese adus cu doar jumătate de an mai devreme, așa încât mișcarea a surprins.

Dar Neluț urma să câștige la Levski mai mult decât îi putea oferi campioana României, zicea Hagi. Pe de altă parte, pe postul lui de mijlocaș central vin deja din spate, tot de la Academie, câțiva tineri de mare viitor și ar fi păcat ca ei să nu joace, adăuga fostul căpitan al Naționalei.

Spre deosebire de mulți dintre foștii săi colegi de generație, pe care nu-i mai poți scoate din costumul strâmt de analist TV, din cămașa cambrată de conducător de club ori din treningul de mare antrenor, Gică Hagi a rămas, în ciuda vârstei, a gloriei și a dublei sale calități de patron și de antrenor de club campion, înainte de toate, un fost fotbalist. Oricât de simplu ar suna, asta e una dintre marile calități ale lui Gică.

Avea și Marius Șumudică empatia aceasta extraordinară cu jucătorul, capacitatea de a-l înțelege, de a-l anticipa, de a-l ajuta la greu și de a-l felicita sincer la reușite, și poate nu e deloc întâmplător că într-un fotbal ca al nostru, cu lacune nu doar financiare, tehnice sau tactice, ci și emoționale, cei doi sunt ultimii campioni ai Ligii 1.

Numai că ceea ce la Șumi era mai mult o empatie pe prietenie, ca între băieți, la Gică e o empatie riguroasă, consistentă, asumată, care stă chiar în centrul viziunii lui despre fotbal. Ca unul care a trăit de toate în lumea asta, Gică știe clar ce e mai bine pentru un fotbalist. Știe când nu mai e cazul să tragă de el – dovadă numeroasele despărțiri de jucători talentați, dar plafonați, din lot -, știe când e cazul să lase un jucător să plece – cazul lui Neluț Roșu și chiar al lui Ianis Hagi -, știe când e mai bine să forțeze creșterea unui jucător.

Când a spus că are destule talente pentru postul lui Neluț Roșu, Gică Hagi se gândea, înainte de toate, la Carlo Casap. Jucător de bază în echipa de Youth League și internațional de tineret, Casap avea deja meciuri la prima echipă, iar acest an urma să fie anul exploziei lui. De altfel, Carlo a și debutat ca titular în prima etapă a noului sezon, împotriva lui Gaz Metan.

Numai că exact în prima etapă, Carlo Casap a suferit o gravă accidentare: ruptură a ligamentelor încrucișate la genunchi. Pariul lui Hagi pentru acest sezon al Ligii 1 va sta pe tușă cel puțin 6 luni, dacă nu un an. O lovitură grea nu doar pentru Gică și pentru club, ci și pentru un fotbalist aflat într-un moment delicat al carierei sale.

În chiar ziua în care verdictul medicilor a fost confirmat, iar programarea pentru operația din Italia a fost făcută, pe site-ul clubului apărea deja un text de susținere pentru Carlo. Ce se afla, de fapt, în spatele a ceea ce putea trece drept un banal exercițiu de imagine aveam să aflăm peste câteva ore, când vicepreședintele clubului, Constantin Stamate, l-a vizitat pe jucătorul accidentat al Viitorul. Avea cu el un contract nou-nouț, antesemnat de Gică Hagi, prin care lui Carlo Casap i se mărea suma primită lunar de la club.

Experți în toate cele, suntem mereu grăbiți să-l sfătuim pe Gică Hagi cum se face mai bine. Nu e cazul. Gică ne-a dovedit încă o dată că știe bine ce face.

„Este un moment delicat în cariera lui Carlo, însă suntem cu toții alături de el și îl așteptăm cât mai repede pe teren. Am luat decizia să-i mărim și contractul nu doar pentru că este un jucător de mare perspectivă, ci și pentru a-i arăta că suntem foarte mulțumiți de ceea ce a oferit el pentru FC Viitorul și că suntem cu toții alături de el în această perioadă mai puțin fastă a carierei.” – comunicat FC Viitorul