Făcuți țăndări de Croația, Messi și Argentina privesc în abisul unei eliminări catastrofale

Danny Coposescu 21 iunie 2018

Foto: Grigoriy Sokolov / Sputnik/ Hepta / Sport Pictures

Există destule stereotipuri obositoare în fotbal. Că sud-americanii trăiesc fotbalul la o intensitate aparte nu e unul dintre ele. Paralelele dintre nevroza colectivă prin care trece Argentina când își urmărește naționala și stadiul „liminal‟ descris de antropologi n-au trecut neobservate. Prinsă într-un ritual de autodefinire prin fotbal, țara asta oscilează mereu între extreme emoționale, niciunde mai evidente decât în 1978, când extazul colectiv și represiunea brutală s-au luat de mână.

Cu două decenii înainte, echipa argentiniană s-a dus la Mondialul suedez cu pieptul umflat de speranțe iluzorii. Un 6-1 încasat de la Cehoslovacia a spart în mod dramatic bula. S-au pornit imediat dezbateri, într-un mediu care a produs mereu mari intelectuali și inovatori. Jorge Sampaoli face parte din succesiunea asta care leagă nume ca Bianchi, Menotti și Bielsa cu un fir roșu. După meciul traumatic contra Croației, care lasă finalista de acum patru ani la marginea prăpastiei, în Argentina stă să înceapă o nouă rundă de introspecții dificile.

Croația 3-0 Argentina

Când începe să te critice Maradona, știi că ai încurcat-o. Nu neapărat pentru că Diego e infailibil, ci pentru că nicio voce n-are un ecou mai puternic în Argentina. Nimeni n-a găsit prea multe lucruri pozitive în egalul cu Islanda, dar un „thumbs down‟ din partea unei zeități sportive are efecte suplimentare. Îndeosebi când îl ai pe prințul moștenitor în lot.

Maradona nu l-a învinuit pe Messi, dar Barney Ronay de la The Guardian și-a făcut temele. Doar portarii au alergat mai puțin în prima rundă de jocuri la turneul ăsta – portughezul Rui Patricio a acoperit chiar mai mult teren decât căpitanul argentinian. Ideea nu e că Messi ar fi leneș, dar cu siguranță explică chinurile din meciul cu Islanda. Sampaoli nu și-a ascuns vreodată reverența față de omul Barcelonei, ba dimpotrivă, își declară mereu intenția de a plusa totul pe el: „Leo e intangibil. Viziunea sa e mult mai puternică decât a noastră.‟

E ceva tulburător într-o atitudine atât de religioasă din partea celui care ar trebui să mai ridice din povara de pe umerii „puricelui‟, cum e poreclit Leo. Dar nu ne putem declara surprinși că planul ofensiv al Argentinei nu s-a schimbat, deși a întâlnit un adversar mult mai potent decât Islanda. Așezarea a fost diferită (3-4-3), ceea ce n-a făcut decât să ofere și mai mult spațiu în care să galopeze aripile croate; s-a umblat la distribuție, fără vreun impact substanțial asupra funcționării. Dar teza a rămas aceeași: dă-i mingea lui Leo și lasă-l să-și facă treaba. Dar faptul că Leo a încercat să facă toată treaba e exact problema de care vorbea Ronay. Nimeni, nici Maradona, nu poate să fie deodată și dirijor, și prima vioară; să centreze de pe dreapta și să finalizeze tot el din careu.

Și Croația are un centru gravitațional, o stea care strălucește excepțional. Dar selecționerul Zlatko Dalic a învățat cum să-l integreze pe Luka Modric într-o constelație, în loc să-i rezerve altă galaxie. Și, spre deosebire de victoria cu Nigeria, l-a împins acolo unde poate face cele mai mari stricăciuni – aproape de careul opus. Au fost momente când Modric și Rakitic au fost avangarda de presing pentru formația lor, ceea ce i-a lăsat în poziții perfecte pentru a profita de anxietatea cronică a argentinienilor. Care s-a materializat inevitabil în apoteoza lui Willy Caballero din minutul 53.

Sigur, pasa de gol pe care i-a oferit-o portarul Argentinei lui Ante Rebic e o tâmpenie individuală de proporții bulversante. Dar e și un faliment sistemic pentru un colectiv care începe să reproducă izbitor psihoza colectivă a Braziliei în 2014. N-a fost 1-7, ca pe Mineirao, dar este doar o chestiune cantitativă, nu calitativă. Dacă Germania confisca atunci brandul „joga bonito‟, Modric a jucat acum exact rolul pe care i l-a scris lumea lui Messi. Driblingul scurt din șolduri, ca un tango, panica din ochii fundașilor, șutul arcuit deopotrivă cu eleganță și forță în colțul porții – toate elemente „messianice‟ ale golului marcat de Modric, care a îngenunchiat Argentina în minutul 80.

Ca orice echipă mare, Croația nu s-a oprit acolo și a căutat lovitura de grație, semnătura de la capătul manifestului cu care-și anunță programul pentru alegerile din Rusia 2018. Trei croați singuri în fața lui Caballero, un singur argentinian prăbușit fără folos undeva în fundal și Rakitic plasând o pasă în poartă de parcă ar fi în fața blocului – așa arată o pretendentă la titlu.

Iar privirile încețoșate ale lui Sampaoli, Messi și a miilor de suporteri din tribunele „albiceleste‟, cuprinși în toată regula de o groază existențială, spun toată povestea Argentinei: abisul eliminării îi privește înapoi.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.