Fără miza rezultatului, România acceptă egalitatea cu Muntenegru. E vremea primelor concluzii
Andrei Năstase 20 martie 2016La Aarhus, într-o Ceres Arena pe jumătate goală, suporterii români au continuat să-și exerseze, în ritmul tobelor, scandările victorioase: Campionii! Campionii! și apoi, mai apăsat, Rio! Rio! Rio!
Cu biletele pentru Jocurile Olimpice în buzunar, România și Muntenegru și-au lăsat tinerele să se întreacă între ele: s-a încheiat 23-23 (15-11), într-un meci cu ritm și execuții bune, dar fără miza apăsătoare a rezultatului.
Muntenegru a profitat de relaxarea din ultimele minute a României, a marcat șase goluri consecutive pe final (câteva chiar cu o dublă eliminare), a egalat la 22 și a injectat ceva emoție într-un meci care părea la dispoziția fetelor noastre.
Chiar și așa, cu un golaveraj mai bun decât adversarele de azi, România a câștigat turneul preolimpic.
S-au remarcat din nou Florina Chintoan, Ana Maria Tănasie sau Mădălina Zamfirescu, iar Bebe Perianu, Patricia Vizitiu sau Luciana Marin au confirmat încă o dată că echipa își poate pune baza în ele.
România închide astfel un ciclu început acum un an, odată cu numirea suedezului Tomas Ryde pe banca tehnică. Cu obiectivul principal – calificarea pentru Jocurile Olimpice – atins într-un mod categoric, echipa caută acum o nouă țintă.
Se șoptește despre medalii în Brazilia, dar lumea e cumpătată. Sâmbătă seara, Costică Buceschi, secundul naționalei, ne spunea că își dorește din tot sufletul ca nivelul maxim să-l atingem la Rio: “Mai sunt lucruri de pus la punct, se poate și mai bine, vom căuta modalități de a îmbunătăți jocul, sperăm ca toate jucătoarele să crească de la joc la joc și când ele vor fi la un nivel tehnico-tactic și mai bun, sunt sigur că va crește și jocul echipei naționale.”
Dar e devreme să vorbim despre așteptările pentru Rio, spunea Buceschi. “Până la Rio e o perioadă destul de lungă, mai sunt meciuri foarte grele pentru o mare parte dintre jucătoare, în special în Champions League. În primul rând, ne dorim să nu apară accidentări, după ce se va termina sezonul vom face un ‘inventar’ al tuturor fetelor.”
Imediat după egalul cu Muntenegru, Tomas Ryde a încercat un rezumat al preolimpicului din Danemarca, trei zile de concurs care au părut mai simple decât se anunțau. Cu toate astea, mini-turneul acesta a fost un sprint pentru care echipa s-a pregătit (mai ales mental) cu săptămâni bune înainte. Și ca în orice sprint, startul bun a fost esențial.
„Jocul acesta (cu Muntenegru) a fost doar un antrenament, deci rezultatul e ok”, a spus Ryde. „Dacă vrem concluzii”, a continuat el, atunci trebuie să vorbim despre primul meci: „Împotriva Danemarcei am jucat fantastic, am câștigat într-o manieră grozavă, toate piesele s-au așezat în ordine. Le-am spus fetelor de mai multe ori: ‘Contează foarte mult cum ne comportăm tactic, cum ne ajutăm unii pe alții, cum ne sprijinim’. Jucăm ca o echipă, iar atmosfera este cu adevărat foarte bună. Acum jucătoarele spun că echipa are o atitudine de învingătoare, că avem un sentiment pozitiv, iar ăsta e cel mai important lucru, pentru că sentimentele astea ne dictează comportamentul general.”
Ryde spune că meciul cu Danemarca ne-a arătat că strategia și tactica de joc sunt bune, că apărarea arată bine și în șase, și cu un om avansat (5+1), că jucătoarele muncesc mai mult și fiecare acoperă o secțiune mai mare în apărare: toate jucătoarele strâng bine și închidem spațiile mai rapid.
„E greu de explicat, dar toate astea înseamnă că avem șanse mult mai bune în jocul unu la unu, câștigăm mult mai multe dueluri unu la unu. Apoi, în atac, toată lumea se aștepta să vadă din nou 15 goluri de la Cristina, dar am arătat că putem juca diferit, cu multe angajări și pătrunderi pe șase metri. Am arătat și că avem mai mulți portari de valoare, mai ales când Ionica, pe finalul meciului cu Danemarca, a salvat câteva mingi foarte importante și a pus mare presiune pe adversare.”
Dar toate fetele joacă foarte bine zilele astea, crede suedezul.
„Ca să-ți spun drept, nu cred că am văzut-o în sezonul ăsta pe Mica Brădeanu apărându-se așa de bine cum s-a apărat cu Danemarca. La fel și Alice (Valentina Ardean Elisei), care a avut multe situații unu la unu și a pus multă presiune și în atac, dar și în apărare. Tactic, deci, suntem mai relaxați, jucăm cu mult calm. Știm ce facem, avem o strategie și o aplicăm împreună. Iar asta creează un sentiment grozav în cadrul echipei.”
Chiar și așa, Ryde – la fel ca ceilalți oameni din cadrul echipei – crede că e prea devreme să discutăm despre așteptările noastre la Jocurile Olimpice: „Sunt multe lucruri de luat în calcul. Chiar și regulile s-au schimbat, acolo vom avea un lot de 14 jucătoare, nu de 16. Eu am avut o strategie pentru 16 jucătoare, acum trebuie să-mi schimb planul. Asta va influența și selecția pentru Jocurile Olimpice, diferențele sunt importante.”
Asta înseamnă că azi e vremea pentru bucuria unui obiectiv împlinit. Planurile pot începe de mâine.
Asta ne-a spus și Paula Ungureanu: „Sunt foarte fericită, mă bucur enorm, ne-am dorit foarte mult calificarea și mă bucur că într-un final mergem la Jocurile Olimpice. E prea devreme să vorbim despre așteptările de acolo, acum trebuie să ne bucurăm pentru acest moment. Ne simțim fantastic, suntem foarte unite și foarte fericite împreună. Asta contează enorm.”
Ultima participare a României la Jocurile Olimpice, Beijing 2008, a adus un loc șapte, după ce echipa pierdea în sferturi, 30-34, în fața Ungariei. Doar Valentina Ardean Elisei, Aurelia Brădeanu și Cristina Neagu au făcut parte din lot acum opt ani.
În plus, din 1976 și până azi, echipa națională de handbal a prins doar trei participări la Jocurile Olimpice de vară, iar cea mai bună clasare (locul patru) a venit în urmă cu 40 de ani, la Montréal ’76.
Tragerea la sorţi pentru cele două grupe olimpice va avea loc la începutul lunii mai, cu Norvegia și Brazilia (sau Olanda) în poziție de capi de serie.
La Rio participă 12 echipe: România, Muntenegru, Norvegia, Brazilia, Olanda, Spania, Suedia, Rusia, Franța, Angola, Argentina și Coreea de Sud.