Fotbalul feminin la început. Povestea Luciei Cormoș Ghioc: „La noi venea lumea și la antrenament”
Teodora Căbuț 7 noiembrie 2020(Interviu de Ileana Szasz & Teodora Căbuț)
În lipsa mediatizării și a rezultatelor, pare că fotbalul feminin s-a născut cu jucătoarele pe care le vedem azi la echipa națională. La 30 de ani de la înființarea primei competiții oficiale de fotbal feminin din România, istoria acestui sport încă așteaptă să fie scrisă. Există prea puține resurse, prea puține cărți și prea puțină vizibilitate a unui sport care a influențat viața a mii de jucătoare și antrenori. Astfel, istoriile personale ale fotbalistelor din acea vreme devin istoria sportului care de foarte multe ori le-a tratat deficitar în raport cu corespondetul lui masculin.
Fotbal Feminin România, un grup de pasionate ale fotbalului care cred că e loc de mult mai multe femei în fotbalul românesc, își propune să aducă în prim-plan poveștile sportivelor care jucau fotbal pe vremea când acesta era interzis, a celor care încearcă să își facă un nume în realitatea zilelor noastre, dar și ale generației ce vine. Publică interviuri cu jucătoare marcante din trecut, prezent și viitor, cum e povestea Luciei Cormoș Ghioc, fundaș dreapta în naționala României din anii ’90, din care vă prezentăm mai jos un fragment:
Cu o carieră de 14 ani ca jucătoare și alți 20 ca antrenoare, Lucia Cormoș Ghioc și-a pus amprenta atât asupra fotbalul feminin românesc, cât și asupra celui masculin. Jucătoare marcantă a anilor ’90, a strâns peste 50 de selecții la echipa națională și și-a adăugat în palmares șase titluri de Campioană a României cu ICIM Brașov și cu Fartec, care a preluat o perioadă echipa brașovencelor.
După retragerea din activitatea de jucătoare, Lucia Cormoș s-a transformat, pentru mii de copii pe care i-a antrenat de-a lungul a 20 de ani, în doamna Luci. În prezent cadru didactic, posesoare de licență UEFA B, având titlul de Maestru al Sportului, doamna Luci antrenează grupele de băieți U15 și U10 ale echipei SR Brasov.
De la poarta fabricii în Divizia A
Nu se cunosc începuturile fotbalului feminin în România, însă relatările răzlețe consemnează avântul luat de acesta în anii ’70, în cadrul jocurilor dintre reprezentantele fabricilor vremii, atât în iarbă, cât mai ales în sală. Acest lucru nu a fost pe placul conducerii comuniste, astfel că ecoul sălilor arhipline se stinge rapid și nu mai revine până la mijlocul anilor ’80 când, timid, turneele de fotbal feminin în sală se reiau. De aici până la jocuri amicale în deschiderea meciurilor de băieți și parafarea primei competiții oficiale au mai fost doar câțiva pași. Rodica Șiclovan notează, în cartea „File de istorie”, înființarea în aprilie 1990 a Comisiei Centrale pentru fotbal feminin care patronează prima competiție oficială, denumită „Cupa Libertatea” – cu echipe din toată țara. Pe baza clasamentului din această competiție ia naștere primul campionat, în care echipele sunt împărțite în două eșaloane valorice: Divizia A, cu primele 12 echipe, și Divizia B, cu 30 de echipe grupate în trei serii.
Ca pentru multe alte fete, povestea începe cu un clasic „jucam fotbal cu băieții pe stradă, am practicat mai mulți ani un alt sport, dar am revenit la fotbal”. Lucia Cormoș a început fotbalul la Rapid Oradea, însă performanța a atins-o doar după transferul la ICIM Brașov, unde avea să se facă cunoscută pe postul de fundaș dreapta.
Mai că nu îți vine să crezi când spune că multe din meciurile echipei se disputau cu tribunele arhipline, ceva de neconceput pentru realitatea de azi a fotbalului feminin. La derbiul ICIM Brașov – CFR Craiova, care avea să decidă campioana sezonului 1990 – 1991, au asistat aproximativ 8.000 de oameni. La pauză, echipa din Brașov avea de recuperat un gol, după autogolul lui Cormoș. „Era 1-0 la pauză. La pauză, antrenorul îmi spune: <Ai vândut meciul, că ești prietenă cu alea de acolo>. Nu m-a motivat, mai mult m-a ambiționat, am dat golul egalizator, am dat pasă (de gol) la 2-1 și am câștigat meciul cu 3-1, cu tot stadionul arhiplin.”
Următoarea ediție de campionat avea să fie decisă tot în meciul direct dintre cele două rivale, Brașov și Craiova, care defilau în campionat, însă de data aceasta meciul capital s-a disputat în Oltenia, unde brașovencele au pierdut cu un sec 2-0. La acest meci fetele au fost încurajate de o galerie numeroasă deplasată de ICIM.
În sezonul 1992-1993, ICIM a revenit în forță și a câștigat pentru a doua oară titlul de Campioană a României, într-o manieră categorică. Pe fondul situației economice precare, ICIM Brașov a fost apoi preluată de Fartec, o societate privată care a susținut echipa timp de două sezoane și care mai apoi a desființat-o – chiar după ce aceasta a câștigat un alt titlu național.
Mândria de a juca pentru România
La prima selecție pentru Națională s-au prezentat aproape 200 de fete din toată țara. Era luna mai a anului 1990, iar invitația echipei Italiei la turneul din Messina (iunie 1990) trebuia onorată. Cele 26 de fete selectate au intrat într-un cantonament de trei săptămâni la Craiova, unde au urmat un intens program de pregătire care a condus și la primul succes internațional al României.
Jocul în tricoul naționalei era obiectivul suprem, iar zilele dinaintea reunirii lotului erau pline de entuziasm și nerăbdare. Pe vremea când nu se auzise de merchandise și strategii de marketing, pe vremea când tricourile de fotbal se făceau cu pixul în curtea școlii, să porți pe spate România era un vis. „…păi l-am spălat (n.r. tricoul) și l-am pus afară, cum se puneau atunci hainele pe sârme, să-l vadă de la 10 blocuri că scrie România”.
Citește continuarea poveștii Luciei Cormoș aici.
Sursă foto: arhiva personală Lucia Cormoș, Naționala României de Fotbal Feminin
Montaj video: Alexandra Diaconu
