Fotbalul feminin la început. Povestea Luciei Cormoș Ghioc: „La noi venea lumea și la antrenament”

Nu se cunosc începuturile fotbalului feminin în România, însă relatările răzlețe consemnează avântul luat de acesta în anii ’70, în cadrul jocurilor dintre reprezentantele fabricilor vremii, atât în iarbă, cât mai ales în sală. Acest lucru nu a fost pe placul conducerii comuniste, astfel că ecoul sălilor arhipline se stinge rapid și nu mai revine până la mijlocul anilor ’80 când, timid, turneele de fotbal feminin în sală se reiau. De aici până la jocuri amicale în deschiderea meciurilor de băieți și parafarea primei competiții oficiale au mai fost doar câțiva pași. Rodica Șiclovan notează, în cartea „File de istorie”, înființarea în aprilie 1990 a Comisiei Centrale pentru fotbal feminin care patronează prima competiție oficială, denumită „Cupa Libertatea” – cu echipe din toată țara. Pe baza clasamentului din această competiție ia naștere primul campionat, în care echipele sunt împărțite în două eșaloane valorice: Divizia A, cu primele 12 echipe, și Divizia B, cu 30 de echipe grupate în trei serii.

Ca pentru multe alte fete, povestea începe cu un clasic „jucam fotbal cu băieții pe stradă, am practicat mai mulți ani un alt sport, dar am revenit la fotbal”. Lucia Cormoș a început fotbalul la Rapid Oradea, însă performanța a atins-o doar după transferul la ICIM Brașov, unde avea să se facă cunoscută pe postul de fundaș dreapta.

Mai că nu îți vine să crezi când spune că multe din meciurile echipei se disputau cu tribunele arhipline, ceva de neconceput pentru realitatea de azi a fotbalului feminin. La derbiul ICIM Brașov – CFR Craiova, care avea să decidă campioana sezonului 1990 – 1991, au asistat aproximativ 8.000 de oameni. La pauză, echipa din Brașov avea de recuperat un gol, după autogolul lui Cormoș. „Era 1-0 la pauză. La pauză, antrenorul îmi spune: <Ai vândut meciul, că ești prietenă cu alea de acolo>. Nu m-a motivat, mai mult m-a ambiționat, am dat golul egalizator, am dat pasă (de gol) la 2-1 și am câștigat meciul cu 3-1, cu tot stadionul arhiplin.”

Următoarea ediție de campionat avea să fie decisă tot în meciul direct dintre cele două rivale, Brașov și Craiova, care defilau în campionat, însă de data aceasta meciul capital s-a disputat în Oltenia, unde brașovencele au pierdut cu un sec 2-0. La acest meci fetele au fost încurajate de o galerie numeroasă deplasată de ICIM.

În sezonul 1992-1993, ICIM a revenit în forță și a câștigat pentru a doua oară titlul de Campioană a României, într-o manieră categorică. Pe fondul situației economice precare, ICIM Brașov a fost apoi preluată de Fartec, o societate privată care a susținut echipa timp de două sezoane și care mai apoi a  desființat-o –  chiar după ce aceasta a câștigat un alt titlu național.

Mândria de a juca pentru România

La prima selecție pentru Națională s-au prezentat aproape 200 de fete din toată țara. Era luna mai a anului 1990, iar invitația echipei Italiei la turneul din Messina (iunie 1990) trebuia onorată. Cele 26 de fete selectate au intrat într-un cantonament de trei săptămâni la Craiova, unde au urmat un intens program de pregătire care a condus și la primul succes internațional al României.