Fotbalul viitorului. Adio ofsaid, “shoot out” în loc de unșpe’ metri, penalizări în loc de cartonașe galbene și schimbări fără oprirea jocului. Cele 10 schimbări ale lui Van Basten

Ciprian Rus 19 ianuarie 2017

“Fotbalul” imaginat de Marco Van Basten, directorul de dezvoltare tehnică din cadrul FIFA, se inspiră din hockey, rugby, baschet și handbal pentru a deveni mai spectaculos.

Fostul mare atacant olandez Marco Van Basten, directorul de dezvoltare tehnică din cadrul Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), a venit, ieri, cu mai multe propuneri de schimbări menite să îmbunătățească și să modernizeze fotbalul. Publicate de “Bild” – deloc întâmplător, la doar câteva zile de la impunerea de către președintele Gianni Infantino a proiectului de Mondial cu 48 de echipe pentru 2026 – propunerile lui Van Basten ar urma să amplifice efectele (ne)așteptate ale “democratizării” fotbalului, prin extinderea lui masivă pe orizontală.

La fel ca în cazul CM 2026, când s-a folosit de legendarul Zvonimir Boban ca să-și pună planul în aplicare, Gianni Infantino iese acum la înaintare cu “golgheterul” Marco Van Basten, coincidență sau nu, un alt strălucit produs al școlii milaniste de fotbal.

Multe dintre ideile lui Van Basten sunt mai vechi. Au fost propuse intensiv, mai cu seamă în anii ’70, când cu încercarea “soccer”-ului de cucerire a Americii. Opoziția crâncenă a board-ului FIFA e, de fapt, una dintre explicațiile cele mai plauzibile pentru care fotbalul european nu a prins în SUA decât în ultimii ani.

Unele schimbări au fost deja testate în ligi experimentale, cum au fost cele din Statele Unite ale Americii și Japonia, prin anii ’90. De altfel, populismul unora dintre propuneri, care merg până la eliminarea ofsaid, ar apropia fotbalul european de viziunea sporturilor americane.

Întrebarea e dacă fotbalul – unul dintre cele mai conservatoare sporturi în privința legilor jocului – chiar are nevoie de asta. Iar răspunsul nu poate veni decât dacă stăm și analizăm, la modul serios, propunerile lui Van Basten.

În fața criticilor care nu au întârziat să apară, olandezul s-a apărat tocmai cu acest argument: că nu și-a dorit decât să vadă în ce măsură lumea fotbalului e deschisă la (măcar unele dintre) aceste idei inovatoare.

Abolirea ofsaidului

“Sunt foarte curios cun ar arăta fotbalul fără ofsaid. Cred că multă lume va fi împotrivă. Eu unul aș fi de acord pentru că, tot mai mult, fotbalul începe să semene cu handbalul”, argumentează Marco Van Basten.

Nu știm dacă are dreptate când spune că fotbalul seamănă tot mai mult cu handbalul – și dacă asta e un lucru rău – dar fostul mare atacant al Milanului sigur are dreptate când spune că mulți nu vor fi de acord cu o astfel de măsură.

Ideea renunțării la ofsaid sau restrângerea ariei lui de aplicabilitate în terenul advers nu e deloc nouă. Măsura ar mări substanțial media de goluri per meci, făcând din fotbal un sport “american”.

S-au scris tomuri pe acest subiect și concluzia a fost mereu aceeași: la cât de simplu e fotbalul, regula ofsaidului este singura care face din cel mai popular sport al lumii un sport al minții. Nu e simplu de pus în practică pe teren, nu e simplu de explicat iubitei care te însoțește prima oară pe un stadion, dar mulți cred că ofsaidul a devenit un element de identitate fără de care fotbalul nu poate fi conceput, în ciuda curiozității lui Van Basten.

Penalizări temporare în locul cartonașelor galbene

O idee aplicată cu succes în sporturi ca hockey și handbal. “Ideea e să înlocuim cartonașul galben cu o penalizare de 5 sau 10 minute. E dificil să joci 10 contra 11”, spune Van Basten.

O idee asupra căreia merită insistat. Dar nu e greu să ne imaginăm cum poate strica un meci un arbitraj alunecos în acest context. Practica acordării “galbenului” e și așa neunitară, chiar și în Europa. Ca să nu mai vorbim ce provocare ar fi pentru antrenori să schimbe sistemul de joc la fiecare astfel de penalizare… În mod cert, câțiva ani nu ne-am plictisi deloc în fața televizoarelor!

“Shoot out” în locul loviturilor de departajare

Infantino a dat de înțeles deja că la Mondialul din 2026 nu vor fi egaluri în faza grupelor și că învingătoarele se vor decide la departajări. Marco merge mai departe și propune “shoot out”-ul, deja folosit între 1996 și 1999 în Major League Soccer. Fiecare echipă va avea cinci încercări. Fotbalistul pornește cu mingea la picior de la 25 de metri și are 8 secunde să închidă acțiunea.

“E ceva spectaculos pentru suporteri și interesant pentru jucători. La loviturile de departajare, totul se termină într-o secundă. La ‘shoot out’ ai mai multe variante: poți dribla, poți șuta, poți aștepta reacția portarului. Se aseamănă mai mult cu o situație de joc”, își apără ideea Van Basten.

Timp net în ultimele 10 minute

Similar altor sporturi, cronometrul s-ar opri ori de câte ori mingea ar fi în afara terenului sau ar fi un fault.

O metodă bună de combatere a deselor trageri de timp, care, la fel ca marcarea distranței zidului la loviturile libere, unde de asemenea se cam trișa pe vremuri, ar fi ușor de pus în practică.

Protestează doar căpitanul

Directorul FIFA dă aici exemplul rugbyului, unde doar căpitanul are voie să vorbească cu arbitrul.

S-ar pune capăt vehementelor proteste de grup care pun presiune pe arbitri și s-ar aduce un strop de noblețe în plus fotbalului.

Pe de altă parte, dată fiind dinamica jocului de fotbal, e limpede că portarii vor avea tot mai slabe șanse să mai fie căpitani de echipă. După cum “duhuri mute” ca Messi vor lăsa banderola unor căpitani mai gălăgioși, ca Pique.

Număr maxim de faulturi

Din nou, o propunere inspirată din alt sport: baschetul, unde la cinci faulturi comise jucătorul este eliminat.

Măsura vizează așa-zisele faulturi “tactice”, des folosite, mai ales de unii mijlocași, pentru a tăia ritmul jocului la centrul terenului. Viață grea pentru jucători de profilul unor legende precum Gattuso, Pepe sau Mascherano!

“Fotbal” opt contra opt

“Fotbalul profesionist trebuie să continue 11 contra 11, pe un teren mare de joc. Dar la juniori sau la cei peste 45 de ani ar fi perfect un opt la opt pe un spațiu mai restrâns”.

Una dintre ideile puse pe hârtie, cel mai probabil, doar ca să iasă un total rotund, de zece idei. Una dintre marile calități ale fotbalului este tocmai adaptabilitatea sa, faptul că îl poți juca și doi contra doi cu o minge spartă și cu o poartă desenată pe peretele blocului (nu și azi, dar ai înțeles ideea). Dar a reglementa fotbalul opt la opt e, pur și simplu, o prostie, pentru că cei mici s-ar trezi brusc, la sfârșitul adolescenței, puși să joace un alt sport decât cel pe care l-au jucat la juniorat.

Mai puține partide

Van Basten vrea fotbal de calitate, deci mai puține partide. Prea multe meciuri provoacă oboseală, iar aceasta dăunează spectacolului. Fostul mare atacant crede că ar trebui să se ajungă de la 80 de partide, câte se joacă acum pe an, la o medie de 50.

Ideea lui Van Basten se bate cap în cap cu cea a Mondialului de 48 de echipe. Mondial care, chiar dacă nu crește numărul de meciuri jucate până acum de o echipă campioană, nici nu îl reduce. Cât despre spectacol? Meciurile dezechilibrate nu vor fi atât de strălucite tehnic și tactic, dar pot fi spectaculoase. Mai ales în primele runde.

Mai multe schimbări

O măsură deja aprobată pentru Mondialul din 2026. “Este vorba de una sau două schimbări adiționale, dacă meciurile intră în prelungiri”, explică olandezul.

Măsura este susținută de mai mulți tehnicieni, printre care Pep Guardiola, nu doar din rațiuni de uzură a jucătorului modern, ci și pentru că, spune el, antrenorii au nevoie, în fotbalul de azi, de mai multe modificări de sistem în timpul unui meci, lucru greu de realizat cu schimbări limitate de jucători.

Schimbări fără oprirea jocului

Această schimbare nici Van Basten nu o prea crede, pentru că e limpede că ar complica foarte tare munca arbitrului de centru, care ar risca să nu mai știe ce jucători se află pe teren și ce jucători au ieșit. Faptul că nici Marco nu e convins de această schimbare vine să confirme că ideile nu au fost încă suficient testate.

*

Puțină lume știe că regula schimbării în fotbal este una dintre măsurile la care vechile „Reguli ale jocului” de la 1882 i-au rezistat cu cea mai mare încăpățânare. Ani la rând, federații peste federații – din nou, în special, cea americană – au cerut posibilitatea unor schimbări în caz de accidentare. Nu s-a convenit, mereu răspunsul a fost unul negativ.

Federația din SUA a încercat să-i miște pe “nemuritorii” din board-ul FIFA, în 1945, cu faptul că jucătorii americani muncesc pe rupte toată săptămâna și nu pot duce un meci întreg. Din nou, nu s-a schimbat nimic.

Nici federațiile sud-americane nu au reușit să obțină excepții la meciurile disputate în La Paz, în Bolivia, la mare altitudine. Schimbarea de jucători, o regulă atât de banală azi, nu a fost adoptată decât în anii ’60!

Vremurile s-au mai schimbat, FIFA a devenit un organism ceva mai flexibil, tehnologia – decenii la rând un subiect-tabu – își face tot mai mult loc în fotbal. Dar până unde putem merge cu aceste schimbări fără a schimba, de fapt, spiritul “celui mai frumos joc”? Van Basten, cel care ne-a învățat pe toți, în ’88, cu golul său din finala Euro cu URSS, că nu există limite, tocmai ne-a lansat o provocare…

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.