Toată lumea știa că România poate ataca. Dar puțini credeau că fetele se pot apăra așa de bine. Cu Norvegia trebuie să o facă din nou

Când Gabriella Szucs părăsea terenul cu piramida nazală ruptă, în minutul 19 al meciului cu Brazilia, România primise de la campioana mondială en-titre doar cinci goluri. Pentru o apărare care în meciurile din grupă apăruse permisivă, mai ales pe zonă ei centrală, transformarea era pe cât de surprinzătoare și importantă, pe atât de simplu de trecut cu vederea.

Asta pentru că atenția trimitea altundeva: după cele trei înfrângeri din grupă, în fața Spaniei, Norvegiei și Rusiei, mulți sesizam momentele de dispariție din atac. Eclipsele: minute multe când fetele nu reușeau să puncteze, iar adversarele se desprindeau decisiv. Se întâmpla cu Spania (de-acum celebrele 14 minute consecutive fără gol), cu Norvegia (două momente similare, unul de opt, celălalt de cinci minute fără gol) și cu Rusia: alte 14 minute de absență.

Și cum statistica e mai simplu de interpretat decât jocul în sine, concluzia era clară: România nu marca, adversarele se distanțau, meciul era pierdut. Atacul, altfel spus, era problema.

Dar după meciul cu Spania, antrenorul Tomas Ryde venea și declara că apărarea – mai ales apărarea pe centru – a fost problema principală, nu atacul. Cristina Neagu (care la turneul acesta, spun specialiștii nordici, s-a remarcat la fel de mult și în apărare) spunea același lucru: “cum să funcționeze atacul dacă nu ne apărăm cum trebuie?”

Din martie, de când a acceptat să fie antrenorul echipei naționale, Ryde și-a concentrat planul de pregătire spre câteva puncte sensibile ale echipei, așezate mai toate în jurul relațiilor de joc din defensivă, a răspunderii individuale din teren și a unei prezențe, sau conștiințe tactice mai bune. “Sunt capitole la care am lucrat și vom continua să lucrăm, lucruri pe care le-am ameliorat și vom continua să le îmbunătățim. Dar înainte de toate, importantă e atmosfera din jurul echipei – starea de spirit a fetelor”, spunea Ryde, chiar înaintea turneului final.

Când îl întrebai care-i prima direcție, primul aspect tactic pe care se concentrează, îți răspundea, fără ezitare – “defensiva și relațiile de joc din defensivă, inclusiv o mai bună colaborare cu portarul. Trebuie să avem o echipă adaptabilă și dinamică, iar pentru asta trebuie să înțelegem cât mai bine câteva lucruri tactice de bază.”

Lucrurile acestea au început să apară mult mai des de la meciul din optimi, dar în primele meciuri și la primele ședințe de antrenament de la Frederikshavn, unde România și-a jucat meciurile din grupă, staff-ul și fetele lucrau mult sistemul defensiv.

La antrenamentul de după meciul cu Spania și înaintea celui cu Norvegia, Ryde și secundul Buceschi insistau, între altele, pe apărarea din zona centrală. Cereau comunicare mai multă, colaborare mai precisă. Și în fața campioanelor europene, Norvegia, fetele se apărau ceva mai bine. Nu perfect, dar mai bine. Cu Rusia, în ultimul meci din grupe, mai făceau un pas în direcția bună, dar nu era de ajuns pentru victorie.

Acum, însă, când ne uităm peste umăr la cele două victorii din meciurile eliminatorii, câștigate în fața Braziliei și Danemarcei, mulți observăm că defensiva a funcționat cel puțin la fel de bine atacul (mai ales împotriva campioanelor mondiale, în optimi). Așa că am vrut să înțelegem de unde vine schimbarea: cum a ajuns România dintr-o echipă care primește o mulțime de goluri din zona centrală să fie acum atât de solidă pe faza defensivă?

Pentru asta am vorbit cu Gabriella Szucs, pe care Ryde o lăuda imediat după meciul cu Brazilia. În jocul acela, Paula Ungureanu, din poartă, făcuse minuni și era declarată omul meciului, dar fetele din fața ei erau “înfricoșătoare” – așa cum spuneau colegii brazilieni, exasperați de tenacitatea lui Szucs, Perianu și chiar Neagu. În plus, Valentina Ardean-Elisei o scotea din joc pe Ana Rodrigues Belo, cea mai bună marcatoare (și jucătoare) a Braziliei, iar apărarea cinci plus unu mergea fără greșeală.

În chiar centrul ei, mereu pe vârfuri, disciplinată și agresivă, Gabi Szucs era una dintre remarcatele meciului. Și cum apărarea avea să confirme din nou cu Danemarca, în tensionatul meci din sferturi, am vrut să aflăm de la Gabi ce s-a schimbat.

“Am început mai greu, așa este. Ne-a luat ceva timp să ajungem să ne simțim pe teren. Nu doar în apărare, dar și în atac. A durat ceva, dar cred că ne-am reglat exact la momentul potrivit”, spune Gabriella Szucs.

Apoi, sigur, e multă muncă. “Cu Brazilia, în apărarea cinci plus unu, a trebuit să alergăm foarte mult, dar a fost prima dată când ne-am simțit așa de bine una pe cealaltă pe teren. Cu Danemarca a fost iarăși bine, chiar dacă nu ne auzeam prea bine în atmosfera aia.”

Gabi Szucs ieșise prima de la vestiare, pentru a obține dreptul de joc de la oficialii care i-au examinat lovitura de la nas. Spune că i-a plăcut atmosfera, chiar dacă publicul a fost ostil. “Important este că la final au rămas ai noștri și am putut să ne bucurăm împreună.”

Își amintește că după ce Poulsen a apărat acel șapte metri, în chiar ultima secundă, și meciul a mers în prelungiri, toate fetele au avut emoții, dar niciuna nu a avut îndoieli. “Ne-am încurajat reciproc; ne-am ridicat una pe cealaltă și uite că a funcționat. Iar ce-am simțit noi pe teren în momentele acelea este ceva special. E cea mai puternică senzație pe care…” Îi dau lacrimile și se oprește. Dar se adună repede și râde din nou.

Îi place să vorbească despre aspectele mentale ale jocului. Spune că Ryde a adus ceva nou pe partea de mental training, dar și Dragos Luscan (preparatorul lor fizic) și ceilalți oameni din staff au un merit. “Încrederea în noi e foarte importantă. Pentru că atunci când picioarele nu mai pot, când ne dor toate, mintea ne poate duce mai departe.”

Cât de departe? “Toate vrem medalie, dar știm că trebuie să luăm lucrurile pas cu pas.” Iar următorul pas e azi, când România revede Norvegia.

Fetele erau încă de ieri dimineață cu gândul la semifinală. “I-am cerut domnului Gheregi (Radu Cheregi este performance analystul echipei) tabletele pentru analiza video, dar Tomas Ryde ne-a spus să ne relaxăm în prima parte a zilei, până la ședința tehnică de după antrenament. Cred că a fost o decizie bună.”

Acum, în prefața meciului cu Norvegia, înaintea unei revanșe pe cât de așteptate, pe atât de dificile, Szucs și-a amintit de primul meci, un joc după care lucrurile bune au apărut rapid. “A contat foarte mult că am terminat tare meciul acela din grupe. Dacă îți amintești, ele (norvegiencele) au avut un avans mare la un moment dat – chiar șapte sau opt goluri. Dar am revenit puternic pe final și cred că atunci am început cu adevărat să luptăm împreună, să tragem una pentru cealaltă.”

Spune că vor face asta și astăzi, de la 21.45, în semifinala Campionatului Mondial. Știe că norvegiencele sunt foarte puternice pe centru, mai ales pe pivot, dar e convinsă că fetele vor lupta iarăși până la capăt. “Știm deja că vom fi cu sufletul și inima pe teren. Dar e valabil și pentru Norvegia. Trebuie să avem răbdare nu doar în apărare, dar și în atac, pentru că dacă recuperează folosesc foarte bine atacul rapid și contraatacul.”