Garanțiile din Premier League: Guardiola, Mourinho şi Conte se desprind în fruntea clasamentului, Leicester şi Arsenal obţin primele victorii

Se spune că cei care riscă sunt cei care câştigă. Că cei mai cutezători, mai inovativi şi mai pregătiţi să înfrunte convenţia îşi primesc răsplata şi deschid uşi acolo unde majoritatea vedeau înainte doar un zid. Sezonul ăsta, însă, Man Utd, Man City şi Chelsea au spus nu riscului. La Manchester şi la Londra, vremea experimentelor a luat sfârşit. Deaparte de a gândi „outside the box‟, cum se poate argumenta că au făcut-o Leicester şi Tottenham anul trecut, cluburile astea s-au hotărât să plătească bani buni pentru o garanţie. De victorii, de succes şi de trofee. Pentru asta au preluat Mourinho, Guardiola şi Conte frâiele celor mai bogate trei echipe din cel mai bogat campionat din lume.

Faptul că, după trei etape, United, City şi Chelsea sunt singurele cu punctaj maxim justifică din plin abordarea asta. În acelaşi timp, efectul aproape instantaneu pe care l-au avut cei trei antrenori nou-veniţi nu face decât să confirme din nou, tare şi răspicat, importanţa din ce în ce mai mare pe care o are un manager în configuraţia unui club modern.

Da, s-au făcut transferuri pe sume bulversante, dar asta nu e nimic nou. În fiecare vară au venit jucători care mai de care mai râvniţi, mai talentaţi, mai scumpi. Asta nu a oprit o echipă ca Leicester să lase pe toată lumea în urmă şi să câştige tocmai atunci când nimeni nu-i acorda nicio șansă. Diferenţa, până acum, o fac trei oameni care ştiu exact ce vor.

Şi totuşi. Cele trei puncte câştigate de Man Utd la Hull acasă au venit în minutul 92. Într-un joc care a demonstrat încă o dată ce treabă bună face Mike Phelan, fostul asistent al lui Alex Ferguson, echipa lui Mourinho a arătat că nu e încă un produs finit. Însă golul lui Marcus Rashford a adus cele trei lucruri importante.

Hull City 0-1 Man United: Marcus Rashford scores as Red Devils grab late win https://t.co/T7gZJdFQDM #HULMUN pic.twitter.com/zlMx7cKJRk

— talkSPORT (@talkSPORT) August 27, 2016

În primul rând, United are un lot impresionant, care oferă multe opţiuni diferite. Aproape fiecare dintre atacanţii de la club aduce ceva aparte în jocul echipei. Ibrahimovic, Martial, Rashford, toţi au capacităţi distincte care permit flexibilitate tactică.

În al doilea rând, Mourinho pare că se desprinde încet-încet de reputaţia unui om care nu are multă încredere în jucători tineri. Adolescentul Rashford a fost pe teren timp de 25 de minute şi l-a răsplătit din plin pe antrenorul său. Mai mult, primul 11 al lui Mourinho a fost din nou extrem de ofensiv, spre deliciul fanilor crecuţi cu tunetul şi fulgerul de pe vremea lui Ferguson. Pogba, Mata, Rooney, Zlatan şi Martial au început toți, un cvintet scos parcă dintr-o echipă ideală pe care ţi-o construieşti pe consolă, jucând FIFA.

În al treilea rând, ai putea să pariezi că, sub Moyes sau Van Gaal, scorul ar fi rămas probabil 0-0. E ceva diferit în felul în care se prezintă United acum, o revenire a acelei atitudini neînduplecate care le permitea mereu să câştige şi când jocul nu le ieşea aşa cum îşi doreau. E aura care a înconjurat clubul atâta vreme, acel „fear factor‟ care face dintr-o echipă mai mult decât suma componentelor sale.

Cam aşa, sau poate chiar mai mult, arată şi City sub Guardiola. În prima repriză din victoria cu 3-1 împotriva lui West Ham, adversara părea complet copleşită. E drept că trupa lui Slaven Bilic venea după dezamăgirea cruntă cu Astra şi că jocul lui City a fost uneori aproape la fel de încântăor ca în demonstraţia de forţă de pe Naţional Arena. Dar ceva din limbajul corpului pe care îl puteai observa la cei porecliţi „The Hammers‟ vorbea despre o teamă de ce pot face jucătorii lui Guardiola. Ceea ce aduce puţin a farmecul care înconjoară Barcelona din 2008 încoace.

Modul ăsta de a vedea lucrurile e susţinut de faptul că, după ce s-a trezit din stupoare în a doua repriză, West Ham a marcat şi a pus probleme din ce în ce mai mari defensivei încă nesigure a lui City. Dar Sterling, renăscut sub Pep, a pus capăt oricăror speranţe în ultimele secunde, când şi-a completat dubla.

Raheem Sterling is a changed man under Pep Guardiola. https://t.co/YUGFVShXRF

— FOX Soccer (@FOXSoccer) August 29, 2016

Revigorat e şi Eden Hazard de când a venit Antonio Conte la Chelsea. De nerecunoscut sezonul trecut, belgianul a făcut ravagii pe partea stângă contra lui Burnley, echipa care îi dovedise lui Liverpool cât de greu e de depăşit. Spre deosebire de Klopp, însă, Conte şi-a aşezat echipa în aşa fel încât să profite de flancuri, iar rezultatul a fost un 3-0 categoric.

După două victorii obţinute greu şi târziu, Chelsea pare că se obişnuieşte din ce în ce mai bine cu cerinţele lui Conte. După meci, italianul a avut parte şi de o victorie de PR, după ce Fabregas a negat categoric că ar fi vreo tensiune între cei doi. Cât timp va domni armonia într-un lot notoriu de dificil, Chelsea are numai motive de optimism.

#ChelseaFC #Chelsea #WeAreBlues Premier League: 4 talking points from Chelsea 3-0 Burnley: is Hazard really ba.. https://t.co/5D1tFyn8PM

— Chelsea Fans (@chelseanewsonly) August 28, 2016

Spre deosebire de Klopp şi Pochettino, care s-au privat reciproc de trei puncte sâmbătă după-amiază. Ambele echipe şi-au arătat din plin problemele în egalul 1-1 de pe White Hart Lane. Liverpool nu reuşeşte să fie consistentă timp de două reprize consecutive, ce să mai vorbim de două meciuri. Golul lui Milner din penalty şi un control aparent total asupra jocului s-a transformat aproape inexplicabil într-un asediu (scurt, ce-i drept) al lui Tottenham, care a reuşit egalarea după încă o fază începută pe flancul stâng.

E aproape absurd cât de multe probleme poate avea Liverpool în acea zonă. Sătul de gafele lui Alberto Moreno, Klopp l-a făcut fundaş stânga pe Milner, care s-a văzut şi el depăşit la golul lui Danny Rose. Însă revenirea lui Tottenham nu poate ascunde apatia cu care începe meciurile echipa lui Pochettino şi ineficienţa din ce în ce mai îngrijorătoare din atac.

Leicester şi Arsenal au mai rezolvat weekend-ul ăsta din problemele asemănătoare. Jamie Vardy a deschis conturile în noul sezon contra lui Swansea şi, deşi galezii au redus scorul la 2-1 spre sfârşit, victoria formaţiei lui Ranieri vine ca un tonic după o înfrângere şi un egal în primele două meciuri. Deşi forma lui Mahrez ridică semne de întrebare, după ce algerianul a ratat şi un penalty, Ranieri are motive să fie mulţumit: „Am obţinut patru puncte în două meciuri acasă, ceea ce e OK.‟

Arsenal a rezolvat meciul de la Watford într-o singură repriză, cu trei goluri marcate de Cazorla, Sanchez şi Ozil. Watford a ieşit de la pauză mult mai bine organizată şi a reuşit şi ea un gol, dar de o revenire miraculoasă nu s-a pus în vreun moment problema. Interviul dat de Wenger după meci a fost la fel de mult despre transferuri cât despre meci în sine.

Fanii lui Arsenal trebuie să se fi ciupit ca să se asigure că nu visează când Wenger a anunţat două tranferuri dintr-un foc, pentru mai mult de 55 de miloane de euro. Fundaşul Shkodran Mustafi şi atacantul Lucas Perez au fost aduşi de la Valencia, respectiv Deportivo La Coruna. Poate că Wenger şi Arsenal s-au săturat şi ei în sfârşit de riscuri şi s-au hotărât să cumpere garanţii.