Is it coming home? Anglia uită că trebuie să piardă la loviturile de departajare, continuă să creadă în visul ei!

Danny Coposescu 3 iulie 2018

Pe ce te mai poți baza zilele astea? Mai putem recunoaște ceva? O vedetă de reality show conduce cel mai puternic stat al lumii. Economia fluctuează ca un bețiv la ceas de seară. Germania a fost eliminată din grupele Cupei Mondiale. La fel Messi și Ronaldo. Măcar putem să ne agățăm de moarte, taxe și eliminarea Angliei la lovituri de departajare, nu-i așa? Nope.

Columbia 1-1 Anglia (3-4 lovituri de departajare)

Ziua a început cât se poate de prost pentru Jose Pekerman, care a tras de timp până în ultimul moment în ceea ce privește disponibilitatea lui James Rodriguez. Nu pentru a-și respecta reputația secretoasă, ci mai degrabă pentru că și sobrul selecționer pare să fi sperat din tot sufletul la o recuperare. Dar „talismanul‟, cum l-au numit columbienii, a trebuit să-și ia locul în tribune. Acolo, alături de suporteri, a rămas mult din ce-i mai frumos la fotbalul columbian.

Nu-i nimic greșit în a încerca să joci pe contre, ca în prima jumătate de oră. Echipa asta engleză a căpătat o aură care inspiră prudență în adversari. Câteva faze fixe amenințătoare i-au speriat și mai mult pe sud-americani, iar teama asta avea să aibă consecințe grave. Și, de vreme ce presa doarme de vreo trei săptămâni în camera lui Gareth Southgate, ni s-a repetat la infinit că Anglia va aborda meciul ăsta cu „același stil, aceeași identitate‟ care a adus-o până aici. Probabil trebuia să se precizeze că e vorba de strategia dezvoltată în ultimii doi ani, pentru că prestația asta ne-a amintit mai mult de mandatul stătut al lui Roy Hodgson, mai ales după ce „Albionul‟ a cedat inexplicabil posesia înainte de pauză.

Pentru că nici Columbia n-a știut ce să facă cu mingea, a ieșit o partidă încâlcită și din ce în ce mai prost dispusă. Parte din vină le aparține clar băieților lui Pekerman, care insistă să confirme stereotipurile despre tertipuri viclene și teatralitate exagerată. Dar parcă englezii s-au refugiat și ei, mult prea repede, într-un soi de scandalizare morală, o întoarcere selectivă la standardele erei victoriene. 

Între proteste și busculări, n-a rămas timp pentru prea mult fotbal. Deci deschiderea scorului a reușit să rezume perfect tonul serii, una marcată de teroarea pe care o răspândește prezența lui Kane. Nu a fost o combinație întreprinzătoare, nici măcar o centrare impecabilă, ci o agresiune copilărească din partea lui Carlos Sanchez, care n-are un turneu prea grozav. Mijlocașul lui Fiorentina nu și-a folosit timpul liber de după eliminarea împotriva Japoniei pentru a studia puțin conceptul VAR. Așa, ar fi știut că n-are cum să-l îmbrățișeze atât de intim pe Harry Kane în careu fără să fie pedepsit. Până la urmă, incidentul ăsta a fost atât de evident că lui Mark Geiger i-a ajuns propria pereche de ochi. Și vârful lui Spurs nu ratează de la punctul cu var – uite altă certitudine!

Absolut nimic nu ți-ar fi dat încredere că rezultatul se va schimba până la final. Cu cealaltă față a lui Cuadrado pe teren, cea complet neinspirată, și cu Falcao izolat între trei fundași centrali cărora le ajungea până la clavicule, singura posibilitate era ca scorul să devină și mai clar. Dar Mondialul din Rusia nu ține cont de posibilități, de palmaresuri sau de istorie.

Cum altfel să explici al treilea gol al lui Yerry Mina, golgheterul detașat al naționalei sale. El a adus calificarea în optimi, el a împins cumva meciul în prelungiri, în minutul 93, cu aceeași lovitură de cap pe care-o tot repetă de trei săptămâni încoace.

Dacă 90 de minute n-au fost de ajuns pentru niciuna dintre formații să-și stăpânească emoțiile, nu-i de mirare că haosul neproductiv s-a intensificat, ca într-o căldare fierbinte, înaintea loviturilor de departajare. Însă puținele momente periculoase nu s-au concretizat, deci eternul coșmar al englezilor s-a adeverit. Marele bau-bau care le-a curmat speranțele de șase ori în ultimele trei decenii – loviturile de departajare.

De aici se trage avalanșa de articole despre cei care ar putea bate penaltiuri în fazele eliminatorii. De aici și obsesia lui Gareth Southgate, care a trecut aspectul ăsta în centrul antrenamentelor, alături de reglajele subtile, dar vitale, pe plan mental. Cum se și cuvine, din moment ce însuși el a trăit blestemul ăsta pe propria piele, la Euro 96, într-o semifinală cu Germania.

Și totuși, parada incredibilă a lui Ospina părea că va pune și numele lui Jordan Henderson pe lista asta lungă și infamă. Dar o spunem din nou: Mondialul din Rusia nu ține cont de nicio certitudine. Uribe a scuturat transversala, apoi Bacca nu l-a păcălit pe Pickford. Și Dier – Eric Dier, la 24 de ani – și-a trecut numele pe altă listă, după ce șutul său a trecut pe sub degetele prea rare ale lui Ospina. E o listă proaspătă, nepătată de povești vechi și dureroase, care spune că Anglia a câștigat, în sfârșit!, prima astfel de loterie, întâiul meci eliminatoriu din 2006 încoace. Și te mai întrebi de ce tot strigă că „it’s coming home.‟

Uite primele reacții, inclusiv comentariul de la BBC 5:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare

„Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii responsabil. Detaliile sunt atât de fine!”
Ciprian Rus
25 iulie

Putem repeta povestea Luceafărului, experimentul care ne-a dat cea mai bună generație din istorie?
Ciprian Rus
28 noiembrie

Tot ce-i mai rău: printre cioburi și gaze lacrimogene, finala Superclasico se transformă într-un lung coșmar
Danny Coposescu
25 noiembrie
Top Stories

Ce pierde echipa națională – și chiar handbalul feminin românesc – când handbaliste emblematice sunt tratate cu indiferență
Andreea Giuclea
26 octombrie

Cristina Neagu și-a anunțat oficial retragerea din handbal
Lead.ro
12 septembrie

Ana Bărbosu și-a primit medalia: „Sunt recunoscătoare pentru ce mi se întâmplă. Sper să existe o concluzie fericită și pentru fete, mă gândesc la ele”
Andreea Giuclea
16 august

Mansardă cu vedere spre Jocuri: note despre pisici, camaraderie și arene contopite cu Parisul
Ciprian Rus
25 august

„Ești român și reprezinți România la Jocurile Olimpice. Ce poate fi mai frumos de atât?”
Ciprian Rus
12 august

Cătălin Chirilă: „Această înfrângere e o lecție bine primită. Valoarea ei, pentru că a fost primită la Jocuri, e cu atât mai mare”
Ciprian Rus
9 august

Trei în canoea de simplu: Cătălin, Durerea și Luciditatea
Ciprian Rus
9 august

Mai repede, mai înalt, mai puternic. Și, poate, mai rar
Ciprian Rus
7 august

„L-am văzut pe LeBron!” Jocurile Olimpice sunt șansa de a-ți vedea de aproape eroii de care te-ai îndrăgostit privindu-i la televizor dintr-un alt colț de lume
Andreea Giuclea
7 august
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.

„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
Ciprian Rus
2 decembrie

Poate U-BT Cluj-Napoca să facă baschetul popular în România?
Adrian Țoca
29 mai

Interviu | „Win-win situation”. Emi Cățe, cel mai valoros baschetbalist român al momentului, și relația sa specială cu proiectul „U”-BT Cluj: „Cea mai bună alegere pe care o puteam face”
Ciprian Rus
8 martie

Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”
Ciprian Rus
19 februarie

Interviu exclusiv Cristina Neagu: „Că oamenii s-au simțit inspirați de ce-am făcut, acesta e lucrul cel mai important pe care l-am reușit”
Andrei Năstase
19 decembrie

Siraba Dembélé: „Să crezi în tine, în cine ești și în ce poți să faci. Să nu încerci să fii ca altcineva” I Povestea unei jucătoare speciale
Andreea Giuclea
28 aprilie

RADU COSAȘU și viața în meciurile de fotbal
Ciprian Rus
24 aprilie

„Dacă nu oferi ceva altora, ce fel de viață trăiești?” Interviu cu Walter Bolognani, tehnicianul italian care a venit în România să construiască o academie de înot la Dinamo
Andreea Giuclea
11 ianuarie

„Unul dintre cei mai iubiți dintotdeauna”: Gianluca Vialli
Ciprian Rus
6 ianuarie

Gérard Pique și modelul jucătorului-președinte: înaintea ultimului său meci pentru Barcelona, „Geri” promite că se va întoarce: „Tornaré!”
Ciprian Rus
4 noiembrie

Viorel Filimon: „Mergem prin școli și, din păcate, vedem copii care abia merg, cât să nu se împiedice, iar unii sunt aproape de obezitate. Trebuie să schimbăm asta”
Ciprian Rus
14 august
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.