Japonia și Senegal ne ridică din nou în picioare, își păstrează vii speranțele de calificare în optimile Cupei Mondiale

Danny Coposescu 24 iunie 2018

Sunt destule motive pentru care lumea s-a îndrăgostit de Senegal. Ce să nu-ți placă la o echipă cu un antrenor suav și priceput, un lot presărat cu jucători de top și un chef de fotbal infecțios. Surpriza reușită împotriva Poloniei chiar a arătat tot ce-i mai bun în fotbalul adrican.

Nici Japonia nu ne-a lăsat indiferenți. Înaintea turneului, un sondaj de opinie arăta că 90% din respondenți nu cred că naționala asta poate trece de grupe. Până și tricolorii noștri s-ar bucura de mai multă încredere, chit că asistă la meciuri din fotoliu. Dar ce ți-e și cu sondajele astea… Nu e momentul să dezgropăm subiecte ca Brexit sau Trump, dar putem aminti de victoria niponilor contra Columbiei. 

Iar acum, după un egal furibund, plin de dramă, gafe și goluri frumoase, Japonia și Senagal n-au făcut decât să ne justifice sentimentele admirative.

Japonia 2-2 Senegal

Datorită lui Carlos Sanchez, nu apucasem să vedem tendința japonezilor de a porni greoi. Aliou Cisse n-a uitat de ea și a profitat din plin la Ekaterinburg. Haraguchi mai bine rămânea în atac decât să-i pună mingea pe tavă lui Sabaly, al cărui șut a venit prea devreme în partidă pentru Kawashima. Lipsa unei încălziri bune e singura explicație pentru decizia portarului de a boxa mingea direct în piciorul recunoscător al lui Sadio Mane.

Problema e că Senegalul nu e obișnuită să stea călare peste un oponent amețit – asta e o critică pe care Cisse a tot trebuit s-o înfrunte. Va fi mai greu după o după-amiază în care i-a păsuit pe „samuraii albaștri‟, cum sunt porecliți japonezii. Nu de alta, dar băieții lui Nishino știu ce să facă cu mingea dacă le dai oportunitatea. După ce și-au reglat tirul, una dintre diagonalele lungi spre Nagatomo și-a atins ținta și fundașul stânga de la Inter a început excelent treaba finalizată și mai bine de Inui. Aripa lui Betis a făcut un joc grozav. Doar bara și ghinionul l-au privat de o dublă.

Nu știm ce indicații s-au dat la cabine, dar cu siguranță n-au fost legate de apărare. Ambele formații au avut un sigur lucru în cap pentru a doua repriză: poarta adversă. Cum altfel să-l servească fundașul stânga, Sabaly, pe fundașul dreapta, Wague, la golul de 2-1 pentru senegalezi? Dar la fel ca în prima parte, Japonia și-a arătat tăria de caracter și Keisuke Honda a scris o pagină de istorie pentru țara sa. Fostul atacant de la AC Milan e primul japonez care marchează la trei cupe mondiale diferite, după faza în care N’Diaye a exagerat cu solidaritatea din sindicatul portarilor și a gafat teribil.

S-a terminat așa, cum se și cuvine, pentru că niciuna nu merita să piardă. Japonia și Senegal vor fi dezamăgite că nu și-au asigurat calificarea, dar pe noi ne-au entuziasmat din nou. 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.