Antrenorul Danemarcei: „România are o echipă puternică, nu doar pe Neagu. Dar trebuie să ne asigurăm că n-o să mai înscrie 15 goluri”

Echipa României a ajuns în Aarhus joi la prânz, chiar în timp ce selecționerul Danemarcei Klavs Bruun Jørgenson susținea o conferință de presă. Deși n-am descifrat prea multe cuvinte din declarațiile în daneză despre meciul de mâine, un nume s-a repetat de mai multe ori: Cristina Neagu.

Ascultându-l, mi-am adus aminte de cronica făcută de jurnalistul danez Peter Bruun după meciul de poveste de acum mai bine de două luni, pe care e clar că nici românii, nici danezii, nu l-au uitat. „N-a fost nimeni deasupra, sau cât de cât apropiat de Cristina Neagu în această noapte de miercuri în Herning”, scria Bruun. „Acel penalty ratat în final, care a dus meciul în prelungiri, nu schimbă cu nimic faptul că interul stânga de 27 de ani a jucat într-o ligă doar a ei.”

Despre Cristina Neagu, despre așteptările danezilor și despre accidentările cu care se confruntă echipa sa, mi-a vorbit antrenorul Danemarcei după conferință.

Jørgensen, care antrenează Danemarca de un an, știe că are în față o grupă dificilă, în care lupta pentru calificare se va da între Danemarca, România și Muntenegru; nu vede Uruguay-ul ca un factor decisiv. „Sunt două echipe puternice, am pierdut cu amândouă la Campionatul Mondial, știm c-o să fie dificil.”

Deși abordează ambele meciuri cu aceeași atenție, crede că cel cu România cântărește ceva mai greu, fiind primul. Și-ar dori o victorie, dar ia în calcul și înfrângerea, și se gândește deja la minimizarea diferenței de goluri, care „poate fi foarte importantă în final, dacă vom fi la mâna României și Muntenegrului”.

Nu se așteaptă ca reîntâlnirea cu România să fie foarte diferită de jocul arătat în sferturile Mondialului. Adică unul extrem de strâns și tensionat, pentru că sunt două echipe care se aseamănă ca nivel și forță. Așa aduce în discuție, înainte să apuc să-l întreb, numele Cristinei Neagu. „Dacă joacă așa cum a făcut-o la Campionatul Mondial, va fi greu. Trebuie să ne asigurăm că n-o să mai înscrie 15 goluri și 10 pase de gol.”

Deși spune că înfrângerea din sferturi n-a durut mai rău ca altele, pare că se gândește încă la ce-ar fi putut face diferit s-o oprească pe cea mai bună jucătoare a turneului. „Dacă am fi împiedicat-o și menținut-o măcar la 10 goluri, ar fi fost un alt meci.” L-am întrebat ce ar putea face altfel pentru a o bloca, dar nu s-a lăsat provocat. „Sunt mai multe lucruri pe care le putem face diferit, dar le păstrez pentru mine până mâine”, a spus râzând.

Pe lângă Cristina Neagu, Jørgensen a evidențiat și alte jucătoare importante ale echipei României: portărița Paula Ungureanu, căreia nu poate să-i pronunțe numele, extremele, experiența căpitanului Alice Ardean-Elisei sau a Aureliei Brădeanu, sau centrul Eliza Buceschi, un tip diferit de coordonator de joc, care poate să și tragă, are și un joc bun unu la unu.

„România știe că jocul lui Neagu e important, știu cum să construiască în jurul ei. Atunci când îi oferim ei multă atenție, celelalte fete știu ce au de făcut. E o echipă puternică, nu e vorba doar despre Neagu. Ea e importantă, dar și celelalte știu ce au de facut.”

Întrebat de absențele din lotul său – Maria Fisker, Line Jørgensen, Louise Burgaard –, danezul a spus că nu vrea să petreacă prea mult timp gândindu-se la asta. „Întotdeauna e greu să pierzi jucatoare, avem și multe jucătoare obosite, pentru că e un sezon lung și au avut meciuri în Champions League. Dar așa e jocul, am văzut în ultimele trei meciuri că și România a protejat-o pe Neagu. Așa e cu toate echipele, trebuie să fac tot ce pot cu jucătoarele pe care le am.”

Vestea bună pentru Jørgensen – și mai puțin bună pentru noi – e că Stine Jorgensen, golghetera Danemarcei la Campionatul Mondial, pare aptă de joc, după câteva zile în care a fost incertă.

Legat de presiunea de a juca acasă, Jørgensen spune că n-o simte, mai ales comparativ cu ce-a văzut că s-a întâmplat în tribune la România-Norvegia. „Pentru echipele din Estul Europei e mereu mai bine să joace acasă, spectatorii au altă cultură. În Danemarca, Norvegia, Suedia, fanii doar își încurajează echipa, nu sunt așa agresivi, așa că presiunea pe arbitri nu e așa mare”, a spus danezul, făcând referire la arbitrajul sfertului de finală, încă un semn că e un meci pe care încă nu l-a uitat. „Așa că nu mă gândesc că jucăm acasă, pentru mine nu e important.”

Nu se gândește la presiune, dar e clar că e acolo. Jørgensen e un antrenor tânăr care conduce o echipă care a dominat ani la rând handbalul mondial. Iar mâine are șansa să facă un pas spre o calificare la Jocurile Olimpice de care echipa sa are nevoie, pentru a continua să rămână în vârf. Dar știe că va fi greu. „Nu ne putem aștepta să batem și România și Muntenegru, așa că eu nu simt presiunea, vreau doar să fac cât pot eu de bine.”