„La Garra Charrua‟: magia lui Cavani întregește spiritul de luptă al Uruguayului. Sud-americanii vor fi greu de bătut
Danny Coposescu 30 iunie 2018Foto: Alexey Filippov / Sputnik/ Hepta / Sport Pictures
Toată lumea știe ce are de oferit Uruguay pe scena mare a fotbalului. Doi atacanți de primă clasă, care și-au lăsat amprenta pe patru din primele cinci ligi europene. În tricoul azur al naționalei, Suarez și Cavani au marcat împreună aproape 100 de goluri. Născuți în același oraș, la trei săptămâni unul de celălalt, au ajuns cei mai buni marcatori din istoria dublei campioane mondiale.
Dar nici ei, nici fundașii de fier – Godin și Gimenez – nu-l depășesc în importanță pe Oscar Washington Tabarez. El e personificarea conștiinței de sine pe care o are Uruguay. Întreaga națiune, nu doar echipa, pentru că, în cuvintele antrenorului legendar Ondino Viera, „unii au istorie, noi avem fotbalul.‟ Identitatea asta e cea care i-a purtat în optimi astă seară, în fața unei campioane europene care n-a putut face față luptei.
REPORT: Uruguay keep it clean as Edinson Cavani knocks Portugal out in the round of 16 https://t.co/GvBs6gTIQP
By @mjcritchley. pic.twitter.com/r4o2yxC8lG
— Indy Football (@IndyFootball) June 30, 2018
Uruguay 2-1 Portugalia
„Garra charrua‟ i se spune spiritului războinic care insuflă toate poveștile pe care și le șoptesc uruguayenii. E născut din necesitate, într-o țară minusculă înconjurată de vecini mari și puternici. Un secol și jumătate mai târziu, reprezentativa asta se confruntă cu aceeași provocare. În loc de armate braziliene și argentiniene, tot peisajul sportiv e survolat de agenți și cluburi bogate.
„Tabarez e obsedat de globalizare și și-a dat seama că nu poate opri exodul de jucători. Așa că s-a hotărât să treacă orice tânăr promițător printr-un curs intensiv care să-l învețe ce înseamnă să joci pentru Uruguay,‟ ne povestește expertul în fotbal sud-american, Tim Vickery. Fără strategia asta culturală, n-ai cum să înțelegi banda rulantă de talent care iese dintr-o populație mai mică decât cea a Berlinului; cu atât mai puțin efortul gigantic depus la Sochi, împotriva Portugaliei.
The 2 Cavani goals were pure beauty; poetry-like, if you will.
But this clip of Lucas Torreira just about sums up Uruguay's application tonight: pic.twitter.com/H4mDQzve4j
— Alex Clapham (@alexclapham) June 30, 2018
Înțelegerea aproape telepatică dintre Suarez și Cavani, care-au combinat fantastic la golul marcat de cel din urmă, e tot rezultatul solidarității pe care Tabarez o diseminează de la tineret. În dublajul imposibil de depășit care i-a înnebunit pe Bernardo Silva, Guedes și Ronaldo, se vede coeziunea exersată până la instinct între Godin și Gimenez, Laxalt și Caceres.
Suárez has now provided the assist for 12 of Cavani's 44 goals for #URU (27%).
2010: Cavani ➡️ Suarez
2010: Suarez ➡️ Cavani
2014: Cavani ➡️ Suarez
2018: Suarez ➡️ CavaniNo South American duo have combined for more #WorldCup goals than the #URU duo (4). pic.twitter.com/AMKIOkb2ki
— 8Fact Football WC 🏆 (@8Fact_Footballl) June 30, 2018
Iar când ajungem la al doilea gol al lui Cavani, intervine și ingredientul secret: sclipirea unor fotbaliști de prim rang. Calitățile muncitorești sunt, la urma urmei, cele care le-au adus portughezilor titlul european acum doi ani. Aseară, au dat din nou dovadă de ele, când Pepe s-a strecurat la un corner și a egalat. Dar de data asta, băieții lui Fernando Santos au dat de un adversar care face toate lucrurile astea mai bine, pe toate planurile.
Uruguayul a răspuns acelei palme în singurul fel pe care-l cunoaște: cu un croșeu. În timp ce Pepe se gândea încă la golul marcat, sud-americanii aveau ochii doar pe următoarea reușită. Așa se face că fundașul lui Beșiktaș a greșit fatal și latul lui Cavani i-a ordonat mingii să se arcuiască exact acolo unde nu putea ajunge Rui Patricio.
Calitate în atac, calitate la fel de multă în apărare, acolo unde Godin, Gimenez și absolut oricine s-ar fi aflat în preajmă (inclusiv Suarez) l-au restrâns pe Ronaldo la un șut pe poartă în 95 de minute.
Atacantul își caută acum bilete de întoarcere alături de Messi, în timp ce uruguayenii se bucură de sfertul de finală cu Franța. Alături de Oscar Washington Tabarez, care și în cârje emană același garra charua pe care l-a predat atât de bine elevilor săi.
👏 Uruguay's manager Oscar Tabarez has Guillain-Barre syndrome and is the oldest manager at the #WorldCup at 71.
Yet he has got them to the semi's in 2010, quarters this year and still shouts from the sideline on a crutch
That's what you call a legend #URU#URUPOR pic.twitter.com/pmRHzOeaW8
— The Sportsman (@TheSportsman) June 30, 2018
