Lacina Traore și limba română: povestea unui băietan din Abidjan, dincolo de liniile și sumele din CV-ul de pe transfermarkt

Când a ajuns la Cluj, în șlapi și bermude, pe un frig de crăpau lemnele, Lacina Traore a înțeles, pentru prima dată în viața lui, ce e aceea o iarnă. De fapt, doar credea că a înțeles. Oficialii celor de la CFR Cluj, care îl descoperiseră în urmă cu câteva luni pe maidanele din Abdijan, acolo unde se organizau „trialurile” pentru alegerea „norocoșilor” care urmau să prindă bilete de avion spre Europa, s-au luat cu mâinile de cap când l-au văzut pe lunganul de Lacina și pe ceilalți trei colegi ai lui coborând din avion în șlapi pe frigul ăla! Mai transferaseră jucători străini, mai aduseseră la Cluj chiar și jucători africani, trecuți, însă, deja prin Occident. Dar și-au dat imediat seama că vor avea ceva de tras până să-i obișnuiască pe Lacina și pe ceilalți băieți ivorieni cu realitatea românească…

Primul care a avut de furcă cu noii veniți a fost Sorin Oncică, fosta vedetă CFR-istă, care antrena echipa a doua a clubului. Prima echipă a clubului, proaspătă campioană a României, era burdușită de nume mari în 2008, așa că Traore și ceilalți ivorieni, încă niște copii, au fost trimiși să joace „la județ” câteva luni. Se mai antrenau și cu seniorii, dar de jucat, jucau cu trupa lui „Soso” Oncică. În rest, mai participau la acțiunile comune ale lotului lărgit. Una dintre acestea, lansarea unui parteriat între CFR Cluj și o cunoscută echipă de raliuri din Cluj-Napoca, avea să rămână de pomină în istoria echipei. Evenimentul era găzduit de restaurantul deținut de patronul de pe atunci al echipei, Paszkany Arpad. Lume bună, cocktail-uri, bufet suedez, mâncare din belșug. Undeva într-un separeu, apropiat de masa mai retrasă a puștanilor din Coasta de Fildeș, ospătarii aveau pregătite tăvile cu bunătăți din care „împrospătau” bufetul din restaurant. La un moment dat, ospătarii au observat, șocați, că lipsea o tava pe care puseseră un munte de copănele de pui. Rușinoși să se amestece pe la bufet, Lacina și prietenii lui s-au înfruptat din ce-au avut mai la îndemână. Era doar prima lor întâlnire cu bucătăria românească.

În pauza de iarnă, Lacina și „frații” lui merg în cantonament cu echipa lui „Soso” Oncică la munte, la Vatra Dornei. Băieții au coșmaruri numai când aud de zăpadă. E prima zăpadă din viața lor, o experiență pe care nu o vor uita niciodată! Într-una din seri, la cină, după un antrenament târziu, bucătăresele dornence le pregătesc fotbaliștilor din Cluj un meniu savuros: măgăliguță cu brânză și smântână. Toți românii din lot se reped să-și ia porțiile generoase, numai Lacina și ai lui stau, speriați, deoparte.

Mereu cu ochii pe ei, ca un frate mai mare, „Soso” Oncică merge să vadă care-i problema. „Ce faceți? De ce nu mâncați?”.

– Știți, noi, în Coasta de Fildeș, nu mâncăm zăpadă… vine răspunsul. Pentru Lacina și colegii lui ivorieni, tot ce era alb era asociat cu zăpada.

Sunt multe povești amuzante legate de adaptarea în România a lui Lacina și a prietenilor lui. Dar pe cât de amuzantă a fost adaptarea, pe atât a fost de rapidă. Lacina a crescut într-un an cât alții în cinci, stilul său atât de ciudat a sedus publicul clujean, atacantul a marcat pe bandă rulantă în Liga 1, a impresionat în câteva meciuri din Champions League, cu faze electrizante pe terenuri grele, precum cele din München sau Roma și, în nici trei ani, în iarna lui 2011, lua drumul Rusiei, cerut expres la Kuban chiar de antrenorul său de acum, Dan Petrescu. Adus pe o sumă derizorie la Cluj, Lacina lăsa în visteria CFR-ului 4 milioane de euro!

Lacina Traore în 2010, înainte de plecarea sa la Kuban Krasnodar

Ajuns pe mâna lui Dan Petrescu, Lacina Traore crește și mai mult și e vândut pe 7 milioane de euro. După nici un an, el ajunge coleg de atac la Anji cu marele Samuel Eto’o. De acolo, după nici doi ani, prinde transferul carierei, la AS Monaco. Achiziționat cu 16 milioane de euro, Lacina devine unul dintre cei mai scumpi jucători lansați de fotbalul românesc.

Monaco îl împrumută la Everton, apoi la CSKA Moscow, la Sporting Gijon, la Amiens, cariera atât de promițătoare a lui Lacina Traore o ia în jos pe tobogan, jucătorul de 16 milioane de euro ajunge de joace, anul acesta, la Ujpest, în Ungaria. Dan Petrescu aude de el și decide să îi dea o șansă fostului său elev de la Kuban. Știe ce poate Lacina, bine antrenat, bine pregătit la iarnă, Traore poate redeveni, la 29 de ani, un jucător de bază în Liga 1.

Răbdarea lui Petrescu nu s-a lăsat mult încercată. Lacina a intrat plin de entuziasm în jocul CFR-ului și a marcat primul său gol într-un meci esențial pentru soarta campionatului, sâmbătă, în victoria cu 2-0 în fața Craiovei lui Victor Pițurcă.

Revenirea în top a lui Lacina Traore îi va fi surprins pe unii, pe alții poate mai puțin. Ce i-a surprins pe toți, la final de meci, a fost felul curat, relaxat, în care, după aproape 10 ani și după nesfârșite experiențe în străinătate, copilul adus în Europa de pe maidanele lui Abidjan vorbește limba română. „Cum să uit eu limba română? Am venit aici când eram un copil, cum să uit limba în care am devenit cine sunt, în care am devenit Lacina Traore?”, răspunde Lacina cu ingenuitatea copilului care călca în șlapi prin ceața lăptoasă a Clujului. Fotbaliștii – și nu numai ei – spun multe banalități care sună frumos. Ce mai costă azi o declarație de dragoste? Dar felul în care vorbește Lacina Traore e cea mai frumoasă declarație de dragoste față de limba română și față de oamenii care l-au crescut, acolo la el, în Abidjan, aici la noi, la Cluj, la Kuban, unde „Dan Petrescu a fost tata mea”. Judecăm prea des oamenii după CV-ul de pe transfermarkt și prea puțin după ceea ce devin ei cu adevărat după toate transferurile prin care trec. Înțelegem mai bine abia acum, cu revenirea sa la Cluj, că România înseamnă pentru Lacina mai mult decât o linie într-un CV cu echipe mari și cu bani mulți…

Foto: Flaviu Buboi / Sport Pictures