Manchester United în tranziţie: i-am întrebat pe suporterii lui United despre dezamăgirile și speranțele lor. Unii ne-au răspuns

Înainte de returul cu Midtjylland, din Europa League, am căutat să răspundem la câteva întrebări, mai toate plecate de aici: ce o fi în sufletul suporterilor lui Manchester United la mijlocul celui de-al treilea sezon gri?

Într-o săptămână cu meciuri de Champions League au existat mereu câteva certitudini. Ciocnirile dintre cele mai bune echipe din Europa; emoțiile provocate de unul dintre cele mai cunoscute imnuri din sport și, până de curând, prezenţa nelipsită a lui Manchester United în fazele finale ale competiției: United câștiga trofeul în 2008, în fața lui Chelsea și juca alte două finale în 2009 și 2011, învinsă de fiecare dată de Barcelona lui Guardiola.

De atunci, însă, ce părea sigur a devenit puțin probabil. În ultimii cinci ani, Man Utd a mai prins o singură dată sferturile de finală ale competiției (2014, eliminată de Bayern). În sezonul 2014-2015, echipa nu s-a calificat pentru Liga Campionilor, iar anul acesta United a terminat pe trei, într-o grupă din care s-au calificat mai departe în optimi Wolfsburg și PSV Eindhoven.

Nu este, deci, niciun mister că Man Utd se află într-o complicată și dureroasă perioadă de tranziţie. Poate că semnele unui declin erau acolo înainte de 2013, când a plecat Sir Alex Ferguson. În Europa cel puțin, performanţele scăzuseră treptat din 2011, de la ultima finală de Champions League. Totuși, în momentul în care David Moyes a devenit succesor al ilustrului său compatriot, Man Utd era proaspăta campioană a Angliei. Nimeni – nici cei mai pesimişti suporteri, nici cei mai optimiști rivali – nu se așteptau ca United să termine sezonul 2013-2014 pe locul șapte (cea mai slabă clasare din 1990 încoace) și să rateze, pentru prima dată din 1996, prezența în Ligă.

Se impuneau măsuri serioase. La echipă a fost adus Louis van Gaal, iar olandezul a început reconstrucția: din vestiar au plecat jucători ca Rio Ferdinand, Nemanja Vidic sau Patrice Evra, iar în locul lor au fost aduși Angel Di Maria (cumpărat cu 60 de milioane de lire și vândut, după un an de zile, la PSG, care plătea pe argentinian 44 de milioane de lire), Luke Show (26 mil. Lire), Ander Herrera (29 mil. Lire), Marcos Rojo (14 mil. Lire), Daley Blind (12 mil. Lire), Radamel Falcao (împrumutat de la Monaco și ajuns momentan la Chelsea) și Victor Valdes (adus gratis și cedat gratis, fără niciun joc, la Standard Liege).

După toate investițiile, Manchester a terminat sezonul 2014-2015 pe locul patru și s-a întors în Liga Campionilor. Pentru a-și marca revenirea, clubul s-a întărit din nou: au venit Antony Martial (35 de milioane de lire), Morgan Schneiderlin și Memphis Depay (25 mil. Lire fiecare), Matteo Darmian (13 mil. Lire), Bastian Schweinsteiger (14,4 mil. Lire, dar și un salariu de peste 200.000 de lire săptămânal) și Sergio Romero (liber de contract).

Numai că, ajunși deja în a doua jumătate a sezonului, lucrurile nu sunt roz. Man Utd stă pe cinci în Premier League, cu şanse reduse de a prinde locul patru (la șase puncte în spatele lui City), care duce în play-off-ul Champions League. Înfrângerea de la Wolfsburg din decembrie i-a scos din competiţia pe care Ferguson o câştigase de două ori. Până şi în Europa League, pe care mulţi englezi o privesc cu dispreţ, United a dezamăgit: 1-2 în Danemarca, cu danezii de la Midtjylland, rezultat care a amuzat brigada Anyone But United (ABU).

Pentru suporterii unei echipe care sub Ferguson a devenit una cu performanţa, acestea sunt vremuri derutante. Ca să aflăm care-i atmosfera în rândul fanilor, am căutat răspuns la unul dintre fan-club-urile din România: Manchester United România.

Grupul s-a format în 2007, la începutul unui sezon care avea să se termine (în mai 2008) la Moscova, cu Rio Ferdinand, pe atunci căpitanul lui United, ridicând trofeul Champions League deasupra capului. Pentru Vlad Popescu, vicepreședintele clubului de suporteri, acea victorie din finala cu Chelsea e o amintire grozavă. Ceea ce face alegerea lui Andrei Bîlc, colegul său din fanclub care scrie un blog despre istoria lui Man Utd, cu atât mai interesantă. Andrei preţuieşte mai mult decât orice ultima sa vizită pe Old Trafford, la începutul lui februarie: „Am bătut Stoke cu 3-0, făcând cel mai bun meci al sezonului, după părerea mea. După un campionat frustrant și cu multe evoluții slabe, să vezi un asemenea meci te face să te simți ca maratonistul care trece linia de finiș. N-o să uit niciodată acest meci, dar mai ales bucuria bătrânului de lângă mine. Avea peste 70 de ani și abonament. Și era atât de fericit și de mulțumit pentru evoluția din meciul acela încât parcă nu trăise pe viu tripla din ’99 [Premier League, FA Cup, Champions League], cucerirea Ligii Campionilor în 2008 sau cele 13 titluri din perioada Ferguson. Nimic nu se compară cu sentimentul ăsta. Nici măcar un titlu câștigat în ultima etapă a unui campionat.‟

Din cuvintele lui Andrei se întrevede ceea ce mai mulţi suporteri confirmă: deşi nimeni nu e mulţumit de meciurile slabe, de lipsa de goluri sau de stilul de joc greoi, nu toată lumea vede doar nori negri pe cer. Cele mai multe motive de optimism le oferă tocmai bogăţia pe care Man Utd continuă s-o strângă. Deşi Real Madrid şi Barcelona sunt deasupra englezilor în topul celor mai bogate cluburi din lume, anul viitor contractul de televizare a meciurilor din Premier League creşte la peste cinci miliarde de lire. Pe lângă asta, un raport BBC spune că în jur de 9,5% din populaţia pământului ţine cu United, în ciudă declinului din ultimii ani.

Brand-ul e mai sănătos ca oricând: înţelegerea de anul trecut cu Adidas valorează 750 de milioane de lire pe zece ani, la care se adaugă şi parteneriatul cu Chevrolet. Nimic nu arată mai bine cât de răspândit e numele Manchester United decât contractul de sponsorizare semnat cu o băutură răcoritoare tocmai în Nigeria. Aici se vede şi cât de în profunzime priveşte strategia de marketing a clubului.

„Ca instituție, clubul merge într-o direcție potrivită”, spune Vlad, semnând cu numeroşi sponsori pe bani mulți”. Andrei e de acord: „Eu zic că suntem pe un drum bun. Avem în Ed Woodard un foarte bun director, care a atras în ultimii ani mulți sponsori, iar faptul că Manchester United este în acest moment echipa cu cel mai mare contract de sponsorizare din lume spune multe.‟

Totuşi, succesul din piaţă nu s-a răspândit pe teren. Man Utd a cheltuit pe măsura veniturilor sale enorme, dar nu a reuşit să scurteze perioada de tranziţie. Dimpotrivă, încă un sezon dezamăgitor pare să anunţe o prelungire a ei. „Să fii fan Man United acum este ca și cum ai concura la o cursă de Formula 1 din zilele noastre, cu Ferrari-ul lui Alain Prost (din anii ’90, n.a.). Avem un club care arată bine din punct de vedere al marketingului, unde putem concura cu oricine. Lăsăm însă de dorit la ceea ce contează mai mult, la calitatea sportivă‟, insistă Andrei.

„Cu toţii ne asteptam să existe o astfel de perioadă de tranziţie dupa retragerea lui Sir Alex. Dar în mai multe ocazii, nu neaparat prin prisma scorului, cât mai ales a prezenţei în teren şi a dăruirii jucătorilor, este o dezamăgire foarte mare‟, spune Vlad Popescu.

Majoritatea suporterilor dedicaţi ai lui Man Utd, ca Andrei şi Vlad, sunt perfect conştienţi că echipa există de dinaintea lui Ferguson. Și că, înainte de venirea scoţianului, în 1986, clubul nu era nici pe departe instituţia de fotbal de astăzi. „Perioada de acum nu se poate compara cu ceea ce a trăit clubul de-a lungul anilor. Am avut 26 de ani de secetă și un fotbal oribil între cei doi mari manageri ai acestei instituții, Sir Matt Busby și Sir Alex Ferguson. Ca să nu mai pomenesc, pentru că era o altă perioadă a fotbalului, de anii dinaintea instalării lui Sir Matt Busby la conducerea clubului – 40 de ani fără trofeu‟, își amintește Andrei.

„Manchester United este un club care în repetate rânduri a ajuns pe cele mai înalte culmi, a suferit un declin, dar apoi a ridicat mai sus ştacheta‟, completează şi Vlad. Pe scurt, lumea nu se sfârşeşte după (probabil) trei sezoane fără vreun trofeu major. Ceea ce îi reuneşte însă pe cei mai mulţi din fanclub este convingerea că Louis van Gaal nu e cel care va ridica din nou ştacheta: „Opinia generală este că Louis van Gaal trebuie să plece. Majoritatea ne-am cam săturat de el. Am sperat în calitățile sale, dar filozofia sa este doar demodată și nu se potrivește zilelor noastre.‟

Marea întrebare e cine va veni în locul lui. Nu există vreo sursă media în sport care sa nu-l fi menţionat pe Josè Mourinho. Pe hârtie, nimeni nu pare mai potrivit decât portughezul. Despre el, Andrei spune că „va garanta trofee, iar câștigarea lor va da o gură de aer clubului în reconstrucția pe care a început-o”. Tocmai acolo apare posibila problemă cu aducerea unui antrenor ca Mourinho. Man Utd se află într-o tranziţie care, mai mult decât un jucător sau doi în plus, are nevoie de o strategie de joc mai bună.

Clubul a rămas în urma vecinilor de la Man City, care au dat o lovitură grea prin aducerea lui Pep Guardiola din vară. Dar Guardiola a fost atras de jumătatea albastră din Manchester printr-o strategie pe care City a început-o din 2010, de lungă durată. De la dezvoltarea unei academii de tineret cu renume până la instalarea unui program holistic, care sincronizează toate secţiunile clubului pentru a aduce cât mai mult succes pe teren. Mourinho nu planifică. El vine, câştigă şi pleacă. Atunci când nu pleacă, după cum s-a văzut de două ori la Chelsea, metodele sale par să-i extenueze pe cei din jur şi să se întoarcă împotriva lui. Cu alte cuvinte, Mourinho a fost mereu soluția perfectă pe termen scurt, dar nu potrivită pentru un fundament durabil.

Asta cred și fanii de la Manchester United România. Andrei vede viitorul altundeva: „Aducerea lui Mourinho este tot un pas din tranziția în care se află acest club și care se va termina, credem majoritatea dintre noi, fanii din România, cu instalarea lui Ryan Giggs ca manager‟. Imaginea lui Giggs – legenda galeză a clubului – în postura de antrenor permanent (nu temporar, ca la sfârşitul sezonului negru din 2014) al lui Man Utd, ar fi cu atât mai interesantă cu cât peste drum de el ar lucra un alt mare fotbalist care şi-a condus clubul de suflet spre glorie: Guardiola.

Până atunci, Manchester se bate joi cu Midtjylland în Europa League. Câștigătoarea competiției de anul acesta primește acces direct în următoarea ediție a Ligii Campionilor, deci crește și miza pentru United.