Marius Copil privește spre meciul carierei: finală la Basel cu Federer! De unde vine acest rezultat?

Radu Marina 28 octombrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Pentru a doua oară în această săptămână, Marius Copil învinge un jucător de top 10 și avansează astfel în cea mai importantă finală a carierei sale; el devine astfel primul jucător român din 1975 încoace (Ilie Năstase) care se califică în finala turneului de la Basel. După Marin Cilic, favoritul trei și numărul șase mondial, a urmat astăzi în semifinale victoria incredibilă, 6-3, 6-7, 6-4 în fața lui Alexander Zverev, favoritul doi și numărul cinci mondial.

O performanță imensă pentru jucătorul care n-a încetat o clipă să lupte pentru el și să creadă în tenisul lui. Când ani la rând Marius se zbătea în afara topului 100 și i se sugera aproape obsedant că ar fi o idee mai bună să se axeze pe proba de dublu, el a continuat să creadă în visul lui; a progresat cu pași mici și și-a acceptat nesiguranțele, a făcut schimbări în echipă, s-a reinventat și a căutat în permanență să evolueze și să-și ajusteze jocul, în așa fel încât să fie cu adevărat eficient. Și în final i-a reușit.

Iar acum, la 28 de ani, Marius Copil traversează cea mai bună perioadă a carierei sale; e un progres în ton cu trendul mondial, care ne arată cum, tot mai des, jucătorii care intră în partea a doua a carierei lor găsesc un nivel care nu le-a fost accesibil până atunci.

Întâi, Marius a spart gheața anul trecut când a intrat în premieră în top 100; se întâmpla la Madrid, iar la finalul acelui meci, Marius a arătat pe teren cât de mult a însemnat pentru el atingerea acelei borne. A urmat apoi prima finală ATP la Sofia, reușită în acest început de an. Acum, cariera lui atinge un nou nivel: venit din calificări, Marius învinge doi jucători de top 10 în același turneu (și ce turneu!), leagă șase victorii (cu un singur set cedat), se califică în prima lui finală la un turneu ATP 500 și va urca de săptămâna viitoare până pe locul 60 mondial.

Cine ar fi crezut într-o astfel de evoluție ? Ca și în cazul Mihaelei Buzărnescu, probabil doar ei și cei apropiați lor, care au fost întotdeauna acolo și i-au susținut, oricât de tulburi au fost apele pe care le-au traversat, la un moment dat.

Pentru Marius, meciul cu Alexander Zverev va rămâne unul de referință. Nu doar pentru că l-a învins și a reușit calificarea în finala unui turneu prestigios, ci pentru că, în cel mai important meci al carierei sale, cu un jucător considerat de mulți capabil să câștige numeroase Slamuri în viitor, Copil s-a ridicat la înălțimea momentului și a accesat un nivel de joc fantastic.

Tactic, Copil a abordat meciul perfect. Nu s-a cantonat într-un joc liniar și puternic din spatele terenului, acolo unde Zverev i-ar fi fost superior, ci a încercat să-l scoată pe neamț din zona lui de confort. Acest lucru s-a văzut, poate, cel mai bine la 3-2 în primul set, când Marius a obținut break-ul după un raliu lung, în care a construit cu răbdare, a adăugat mult top spin loviturilor, suficient cât să-l împingă în spate pe neamț și a obținut punctul care l-a dus în avantaj după un forehand accelerat.

În momentul în care Marius a început să mixeze și să adauge top-spin loviturilor sale, au apărut erorile din partea lui Zverev. Întâmplător ? Nu chiar. Zverev are un joc compact și fără slăbiciuni evidente, însă are și el dificultăți, în special atunci în fața lui se află un adversar care schimbă efectele și variază atât traiectoriile cât și înălțimile (înfrângerile din acest an la Kohli, Jaziri, Tsitsipas sau Hasse, jucători tehnici și capabili să varieze, nu sunt deloc întâmplătoare).

De fapt, aici intervin două probleme: problema mingilor înalte, care îl fac pe Zverev să lovească înghesuit și fără control și problema mingilor tăiate, cu mult efect. Pentru un jucător de aproape doi metri e un adevărat chin să le lovească. Și atunci, Marius a reperat aceste puncte vulnerabile, a înțeles că e o tactică potrivită în fața unui jucător solid, dar totuși rigid și avut grijă să nu-i dea nicio minge la fel neamțului.

Cu ajutorul serviciului, dar și a acestei tactici inspirate, Marius a reușit să rămână mereu în față și să iasă din situații complicate. Dacă în primul set break-ul obținut la 3-2 a fost suficient pentru a câștigăa setul, fiind la adăpostul unui super serviciu care l-a salvat ori de câte ori Zverev a încercat să se apropie și să recupereze break-ul (a salvat trei mingi în trei în primul set), în setul doi lucrurile aveau să se complice o idee.

Deși nu a scăzut ritmul niciun moment și a rămas la fel de conectat la partidă că în primul set, Marius s-a văzut în imposibilitatea de a se apropia de serviciul lui Zverev, care a cedat doar trei puncte în setul doi cu primul serviciu. Cu ritmul la serviciu recăpătat și cu game-uri de serviciu care durau și 56 de secunde, Sascha s-a năpustit asupra lui Copil la retur și a pus o presiune fantastică pe aprope fiecare game – fără succes însă.

Acesta a fost un alt mare plus pentru Marius în meciul de azi: cât de bine a început setul doi, rezistând asaltului lui Zverev și ieșind cu bine dintr-un game de peste 10 minute (la 1-2) și alte trei mingi de break salvate. A contat mult un astfel de început, pentru că i-a transmis lui Zverev – care are tendința de a tura motoarele la început de set, urmând ca apoi să se concentreze doar pe serviciu – că nu se va da prea ușor deoparte. Marius nu i-a permis să prindă viteză și încredere, i-a închis de fiecare dată orice mică portiță, și i-a accentuat frustrarea și starea vizibilă de iritare, dată de ușurința cu care Marius salvează mingile de break ori de soluțiile pe care le-a găsit pentru a ieși din situații-limită, vezi serviciile-voleu, scurtele sau slice-urile defensive de rever.

În cele din urmă, Zverev a fost cel care a fugit cu setul doi, după o revenire de la 2-4 în tiebreak și o minge de set salvată de Marius la 5-6. Un set echilibrat cap-coadă, decis de o eroare a lui Marius venită de pe rever, care făcea ca balanța să încline acum înspre Zverev, mai proaspăt fizic și cu mult mai multă încredere după un set câștigat greu.
Teoretic așa am fi zis. Că după un set doi pierdut la mare luptă, Marius va începe treptat să piardă teren, să greșească și să nu se mai concetreze la ce are de făcut. Doar că Marius n-a scăzut o clipă nivelul, lucru pe care îl subliniam și după meciul cu Andy Murray la Washington; timp de trei ore și trei seturi prelungite, Copil a stat aproape de britanic, umăr la umăr, fără să oscileze.

Faptul că Marius a rămas în continuare calm și având aceeași atitudine relaxată l-a ajutat să-și continue planul, executat atât de bine în primul set. Aici, afară de atitudinea potrivită, a contribuit și serviciul, care din nou l-a ajutat și l-a scos din situații complicate (din totalul de 26 de ași, 10 au fost în setul trei).

Cu serviciul la el, Marius a rămas în față și a continuat să-l deranjeze pe Zverev cu același joc imprevizibil, variat și greu de citit. Ba scurte, ba lovituri liftate, ba sliceu-uri razante, ba veniri la fileu și servicii-voleu. Și a mai făcut un lucru important: n-a devenit previzibil. L-a ținut constant pe Zverev în șah; când Sascha se obișnuise cu loviturile mai lungi, Marius a venit în față și l-a surprins cu servicii-voleu și demi-voleuri excelent excutate. Când Zverev s-a obișnuit și cu asta și a început să paseze, Copil a trecut la forehand-uri puternice, adevărate injecții de forță pură, care au trecut prin Alex.

După ce a ieșit cu bine din game-ul opt, game pe care l-a câștigat după un schimb de 29 de lovituri, la 5-4, când Zverev a servit pentru a rămâne în meci, Marius și-a luat soarta în propriile mâini și a făcut ca în acel game totul să depindă doar de el: agresiv, foarte curajos și căutând tușele terenului, romanul a fost prea mult pentru un Zverev care s-a trezit sufocat, dintr-o dată, de lovituri tari și foarte tari. A fost lovitura de grație dată de Marius.

Premiul lui Marius pentru această săptămână extraordinară va fi un meci contra lui Roger Federer, care s-a calificat în a 14-a finală la Basel după 6-1, 6-4 cu Daniil Medvedev și va juca duminică pentru al 99-lea titlu al carierei.

Să-l ai pe Roger Federer adversar într-o finală nu-i tocmai ușor pentru nimeni. Dar provocarea devine și mai mare când trebuie să joci cu el într-o finală la Basel – turneu unde deja a ajuns la 70 de victorii –. E o provocare grea, dar frumoasă.

O săptămână ca cea al lui Marius merită un final de ținut minte, indiferent de rezultatul de mâine. Iar o finală cu marele Roger Federer, cel mai titrat jucător din istoria tenisului, la turneul lui de casă, va rămâne o amintire specială, oricare ar fi deznodământul finalei.

 

***

O nouă finală pentru tenisul românesc pe final de sezon 2018

Scriam în ultimul articol în care am făcut bilanțul rezultatelor românești că „dacă Marius Copil sau Horia Tecău nu ne fac o bucurie pe ultimii metri ai sezonului masculin, înseamnă că jucătoarele și jucătorii din România închid anul 2018 cu un nou bilanț fantastic, în ton cu direcția ultimilor cinci ani: 10 titluri și 11 finaleWTA și ATP, simplu și dublu”.

Ei bine, Marius ne-a făcut o surpriză colosală, așa că iată bilanțul refăcut.

Jucătorii români în 2018, titluri și finale, ATP și WTA, simplu și dublu:

Titluri:

Simona Halep – Roland Garros
Simona Halep – Shenzhen
Simona Halep, Irina Begu – dublu, Shenzhen
Horia Tecău (cu JJ Rojer) – dublu, Dubai
Raluca Olaru (cu Anna Blinkova) – dublu, Rabat
Mihaela Buzărnescu / Raluca Olaru – dublu, Strasbourg
Irina Begu / Andreea Mitu – dublu, București
Mihaela Buzărnescu – San Jose
Simona Halep – Montreal
Horia Tecău (cu JJ Rojer) – dublu, Winston Salem

Finale:

Simona Halep – Australian Open
Mihaela Buzărnescu – Hobart
Marius Copil – Sofia
Mihaela Buzărnescu – Praga
Mihaela Buzărnescu (cu L. Marozava) – dublu, Praga
Simona Halep – Roma
Mihaela Buzărnescu (cu Heather Watson) – dublu, Nottingham
Mihaela Buzărnescu/Irina Begu – dublu, Eastbourne
Simona Halep – Cincinnati
Raluca Olaru/Irina Begu – dublu, Tashkent
Raluca Olaru/D. Jurak – dublu, Moscova
*Marius Copil – Basel

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories