Nadia Comăneci: „Nu avem o baghetă magică să rezolvăm problemele peste noapte. Dar gimnastica n-o să moară”

„De ce să fie rușine?”, i-a întrebat Nadia Comăneci pe ziariștii prezenți la aeroport la sosirea echipelor naționale de gimnastică de la turneul preolimpic de la Rio, unde atât băieții, cât și fetele au ratat calificarea la Jocurile Olimpice din vară. „Poate păcat că nu s-au calificat, dar nu rușine. Trebuie să fim alături de ele la bine și la rău.”

În săptămâna care a trecut de la ratarea calificării echipelor de gimnastică, atât în presa din țară cât și în cea internațională au curs titluri care au anunțat eșecul, dezastrul sau rușinea din gimnastica românească. Pe rând, antrenori, foste gimnaste sau conducători din sportul românesc au dat verdicte: „E o catastrofă pentru sportul românesc”, a spus Alin Petrache, președintele COSR; „E un dezastru, o mare tristețe, e cel mai prost moment prin care trece gimnastica românească”, a spus și Elisabeta Lipă, Ministrul Tineretului și Sportului.

Nadia Comăneci a avut însă alt gen de discurs. Fosta mare gimnastă, de cinci ori campioană olimpică, le-a întâmpinat personal pe fete la aeroport, încurajându-le și luându-le apărarea, un mesaj pe care l-a subliniat și în interviul exclusiv pe care ni l-a oferit în cadrul emisiunii BRD Tennis Insider, transmisă live de Treizecizero.ro de la turneul BRD Țiriac Năstase Trophy.

„De fiecare dată când vin cu medalii și cu succes, toată lumea e acolo cu flori. Acum nu a fost nimeni acolo. Și nu înțeleg de ce în trei zile s-a uitat ce s-a întâmplat în cei 25 de ani în care aceste fete au adus un sac de medalii. E o perioadă tristă, bineînțeles, dar trebuie susținute mai departe. Sunt câteva fete micuțe care au participat la acest test și au avut această experiență în presă, unde se vorbește de rușine. Ce poate să înțeleagă o fetiță de 15 ani când se întâmplă așa ceva în presă? Asta e experiența și susținerea pe care vrem să o arătăm? Sunt curioasă câți din cei care au scris s-au urcat pe bârnă sau s-au învârtit la paralele.”

Nadia e de părere că nu e momentul ca lumea să dea vina pe antrenori sau pe fete, pentru că situația în care se află gimnastica românească e consecința unui sistem care nu funcționează de ceva timp. Lipsa antrenorilor, infrastructura slabă și desele accidentări sunt printre cauzele enumerate de fosta gimnastă pentru rezultatele de acum, rezultate pe care cei implicați în fenomen le-au anticipat și asupra cărora au încercat să atragă atenția de ani de zile.

Accidentările

„E o perioadă mai grea, au fost și foarte multe accidentări. Dacă totul ar fi mers pe roate nu ar fi fost nicio problemă, dar a fost o mare panică, începând cu Campionatele Mondiale de la Glasgow. Fetele erau pregătite, dar în momentul în care una din ele s-a accidentat la antrenament, înainte să intre în concurs, deja am intrat cu un minim de fete, mai ales la paralele, unde avem de mult o problemă.”

Panica s-a transmis mai departe în lot și s-a simțit și la Rio, amplificată de accidentarea Larisei Iordache, „cea mai bună gimnastă a noastră”.

„Și atunci ce să faci, cum poți să te duci la un test event cu două fete și un sfert? O aduci pe Cătălina Ponor, care a revenit miraculos în două luni după operație.”

Infrastructura

O comparație cu Statele Unite, care domină gimnastica mondială actuală, nu are rost, spune Nadia. „Ei au un succes mare deoarece au foarte mulți copii care fac gimnastică, în jur de patru milioane, în comparație cu câteva sute aici, în România.”

În plus, sistemul american e unul privat. „Gimnastica este un business în aceste cluburi. Cu cât ai mai multe fete, cu atât ai mai mult profit, este o mare motivație și pentru antrenori. Pentru că în momentul în care un club privat crește o campioană olimpică sau mondială, ceilalți copii vor și ei să vină acolo, și apare competiția între cluburi. La noi nu se poate așa ceva, nu avem posibilitatea să avem cluburi private. În plus, înțeleg că în țară nu prea există aparatură, iar antrenori nici atât.”

Despre lipsa aparatelor și a antrenorilor ne-a vorbit și Mariana Bitang înainte de plecarea fetelor la concursul preolimpic.

„Suferim foarte mult la capitolul antrenori. Avem extrem de puțini și extrem de puțini dornici să se mai înhame la ce înseamnă munca de performanță: două antrenamente pe zi, cantonamente, nu prea ai vacanță. Pentru că ăsta e specificul gimnasticii, este un sport în care trebuie să muncești extrem de mult. Iar antrenorii de la noi nu sunt plătiți corespunzător în raport cu numărul de ore și cu efortul de a lucra cu copiii la vârsta asta.”

Cât despre condițiile de la cluburi, Bitang subliniază mai ales problemele de la paralele, cel mai slab aparat al româncelor. „Noi nu avem nici palmiere pentru copii, n-avem bare cu manșon, pe care înveți să te învârți, gropi adaptate. De asta copiii învață elementele direct pe bara înaltă, ca în sală. Gândiți-vă că unei fetițe de șase-șapte ani i-e frică și sunt multe centre care nu au antrenori bărbați să le ridice.”

Privind spre viitor

În ciuda problemelor, de care știe că nu pot fi rezolvate peste noapte, Nadia încearcă să rămână optimistă. „Nu avem o baghetă magică să rezolvăm aceste probleme peste noapte, dar sunt junioare acum la Deva care se pregătesc pentru Campionatele Europene de anul viitor, care vor avea loc în România, la Cluj, un lucru foarte important. Mai sunt și cele 200 de fetițe din campania Țară, țară, vrem campioane. Dar problema e că trebuia să facem lucrul acesta din 2000, am început prea târziu. Oricum, gimnastica n-o sa moară. Am atins pământul, dar ne vedem de treabă mai departe.”