Napoli și PSG se țin în șah, Icardi și Inter îi strică parcursul perfect Barcelonei, Harry Kane o salvează pe Tottenham

Danny Coposescu 7 noiembrie 2018
Fast

Noul Lead se poziționează mai clar în ochii publicului ca o publicație digitală concentrată pe sport, pe poveștile și personajele lui autentice. Folosim sportul pentru a transmite valori și idei prețuite de publicul nostru țintă și pentru a-l inspira.

Împarte cu alții acest articol

Dacă Steaua Roșie a început seara de Champions League în cel mai zgomotos și surprinzător mod cu putință, atunci ceea ce trebuia să fie capul de afiș al serii n-a dezamăgit. Mai mult, egalul distractiv dintre Napoli și PSG crește considerabil înghesuiala în grupa C.

A game of two halves‟ e un clișeu preferat pe Insulă și nu există descriere mai bună pentru desfășurarea acțiunii pe San Paolo. O primă repriză navigată cu stil și inteligență de către francezi s-a terminat cu încă un act de magie din partea lui Mbappe, care l-a servit pe Juan Bernat pentru 1-0. Pentru cine se întreabă ce anume aduce Carlo Ancelotti la un club – și în ultima vreme, au fost destui – răspunsul lui Napoli după pauză ar trebui să fie un argument „ne plus ultra‟. Vice-campioana Italiei a ieșit aproape turbată de la cabine și, unde până de curând aveau tot spațiul și timpul din lume să-și croșeteze pasele, Neymar și compania s-au trezit vânați pe tot terenul. Recuperările au fost apoi săltate la colțul lung, unde demarcările lui Jose Callejon au semănat panică între fundașii lui Tuchel.

Asta explică de ce un jucător de calitatea și experiența lui Thiago Silva și-a pierdut pentru moment și abilitatea de a controla o minge simplă, ceea ce a dus la penaltiul obținut de aripa spaniolă, cu contribuția importantă a lui Gigi Buffon. Portarul a încercat să-l distragă pe Lorenzo Insigne, care a transformat impecabil. Până la final, ambele echipe au mai avut șanse bune de a schimba rezultatul înregistrat și acum două săptămâni, pe Parc des Princes (2-2). Scorul a rămas însă egal și, după primele patru etape, toate cele patru participante au șanse reale de a merge mai departe.

Suspansul rămâne viu și în grupa B, unde Tottenham a fost la 12 minute de eliminare din Champions League, și totuși a câștigat cu 2-1 pe Wembley. Returul cu PSV a început cum nu se putea mai prost. Luuk De Jong, același om care a smuls un punct pentru olandezi la Eindhoven, a demonstrat din nou că fazele fixe sunt „kriptonită‟ pentru Spurs: primul corner (în minutul doi), primul gol primit.

A urmat un bombardament la poarta lui Gazzaniga, dar cu obuze prost țintite. Pe rând, Eriksen, Son și Alli au ratat din poziții tot mai avantajoase și nord-londonezii au terminat cumva prima repriză cu 14 șuturi, un record pentru sezonul ăsta. Aproape că ar fi nedrept să spui că au jucat slab, când vezi numerele astea. Dar tendința tot mai marcantă de a se autoflagela în apărare, plus lipsa de inspirație și calm în atac, amenință să fie un cocktail toxic pentru echipa condusă de Pochettino.

Marți seară au primit o păsuire, mulțumită lui Harry Kane. Invizibil pentru majoritatea partidei, atacantul și-a făcut apariția când era mai important. E drept că intrările lui Kieran Trippier și Fernando Llorente au fost precondițiile necesare, dar finalizările căpitanului (a doua prin intermediul spinării lui Trent Sainsbury) au schimbat o soartă care părea pecetluită și lasă acum deschisă ușa spre optimi.

Ar fi fost și mai bine pentru Tottenham dacă Inter nu egala pe final în confruntarea cu Barcelona. Italienii chiar se pot considera norocoși că oaspeții n-au rezolvat încă din prima parte meciul. Dembele a avut de unul singur suficiente oportunități pentru a le da un avantaj consistent, chiar dacă Barça n-a strălucit cu adevărat pe parcurs. 

Nu același lucru se poate spune despre Malcom, căruia Valverde i-a acordat în sfârșit o șansă. Brazilianul n-a irosit-o și a înscris un gol frumos în minutul 83, care părea să fi adus victoria. Dar defensiva catalanilor pur și simplu nu-ți permite certitudini. Ce-au făcut Busquets, Pique, Sergi Roberto și Lenglet pur și simplu nu se poate urmări fără coloana sonoră din Benny Hill. Mauro Icardi nu s-a oprit să râdă și Giuseppe Meazza a mai pus un deznodământ dramatic pe lista lungă de anul ăsta.

Lucrurile au mers ceva mai simplu pe Wanda Metropolitano. Atletico Madrid a controlat cap-coadă revanșa cu Dortmund și le-a administrat nemților prima bătaie de la venirea lui Lucien Favre, 2-0. Saul și Griezmann au arătat latura estetică a formației lui Diego Simeone, cu niște reușite de toată frumusețea. Borussia n-a arătat nimic din verva irepresibilă cu care ne-a obișnuit recent, deși nici n-a avut motive grozave de a se strofoca. Liderul din Bundesliga rămâne pe primul loc și în grupa A, la golaveraj.

La Monaco, însă, rulează un adevărat film horror. Numirea lui Thierry Henry trebuia să mai învioreze puțin un club intrat într-un picaj alarmant. Cinci jocuri, trei înfrângeri și un 0-4 – serios! – acasă cu Club Brugge arată că mereu se poate mult, mult mai rău. Sunt aproape trei luni de când semifinalista de acum două ediții n-a mai câștigat un meci de fotbal, în orice competiție.

Încheiem cu grupa D, în care Porto și Schalke și-au cam rezervat biletele pentru următoarea fază. Victorii ușoare, 4-1 contra lui Lokomotiv, respectiv 2-0 împotriva lui Galatasaray, le mai lasă doar turcilor speranțe de a le prinde din urmă.

Uite clasamentul după rezultatele serii:

 

 

Happening now