O revenire superbă, o înfrângere dureroasă: România progresează mult, dar scapă printre degete șansa victoriei cu Olanda

La două zile după înfrângerea aspră cu campioanele europene din Norvegia, echipa națională a României arată o fantastică putere de luptă, revine de departe cu Olanda, campioana mondială en-titre, dar pierde frustrant în primul meci din grupele principale ale Campionatului Mondial din Spania.

Această înfrângere la limită, 31-30, ne-a arătat o echipă a României energică, cu o structură solidă și cu un plan tactic potrivit. Și o echipă curajoasă, care a avut puterea să revină de la 16-22 la 29-29, când a avut și șansa să treacă înainte. Că șansa asta a fost ratată – asta e dureros. Dar progresul echipei rămâne, iar asta e o veste bună.

Crina Pintea a fost declarată cea mai bună jucătoare a unui meci în care Cristina Laslo, Lorena Ostase dar și celalalte jucătoare ale României au arătat bine.

Pentru România urmează meciul mult mai simplu cu Puerto Rico, peste două zile, apoi întâlnirea din 13 decembrie cu Suedia, o altă adversară venită la Mondial pentru a se bate la medalii.

Până acolo, rămânem cu două puncte în clasamentul grupei. Olanda a făcut 5, Suedia va câștiga azi cu Kazahstan și va face tot 5, iar Norvegia va ajunge la 6 puncte, pentru că nordicele nu pot pierde puncte cu Puerto Rico.

În condițiile în care doar primele două clasate se califică pentru sferturile de finală, România are șanse minime să mai prindă meciurile eliminatorii.

Meciul

România a început bine, cu aceeași apărare avansată pe care a încercat-o și cu Norvegia, și cu Laslo și Pintea foarte active pe faza de atac: Laslo a marcat primele trei goluri ale României – primul de la 7 metri, al doilea printr-o pătrundere frumoasă, al treilea pe contraatac -, Pintea și Bazaliu le-au marcat pe următoarele, iar puținii suporteri români din tribune au primit primele motive de optimism: după 10 minute, România era la conducere, 5-4.

Și lucrurile bune au continuat în următoarele minute, când echipa antrenată de Adi Vasile s-a desprins la 7-5, după un gol frumos marcat de la distanță de Ilie. Când Harabagiu a imitat-o de pe celălalt inter, a devenit evident că România e periculoasă azi de la 9 metri. Și nu doar prin aruncări, dar și prin numeroasele angajări bune pentru Crina Pintea: dovadă, după 17 minute, la 11-11, pivotul lui Gyor reușise 4 goluri și obținuse două aruncări de la 7 metri. E drept, față de meciul cu Norvegia, România a atacat mult mai des pe zona centrală, iar extremele au primit doar două-trei mingi utilizabile în primele 20 de minute.

Dincolo, Olanda a avut mari probleme în atacurile poziționale; și o ușurință remarcabilă pe contre și pe atacurile rapide, specialitatea acestei echipe care, în ultimii șase ani, a reușit să crească până la nivelul Norvegiei, Franței și Rusiei.

Adversarele au găsit doar patru goluri din pozițional până la 12-12, însă exact când atacul lor părea mai încurcat, România a rătăcit câteva mingi, iar Olanda a profitat imediat: cu câteva finalizări din faza a doua, campioanele mondiale din Japonia au trecut la conducere și au închis prima repriză la +3, 17-14. 

Chiar și așa, au fost 30 de minute solide.

Mai ales dacă ne amintim că-n fața Norvegiei, România marcase un singur gol de la 9 metri. Acela chiar la începutul meciului, când Harabagiu a bătut-o pe Lunde. În rest, doar trei alte aruncări de la distanță, toate prinse de portărița Norvegiei. Așa că acesta – implicarea și eficiența linie de 9 metri – a fost unul dintre punctele pe care echipa României trebuia să le îmbunătățească azi, în fața Olandei. Și a făcut-o: au fost cinci goluri de la 9 metri numai în prima repriză.

Progrese au fost făcute și la finalizare, dar și pe replierea în apărare, lucruri esențiale în fața unei echipe ca Olanda, care preferă handbalul iute, pe contre. Nu e indicat să încerci să joci în ritmul lor alert, nu-i o idee bună să te întreci cu Olanda la viteză și stamina – așa cum am încercat la întâlnirea de la Europeanul de anul trecut (când Olanda a câștigat 35-24).

Totuși, România a demonstrat azi că poate juca și ea repede repede – mai repede decât ne-a arătat în ultimii ani.

Și chiar dacă Olanda a reușit să stea mai mereu la +3 și +4 și a părut să fugă cu meciul la 22-16, România a știut adesea să nu se grăbească, să răspundă cu calm și cu destulă precizie. Și a făcut-o foarte des ba de la nouă metri, ba de pe pivot, de unde Lorena Ostase a marcat 6 goluri în succesiune rapidă.

Cu Rotaru din ce în ce mai activă și ea, cu tot mai multe atacuri purtate în șapte, fără portar, România venit la 27-25 cu mai puțin de 10 minute înaintea finalului. Iar când Moisă și-a tras echipa la un singur gol distanță, am înțeles cu toții că meciul e departe de-a fi încheiat.

Laslo ne-a confirmat-o când a egalat la 29, dintr-un alt șapte metri transformat fără probleme (n-a ratat nici unul în fața portăriței Wester), cu mai puțin de cinci minute rămase de jucat, și tensiunea a continuat să crească. Olanda a trecut din nou înainte, dar Dincă, cu o boltă superbă, a egalat imediat.

Pe faza următoare, România a avut șansa să treacă înainte. Iar golul acesta, dacă ar fi venit, ne-ar fi garantat măcar un punct.

În schimb, Olanda a profitat de șansa primită și a câștigat la limită, 31-30, un meci care ne lasă cu sentimente amestecate: echipa a arătat adesea bine și foarte bine, însă înfrângerea asta va rămâne frustrantă.

Totuși, îmbucurător este că România, cu o echipă nouă și lipsită de experiență – avem nouă debutante la un turneu final de Campionat Mondial – a jucat de la egal la egal cu Olanda, campioana mondială de acum doi ani, o echipă care încă are în lot 13 jucătoare medaliate cu aur la Mondialul din Japonia.

Programul României în Main Round

România – Puerto Rico, 11 decembrie, ora 16.30

România – Suedia, 13 decembrie, ora 18.00

Așa cum știi deja, obiectivul oficial al României la acest Mondial e clasarea între primele 10 echipe. Naționala a încheiat pe locul 12 și Campionatul Mondial din 2019 (în Japonia), dar și Europeanul de anul trecut din Danemarca.