„O să fiu toată viața mândră de faptul că reprezint România și că fac parte din echipa asta frumoasă”. Gianina van Groningen și Ionela Cozmiuc, despre argintul olimpic care le-a împlinit călătoria

Corespondență Lead.ro din Paris

„Ce înseamnă medalia pentru tine?” sau „Ce-ai simțit pe podium?” sunt unele dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primește un sportiv la finalul unei competiții. Le primește nu o dată, ci de fiecare dată când se oprește la o televiziune sau la în fața unui reportofon, iar în cazul medaliaților, și la conferința de presă. Le primește și zilele următoare, când dă alte și alte interviuri în cadrul evenimentelor organizate de comitetele olimpice.

Și de fiecare dată e greu de răspuns. La două zile după ce-au urcat pe podiumul olimpic, nici Ionela Cozmiuc, nici Gianina van Groningen încă nu puteau descrie ce simțiseră în când au primit medaliile de argint pentru care au muncit o carieră întreagă. „O zi pe care nu prea o poți descrie în cuvinte. Este o zi în care simți tot ce se poate simți la un loc, de la bucurie, la extaz, la durere, la oboseală, la puțină frustrare, pentru că toată lumea se duce acolo cu cel mai mare gând. A fost o cursă foarte grea, foarte frumoasă, pe care mi-o amintesc, dar nu prea, pentru că după cursă simți atât de multe lucruri și ai atât de multe sentimente înccât nici nu realizezi că s-a terminat. Îmi amintesc că am tras de la prima până la ultima lovitură și încă puțin. Îmi amintesc de eliberarea pe care am avut-o după. Cumva combinată cu durere, eliberare și fericire”, a încercat să explice Gianina.

„Primim foarte des această întrebare și nu știu dacă cuvintele sunt suficient de bune și de potrivite pentru a descrie aceste sentimente”, a spus și Ionela. Mai puternice decât cuvintele sunt, poate, imaginile care arată cât de mult înseamnă un astfel de moment.

Sunt lacrimile care i-au curs Gianinei pe podium atunci când și-a văzut familia. „Cel mai emoționant moment pentru mine a fost pe podium, nu neapărat când am avut medalia, ci când mi-am văzut familia. Pentru că îi căutam și nu îi găseam. Și, la un moment dat, i-am găsit și ăla a fost momentul cel mai emoționant pentru mine, pentru că mi-au trecut toți anii în care am muncit pentru acest rezultat. Și am fost foarte recunoscătoare pentru ce mi se întâmplă.”

E efortul Ionelei de a sta în picioare lângă ea pe podium, ceea ce i-a arătat că a tras de ea până la punctul în care nu are ce să-și reproșeze. „Mă gândeam să se termine cât mai repede premierea, deoarece nu-mi doream să leșin. Însă mă și bucuram, vorbeam cu mine și îmi spuneam că am reușit, că în sfârșit mi-am câștigat această medalie mult dorită. M-am eliberat de bucuria că am reușit să urc pe podiumul olimpic și imediat după mi s-a făcut rău, ceea ce înseamnă că am tras cursa la epuizare. Iar acest lucru mă bucură pentru că, probabil, dacă aș fi fost fresh după acea cursă, înseamnă că nu aș fi dat totul pe pista de concurs și probabil că aș fi avut mici regrete, însă așa sunt foarte bucuroasă.”

E mândria cu care poartă medaliile la gât câteva zile mai târziu, când se plimbă pe străzile din Paris să facă o poză cu Turnul Eiffel, când sunt sărbătorite în curtea Ambasada României, alături de numeroasa delegație a canotajului românesc. E grija cu care le țin în mână când le întorc pe toate fețele pentru fotografii, e frica de a nu le pierde, e gestul prin care duc mâna la piept, să le simtă acolo bucata de metal din Turnul Eiffel inclus în fiecare medalie oferită la Paris.

„Sunt atât de mândră de ce am reușit să facem, eu și Ionela și implicit canotajul românesc și sportul românesc, încât o să fiu probabil toată viața mândră de faptul că reprezint România și de faptul că fac parte din echipa asta frumoasă”, a mai spus Gianina.

Cum văd factorii succesului acestei echipe a canotajului românesc:

„Cred că principalul este munca. Muncim foarte mult, toată lumea muncește de fapt, dar cred că și echipa din spate, care este foarte profesionistă și îmi place să spun că toți tragem la aceeași barcă; și doamna Elisabeta Lipă este uleiul care unge toate rotițele alea și toți furcheții vâslelor și cred că asta e ce ne face pe noi să performăm. Avem și susținere din partea multor persoane, și asta cumva doar ne dă încredere. Și clar, să nu uităm de tradiția pe care o are canotajul”, crede Gianina.

„Sunt foarte mulți factori”, completează Ionela, „dar cred că faptul că fiecare în echipa asta, pe partea lui, este un profesionist la cel mai înalt nivel, și aici mă refer de la conducerea federației, antrenorii pe care îi avem, echipa medicală pe care o avem, condusă de domnul dr. Vasile Oșan și faptul că alături de noi, în spatele nostru și lângă noi este mereu doamna Elisabeta Lipă, motivându-ne prin exemplu personal și nu numai. Eu cred că această formulă nu are cum să dea greș. Bineînțeles că fiecare poveste are un început mai greu, pentru că roțile trebuie unse ca să meargă fără să scârțe. Și canotajul în trecut a avut niște perioade mai puțin fericite pentru noi, însă iată că acum am reușit să arătăm că suntem o forță.”

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Lead.ro (@leadpunctro)