Pas cu pas: Adrian Vasile, secundul lui CSM București, a învățat de la fiecare antrenor cu care a lucrat

Adi Vasile a crescut jucând handbal la Steaua, apoi a făcut parte din echipa de seniori. După ce a câștigat Cupa Challenge cu Steaua, în 2006, s-a transferat la Brașov, apoi la Odorheiu Secuiesc. A ajuns și în Ungaria, la Debrecen, însă doar pentru șase luni, pentru că nimerise într-un moment instabil pentru club. Afectat de criza financiară, clubul a renunțat la jucătorii străini, apoi și la echipa de handbal. A urmat o perioadă de declin, spune Vasile, în care n-a mai fost mulțumit de ce-a realizat ca jucător. După câteva luni în Italia, s-a întors la Steaua, dar s-a accidentat, moment în care a analizat mai bine situația în care se afla. La scurt timp după ce-a revenit, a hotărât să se retragă.

„La finalul fiecărui campionat mă întrebam: ce am realizat anul ăsta din punct de vedere handbalistic? Erau ani în care realizam mai mult, în alții mai puțin. După un timp mi-am dat seama că nu mai puteam ajunge la nivelul la care mi-aș fi dorit, să fiu atât de bun. Și sentimentul ăsta nu mi-a dat pace, a trebuit să accept că nu mai am cum să ajung ce mi-aș fi dorit și că trebuie să încerc sa fiu bun în altceva.”

În paralel cu handbalul, se pregătea deja pentru meseria de preparator fizic, chiar dacă inițial n-a făcut-o conștient. A început în liceu, apoi în Facultatea de Educație Fizică a aprofundat elemente teoretice. Când s-a accidentat la genunchi și-a trebuit să se opereze, și-a dat seama că lipsa unei bune pregătiri fizice l-a dus acolo. Așa că a reînceput să citească, de data asta mai activ și conștient. „Atunci percepeam toată panta asta ca pe o dramă; faptul că nu eram mulțumit handbalistic nici de mine, nici de nivelul din Italia, apoi accidentarea. Dar cumva toate au dus către lucruri mult mai bune, către care cumva mă pregăteam, dar nu știam pentru ce.”

Un an a fost preparator la echipa de handbal masculin a Stelei, apoi s-a alăturat proiectului CSM. A venit ca preparator fizic, dar în scurt timp a devenit și antrenor secund. Avea studiile de antrenorat făcute, iar când a început să lucreze cu Mette Klit, antrenoarea de atunci, și-a dat seama că vorbesc aceeași limbă și că lucrează bine în echipă.

„Nu-mi făcusem planuri pentru meseria de antrenor, de la Mette Klit a pornit totul, faptul că ne-am înțeles, că își dorea să lucreze în echipă. Pregătirea fizică e o pasiune pentru mine, la fel și handbalul. Dacă prin ce fac și prin cunoștințele mele ajut, pentru mine e arhisuficient, nu țin să fiu antrenor principal. Dacă la un moment dat se va întâmpla, foarte bine. Eu în fiecare zi învăț, mă pregătesc și vreau ca oamenii să aibă încredere în mine să pot să-i ajut prin ce fac.”

Ce-a învățat de la antrenorii cu care a lucrat

Daneza Mette Klit, cu care a colaborat un an și jumătate, i-a deschis drumul către antrenoratul de elită. I-a plăcut că era foarte structurată și calculată, că înaintea fiecărui antrenament discutau exercițiile, intensitatea, durata, ce rol trebuie să aibă fiecare. „Totul era foarte profesionist făcut, mi-au plăcut rigoarea și pasiunea cu care își făcea meseria.”

Pe Jakob Vestergaard l-a cunoscut tot în perioada de început, când danezul era director tehnic la CSM, și i s-a părut la fel de sistematic și de organizat ca Mette Klit. „Multe discuții despre planificare, principii le aveam împreună. Era cam în același stil cu Mette, bineînțeles cu amprenta personală.”

De la Rasmussen, care a antrenat CSM-ul anul trecut, a învățat că e foarte important să rămâi relaxat; că atunci când se întâmplă anumite lucruri care nu sunt de dorit e bine să faci un pas în spate și să analizezi situația de ansamblu, să nu reacționezi pe moment. „Și să ai un pic de coolness, cum spun englezii.”

Crede că de la toți a învățat ceva util, și așteaptă să descopere ideile și concepțiile lui Aurelian Roșca, noul antrenor al CSM-ului, „un om care învață mereu.”

Cum vede parcursul bun al echipei de anul trecut

Vasile crede că sezonul trecut trebuie împărțit clar în ce s-a întâmplat înainte și după sferturi. „Din momentul sferturilor, echipa s-a schimbat, grupul s-a legat. Dintr-o dată, toată lumea a zis: aia e ținta, către aia mergem. S-a întâmplat perfect pentru noi, pentru că acolo ne-am dorit să ajungem, dar nimeni nu poate garanta că dacă te antrenezi perfect o să și câștigi Liga Campionilor la finalul sezonului. Ține de multe lucruri, de forma de moment, mai ales dacă joci cu echipe atât de bune. Degeaba pregătești un joc foarte bine dacă forma câtorva jucătoare cheie nu e cea mai bună, și a celorlalte e. Atunci imediat se face un mic decalaj, tocmai pentru că diferența de valoare la nivelul ăsta e foarte mică.”

A contat și lipsa presiunii, spune antrenorul. „Anul trecut, în prima grupă, n-am avut niciun fel de problemă, n-a fost greu să trecem mai departe. Cu siguranță că o echipă care câștigă Liga Campionilor are o presiune mai mare în următorul sezon – presiunea învingătorului. Dar și când am mers la Final 4 ne gândeam că suntem outsideri, că plecăm cu șansa a patra, dar când analizam fiecare jucătoare din echipa noastră, vedeam că cele mai multe nu sunt în niciun caz jucătoare neobișnuite cu nivelul ăsta; știau deja ce înseamnă nivelul de elită, să câștige titluri, medalii. Și un jucător care are valoarea asta și vine și cu un pic de relaxare e un jucător foarte periculos; sau o echipă foarte periculoasă, și noi practic asta am fost.”

Despre contextul actual al echipei

Secundul campioanei Europei are multe momente în care se gândește la cum juca echipa la începutul sezonului trecut – dacă acum o face mai bine sau mai prost. Deși acceptă că există asemănări și se pot face mereu comparații, nu crede că un sezon poate să semene cu altul, cu aceeași succesiune de evenimente. „Eu cred că acum jucăm mai bine decât jucam anul trecut pe vremea asta, doar că în momentele în care jucăm prost, jucăm mult mai prost decât anul trecut. Suntem un pic la extreme, trebuie doar să găsim o cale de mijloc și e tare complicat. Pentru că am picat în grupa asta în care n-ai voie în niciun meci să greșești, pentru că adversarii sunt atât de buni, și dacă îi prinzi într-o zi bună, imediat se simte.”

Întrebat dacă oscilațiile de formă dintr-un meci, și mai ales căderile din repriza a doua pot fi puse pe seama pregătirii fizice, Vasile spune că lucrurile sunt mai complexe. „Dacă aș privi din afară și aș vedea o echipă care a pierdut patru meciuri, toate în repriza a doua, aș spune că trebuie analizat ce se întâmplă în repriza a doua. Dar când analizez situația echipei iau fiecare jucătoare și mă uit: cum stă din punct de vedere al capacității de efort, al încrederii, cum e starea sa emoțională. Dacă analizez doar capacitatea de efort și le văd cum se descurcă la antrenamente, nu cred că fizic am avut o problemă. Dar pot să fiu subiectiv, pentru că e lucrul de care mă ocup eu.

Cred că problema e mai degrabă legată de încredere și de faptul că încă nu suntem un grup, o echipă unită, pentru că nici n-am avea cum. Suntem de atât de puțin timp împreună, de când fetele s-au întors de la Jocurile Olimpice, apoi a fost și perioada cu echipele naționale. E nevoie de mult timp să sudezi o echipă, relațiile de joc cer timp. Dar sunt lucruri de analizat tot timpul.”

Despre meciul cu Rostov Don

„Cred că lucrurile se pot remedia până la meciul cu Rostov. Am plecat din Ungaria cu un sentiment foarte greu, am avut senzația că au fost două meciuri în care le puteam bate și le-am scăpat. E o senzație de frustrare foarte dificilă, nu te lasă în pace. Dar în nicio secundă n-am simțit și nu simt că nu putem să ne calificăm din grupa asta, care e aproape un Final 4. Și sunt convins că și fetele simt că putem.”

CSM București joacă vineri, de la 18:00, în deplasare la Rostov Don, un meci esențial pentru calificarea în grupele principale ale Ligii Campionilor. După trei înfrângeri consecutive, echipa bucureșteană are nevoie de cel puțin un punct ca să păstreze șansele calificării în propriile mâini, fără a depinde de rezultatele din celelalte meciuri.

Anul trecut, meciul cu Rostov din sferturi a schimbat totul în parcursul CSM-ului spre finala câștigată în luna mai, la Budapesta. Dubla cu campioana Rusiei a fost momentul de răscruce care a transformat radical fața echipei bucureștene dintr-un mix de jucătoare foarte valoroase, dar încă neîncrezătoare în forța lor ca grup, într-un grup care știa clar unde vrea să meargă. Din momentul sferturilor, CSM a părut convinsă că poate fi printre cele mai bune echipe din Europa, și a vrut să demonstreze asta.

Niciun sezon nu seamănă, însă, cu altul, ne atenționează Adrian Vasile, preparatorul fizic și antrenorul secund al campioanei Europei, unul dintre oamenii care sunt alături de CSM de mai mult timp, care a văzut echipa crescând și a lucrat cu toți antrenorii care au venit la București. Înainte de meciul cu Rostov Don, Adi Vasile ne-a povestit despre cum a ajuns preparator fizic și antrenor secund la CSM, ce-a învățat de la fiecare din antrenorii cu care a lucrat, dar și despre cum vede momentul actual prin care trece echipa.

Rostov Don-CSM București se joacă vineri, ora 18:00, în direct pe Digi Sport și Dolce Sport.