„Pentru Cris” au jucat jucătoarele, cum și-au scris pe tricouri, dar nu au putut să și câștige pentru ea
Andreea Giuclea 14 decembrie 2018
Când a intrat în arena din Bercy, aceeași în care în 2007 juca primul ei turneu final cu naționala de senioare, la 19 ani, și învingea Franța în sferturile Campionatului Mondial, suporterii români i-au scandat numele și i-au strigat să fie tare.
Nu purta echipamentul naționalei, ci un tricou negru pe spatele căruia era numărul ei, 8, în culorile tricolorului, şi în faţă motto-ul #unstoppable. S-a oprit în spatele porții la care se antrena echipa României și le-a făcut cu mâna suporterilor români. S-a așezat în primul rând, cu piciorul drept întins pe două scaune, ajutată de Mădălina Zamfirescu, și pe genunchi a ținut mereu o pungă de gheață.
Le-a zâmbit camerelor de filmat care au zăbovit secunde bune asupra ei și a zâmbit fiecărui suporter, român sau francez, care i-a cerut un selfie, un autograf sau i-a şoptit o încurajare la ureche. I-a zâmbit președintelui Alexandru Dedu, care s-a așezat lângă ea, și a vorbit câteva minute cu Adrian Vasile, secundul și preparatorul fizic al echipei ei de club, CSM București, venit la Paris pentru semifinală, după ce naționala Muntenegrului, unde e asistentul lui Per Johansson, și-a încheiat turneul.
Apoi nu și-a luat ochii de la echipa României. Le-a aplaudat pe fete când au trecut prin fața ei spre vestiar, ținând mâna întinsă pentru fiecare. Le-a încurajat cu pumnii strânși când s-au întors să intre pe teren. A ridicat pumnii în aer la fiecare gol, la fiecare paradă a portărițelor, la fiecare moment ce putea fi decisiv. Le-a făcut semn să fie mai agresive în apărare și i-a arătat Elizei Buceschi, când era pe bancă, ce schemă să folosească. S-a bucurat cu mâinile ridicate la fiecare gol care îi păstra visul încă posibil.
Cristina Neagu a trăit intens meciul din tribune. Foto: Anze Malorvh / kolektiff
A plecat spre vestiar cu câteva minute înainte de pauză, mergând singură pe marginea terenului, sprijinindu-se în cârje. Le-a spus fetelor că au jucat bine, să continue la fel, să viseze și să spere până în ultima secundă.
A revenit la câteva minute după începerea reprizei secunde, când Rusia conducea deja cu două goluri. A privit finalul meciului tot mai deznădăjduită, dând din cap și acoperindu-și fața cu mâinile la fiecare ratare sau gol primit ușor.
La final, s-a ridicat în picioare să-și aplaude echipa. În fața ei, jucătoarele României și-au ridicat tricourile roșii și au descoperit câte un tricou alb pe care desenaseră o inimă tăiată de un 8 orizontal (iubire infinită) și scriseră „Pentru Cris”.
Ar fi vrut să câștige pentru ea, dar nu au putut. I-au simțit încurajările, dar mai mult i-au simțit lipsa din teren, cum au spus după meci.
„Am simțit-o din spatele porții, s-a văzut și în teren. Dar ne-a lipsit foarte mult încrederea de la ea către noi, ne-a lipsit ca lider și căpitan. Fiecare a încercat să suplinească un pic și să jucăm mult mai colectiv și mai bine. Dar se simte faptul că ea nu e acolo, atât în apărare cât și în atac”, a spus Cristina Laslo.
„Cristina a fost în vestiar și înainte de meci, și la pauză, ne-a încurajat și ne-a spus să visăm, să sperăm până în ultima secundă” – Cristina Florică.
„Pe Cristina tot timpul o simțim alături de noi, e un lider și simțim încurajările ei, chiar și înainte de meci a încercat să ne motiveze și ne-a motivat, am început bine”, a spus și Denisa Dedu. Păcat că nu am reușit să menținem ritmul până la sfârșit. Ne-am fi dorit să obținem o victorie azi, pentru noi și pentru ea, să-i facem o bucurie. Nu s-a putut, dar duminică mai avem o șansă.”
Duminică, de la ora 15.00, echipa României se va întoarce în arena din Bercy să încerce ce n-a reușit azi: să câștige pentru căpitanul ei.
Foto: EHF EURO © Anze Malorvh / kolektiff
