Real Madrid joacă suficient de slab ca să devină principala favorită a Ligii Campionilor

Lead.ro 14 februarie 2019
Fast
Împarte cu alții acest articol

Pentru primele 45 de minute ale meciurilor de miercuri seară, am avut senzația că dublele astea se vor decide în retur. La final, am fi tentați să spunem că multe au fost hotărâte încă de acum: dominați serios în prima repriză de tânăra și curajoasa echipă a lui Ajax, campionii lui Real Madrid ne-au amintit tuturor că suntem naivi dacă nu-i luăm în seamă; că prima decizie VAR din istoria Ligii Campionilor a fost luată la un meci al Realului – și în favoarea madrilenilor – asta va alimenta cu muniție tabăra contestatarilor. Nu sunt deloc puțini. Și au toate motivele să fie îngrijorați.

Dincolo, în a doua repriză de la Londra, Tottenham – excelent așezată de Pochetino – a găsit o viteză în plus față de biata Dortmund, care poate n-ar fi meritat să piardă cu 3-0. Dar un lucru e limpede: fără Kane și fără Alli, Spurs a fost mai bună decât o Borussie lipsită nu doar de Reus, Alcacer sau Piszczek, dar și de energia ei obișnuită. De-acum înainte, în unele baruri din Dortmund se va șopti cuvântul „criză“.

Să le luăm pe rând.

Ajax 1-2 Real Madrid

Pentru întreaga primă repriză de la Amsterdam, pe iarba stadionului Johan Cruyff n-am putut vedea altceva decât motive de admirație pentru echipa olandeză și dovezi clare că Real nu-și va apăra trofeul pentru a treia oară la rând. Nu și anul ăsta. Exclus! Și totuși. Poate că ne-am grăbit nițel. Da, Ajax a fost mai bună. Măcar în prima repriză, Ajax a fost mult mai bună. Și că la vestiare s-a intrat cu 0-0 a fost o mică nedreptate, chiar și fără controversa golului anulat – cu ajutorul sistemului VAR – lui Ajax după marea greșeala a lui Courtois. 

Cu toate astea, liniștea cu care Real și-a încasat loviturile merită și ea remarcată. Luată pe sus de viteza și avântul unor jucători care-ar fi putut ridica pe Ajax – dacă olandezii ar fi putut rezista tentației de a vinde; or nu pot face asta, cum s-a văzut deja cu de Jong, cumpărat de Barcelona – spre nivelul legendelor care-au urmărit meciul din tribună, Real s-a ținut, exact ca un boxer experimentat, de corzi. Și exact când Ajax, ostenită după atâtea combinații și șarje tăioase, a încercat să-și tragă sufletul, Real a început să iasă la atac: o lovitură la corp, o alta, apoi o fulgerătoare directă peste garda uitată prea jos și meciul s-a schimbat. 

Nimeni nu va spune că slăbiciunea din prima repriză a fost voința tactică a lui Solari: „băieți, aș vrea să arătăm vulnerabili în prima parte, să-i lăsăm să lovească în neștire până obosesc“. Greu de crezut că ăsta a fost planul. Dar cuvântul ăsta – plan – n-are mare importanță la Madrid. De ani buni, echipa asta câștigă în fel și chip, dar câștigă; într-un fel sau altul, cu sau fără un plan de joc clar, cu sau fără achiziții însemnate, cu sau fără VAR, meritat sau nemeritat, Real Madrid găsește o variantă să câștige. Și ăsta e un lucru remarcabil. Dacă echipa asta va ajunge – chiar și jucând neconvingător – în semifinale, atunci să ne ținem bine. Mai ales că Asensio are obiceiul să-și lege șireturile abia prin luna martie.

Tottenham 3-0 Dortmund 

Dacă ne-ai fi spus că întâlnirea asta dintre Spurs și Borussia – două dintre cele mai îndrăgite echipe ale momentului – se va decide încă de la Londra, ți-am fi zis să-ți vezi de treabă. Echilibru – asta scria pe afișul unei meci sărăcit de câteva mari absențe. Și am avut echilibru, nimeni nu va spune altfel, însă din acest echilibru Tottenham a luat totul, iar Borussia – nimic.

Ușor dominați în prima repriză, nemții s-au asigurat că rămân mereu periculoși. Și cel puțin două din cele cinci șuturi pe poartă din primele 45 de minute (față de unul singur reușit de Spurs) puteau aduce ceva și pe tabelă, dacă excelentul Lloris nu i-ar fi blocat perfect pe Delaney și Zagadou. Dar francezul i-a blocat, la vestiare s-a intrat fără gol, și nimic nu anunța cele trei goluri – fără răspuns – ale lui Spurs. Așa cum se întâmplă de obicei, primul a fost decisiv: recuperare ofensivă în „20-ul“ advers, centrare perfectă către Son, care a găsit un voleu de toată isprava pentru 1-0. De aici încolo, toți am așteptat reacția Borussiei. Se spune că unii o așteaptă și la ora asta…

O echipă care sezonul ăsta și-a câștigat o mulțime de meciuri pe final – de multe ori prin reveniri incredibile – n-a mai reușit nimic (ok, un singur șut pe poartă) după golul încasat în minutul 47. Că Tottenham a dominat atât de clar a doua parte, asta a fost într-adevăr o surpriză. Dar că Tottenham a mai dat două goluri simple în ultimele 10 minute nu trebuie să surprindă pe nimeni, atât de mult s-a micit Dortmund pe final. 

Și-n vreme ce londonezii reușesc cumva, chiar fără Kane și Alli, să câștige și-n Premier League, unde-au rămas la cinci punte de primul loc, dar și-n Liga Campionilor, unde sunt aproape de sferturile de finală, BVB pare să-și piardă suflul: ăsta a fost al patrulea meci la rând fără victorie, și singura veste bună pentru tinerii lui Favre e că următoarea adversară se numește Nurnberg, codașa Bundesligii, echipă care n-a mai bătut pe nimeni de 15 meciuri. 

Poate că-i prea devreme să vorbim despre criză la Dortmund, care păstrează cinci puncte mari în fața lui Bayern și speră acum că Reus și ceilalți absenți se vor întoarce repede la post. Și totuși, au fost două săptămâni groaznice pentru Borussia, eliminată din Cupa Germaniei și aproape eliminată din Champinos League. Chiar dacă Mauricio este prevăzător.

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories