Robert Glință a anunțat, printr-o postare pe pagina sa de Facebook, că renunță la sportul de performanță, la 25 de ani. Decizia sa vine după o perioadă în care a fost accidentat la gleznă, accidentare din cauza căreia s-a retras și de la Campionatele Mondialele în Bazin Scurt din decembrie de la Melbourne. Ultima competiție la care a participat a fost Campionatul Mondial în Bazin lung din iunie, de la Budapesta, unde s-a calificat în două finale, iar la 50 metri spate a încheiat pe locul patru, la șase sutimi de bronz.
„A venit momentul să fac un pas în spate de la înotul competitiv. Prin suișuri și coborâșuri, acest sport m-a învățat multe și m-a ajutat să devin omul care sunt azi. Fie că e vorba de durere sau de glorie, de eșec sau success, de suferință sau fericire, nivelul de responsabilitate, disciplină, dedicare, ambiția de a atinge un scop și a depăși obstacolele prin muncă au crescut în mine rădăcini adânci care vor rămâne pentru totdeauna.
Nimic nu ar fi fost posibil fără oamenii cu care am muncit de-a lungul timpului. Fiecare dintre ei a jucat un rol uriaș și a lăsat o amprentă importantă asupra carierei și vieții mele. Nu-mi pot exprima suficient recunoștința față de ei.
Toate amintirile frumoase și prietenii pe care acest drum mi i-a adus alături, conexiunile de suflet care merg dincolo de înot, mă fac să simt că am câștigat mult mai multe decât niște trofee și medalii. Vreau să le mulțumesc tututor prietenilor și fanilor care m-au susținut și au crezut în mine, indiferent de situație.
Resursele sunt epuizate și e momentul să am grijă de sănătatea mea fizică, mentală, emoțională și spirituală, pentru că până la urmă sunt doar un om”, e mesajul cu care anunță Robert acest final de drum.
Cariera sa n-a fost lipsită de momente frumoase, dar nici de încercări: la 19 ani a fost cel mai tânăr înotător din finala olimpică de 100 metri spate, la prima sa participare; a urmat o pauză de patru luni pe care a trebuit s-o ia din cauza suprasolicitării și mai multe schimbări de echipă, până a început să colaboreze cu Luka Gabrilo, care i-a fost alături în ultimii ani. A fost și un model pentru multe generații de înotători, printre care și David Popovici, care a povestit des că Robert a fost unul dintre idolii săi când era mic.
În 2019, a devenit primul campion european al României în probele masculine de natație, câștigând aurul la 100 metri spate la Campionatele Europene de la Budapesta. „E foarte greu să faci performanță pe cont propriu. De aceea avem parte de rezultate frumoase atât de rar, pentru că nu e o cale ușor accesibilă”, ne spunea atunci. Robert a participat la două ediții olimpice și mai are în parlmares trei medalii de argint și trei de bronz european și un bronz mondial în bazin scurt. A fost campion mondial de juniori și a deținut un record mondial de juniori la 100 m spate.
Chiar dacă mulți iubitori ai sportului vor simți că un sportiv tânăr cum e Robert ar mai fi avut lucruri importante de realizat, povestea și traiectoria sa ne oferă lecții utile despre ce înseamnă sportul de performanță – de la efortul fizic imens, la importanța echipei care îți este alături, la consumul emoțional și mental – , dar și despre puterea de a accepta că astfel de resurse nu sunt inepuizabile.
