România se întoarce cu un punct și trei răniți din Kazahstan. Pentru Daum și ai săi urmează testul cu Polonia lui Lewandowski

„Suntem mulțumiți că nu ni s-a accidentat nici un jucător”, a fost reacția surprinzătoare a antrenorului Poloniei după egalul 2-2 de la Astana din meciul  de debut al grupei de calificare pentru Mondialul din Rusia. După condițiile în care s-a jucat meciul nostru de la Astana, înțelegem ce au vrut să spună polonezii, genul de echipă care nu practică lamentările.

Furați în ziua meciului chiar din camerele de hotel, obligați să joace pe un teren nu doar artificial, ci, pur și simplu, impracticabil, loviți sistematic de rudimentarii jucători adverși, “tricolorii” nu au reușit să repete meciul bun cu Armenia. S-au lăsăt trași în capcana jocului la uzură al adversarilor și nu au știut să profite de puținele ocazii în care au dus mingea în preajma careului lui Pokatilov.

Meciul

România a intrat greu în partida de la Astana. Pe un terenul artificial extrem de prost, ai noștri s-au mișcat, jumătate de oră, ca pe catalige. Departe de a reuși să paseze cursiv și să țină de minge, marile reușite ale “tricolorilor” au fost să evite la timp tamponările și alunecările bezmetice ale kazahilor.

Grigore, lovit cu cotul în figură pe marginea careului de 16 metri, chiar prima fază periculoasă fază a României din prima parte (min. 9), nu a avut nici o șansă să se ferească, astfel că Daum a jucat în zece mai multe minute, până când a decis să-și schimbe căpitanul cu Moți (min. 25).

Până la pauză, faulturile dure ale gazdelor sunt mai dese ca ocaziile noastre de poartă, iar efectul e că mai jucăm câteva minute în inferioritate numerică și mai pierdem un jucător, pe Chipciu.

Daum reacționează temător, cu Enache în locul extremei lui Anderlecht, iar echipa noastră preia angoasa și se lasă dominată de Kazahstan. Jocul onest al fundașilor centrali Săpunaru și Moți și intervențiile lui Tătărușanu nu lasă loc emoțiilor pierderii meciului. Dar nici la cealaltă poartă noi nu prea dăm emoții. Ambele faze bune de fotbal ale României sunt acțiuni individuale și vin din flancul stâng.

În minutul 60, Popa driblează doi jucători și trage pe poartă, când avea două bune variante de pasă. România putea da lovitura în minutul 87. Bogdan Stancu, se infiltrează, centrează în careu, portarul Pokatilov, extrem de nesigur, scapă mingea pe linia porții, dar Enache alunecă la jumătate de metru de minge (și de gol), iar goalkeeperul are timp să se redreseze și să respingă.

S-a terminat 0-0 într-un meci complicat, contra unui adversar complicat și pe un teren complicat. Naționala a lăsat senzația că nu a citit bine acest meci și că nu a găsit cele mai bune soluții pentru a contracara piedicile fățișe ale kazahilor. Rezultatul pune în paranteză lucrurile bune văzute la Erevan și îl pune pe Daum în fața unui adevărat moment al adevărului: meciul cu Polonia de pe teren propriu, pe 11 noiembrie. Suntem neînvinși după trei etape, dar avem doar 5 puncte în clasament.

Omul meciului

Într-un meci în care cel mai mai periculos om pentru poarta lui Tătărușanu a fost Toșca, aproape de un autogol în prima parte, iar cel mai bun apărător al gazdelor a fost Popa, care s-a interpus neinspirat la o bună fază de atac a “tricolorilor”, e greu de ramarcat un jucător.

Și totuși, în condițiile în care a avut puține mingi utile, iar România a fost dominată teritorial, Bogdan Stancu a fost cu o clasă peste restul echipei. A tras cel mai mult la poartă, uneori după faze imposibile, și a fost cel mai aproape de gol, în minutul 87. Susținut mai mult, ar fi putut scoate mai mult. Iar dacă arbitrul ar fi dat penalti la măcar una dintre fazele în care ai noștri au căzut în careu, atunci cu siguranță ar fi marcat.

Bilanțul: două puncte, trei oameni și șase dinți în minus

Trei jucători au „căzut la datorie” în meciul cu Kazahstanul. Căpitanul Grigore a suferit o fractură de piramidă nazală, care îl va ține departe de gazon două săptămâni şi îl va obliga să poarte o mască de protecţie la întoarcerea pe teren. Chipciu a fost diagnosticat cu ruptură musculară şi va sta departe de gazon o lună, urmând să rateze meciul cu Polonia. Deși a terminat meciul pe teren, Săpunaru a ajuns la urgențe: are şase dinţi sparţi, iar perioada de recuperare va fi de trei săptămâni.

Meciul văzut de Daum

“Cred că fiecare român poate fi mândru de acești jucători. Au luptat și au alergat pentru țară și se vede cum cresc de la meci la meci. Creștem împreună și sper ca împotriva Poloniei să jucăm mai bine. Din păcate, azi am ratat exact șansele care fac diferența într-un meci de acest gen, în care e greu să faci combinații bune și să te adaptezi la condițiile terenului. Va fi greu pentru toți să câștige la Astana”, a declarat, după meci, Christoph Daum, antrenorul echipei naționale.

Ce urmează

După rezultate neconvingătoare împotriva Muntenegrului și Kazahstanului, pentru echipa națională urmează adevăratele teste care ne vor demonstra dacă avem sau nu șanse reale pentru Rusia 2018. Peste exact o lună, pe 11 noiembrie, întâlnim Polonia acasă, pe “Arena Națională”, iar anul viitor, pe 26 martie, jucăm cu Danemarca, tot la București.

În celelalte meciuri ale serii din grupa noastră, Danemarca a pierdut pe teren propriu în fața Muntenegrului, 0-1, în vreme ce Polonia, cu un om în plus jumătate de oră, a fost ținută în șah de Armenia până în minutul 94, când golgheterul gazelor, Lewandowski, a înscris pentru 2-1. România cade pe locul trei în grupă, cu 5 puncte, după Muntnegru și Polonia, cu câte 7.