România, văzută din interiorul echipei. Un interviu care îți răspunde la întrebările pe care sigur le aveai înainte de Europeanul de handbal

Se vorbește mult despre noul început de la echipa națională de handbal feminin: de la noul antrenor la schimbul de generații, noul ciclu olimpic și noile obiective, cu bătaie pe termen lung, spre Tokyo 2020.

E o orientare către viitor de care echipa avea nevoie după rezultatul sub așteptări de la Jocurile Olimpice, rezultat despre care nu s-a vorbit prea mult de la întoarcerea din Brazilia. Fetele s-au întors la echipele de club, căutând noi provocări, iar schimbarea selecționerului a mutat și cursul discuției.

Dar pe măsură ce ne apropiem de un nou turneu final, gândurile se întorc la ce s-a întâmplat în urmă cu doar patru luni; te întrebi cum o să meargă lucrurile acum, ce-o să fie diferit, ce greșeli ar putea să se repete. E important, atunci când pornești pe un nou drum, să înțelegi de ce n-au mers lucrurile în spate. Așa că l-am întrebat și pe secundul naționalei Costică Buceschi – cum l-am întrebat și pe președintele Alexandru Dedu – cum vede el situația, ce s-a greșit și ce lecții sunt de învățat, cum arată viitorul și ce schimbări ne propune Ambros Martin, cel care are misiunea de a construi o echipă competitivă pentru viitor.

Mai jos, o discuție interesantă despre mentalitate, specificul handbalului românesc, trecut și viitor.

Așteptările și accidentările dinaintea Campionatul European

Ne dorim să jucăm cât mai bine și să trecem de faza grupelor cu vreo patru puncte, ne-am dori două victorii. E foarte greu, întâlnim echipe puternice, ca Rusia și Norvegia, plus Croația, care n-a fost de mult timp la turneele finale, dar are jucătoare foarte valoroase cu o foame mare de rezultate.

Dar în primul rand, pentru noi e important să scăpăm de accidentările astea care ne sâcâie, Cristina Neagu și Gabi Perianu. La Gabi, din păcate, e mai grav. Are o leziune în talpă, la un ligament, și are nevoie de o perioadă mai lungă de recuperare. Ne gândim în primul rând la viitorul ei, e tânără și nu are rost să forțăm. (Perianu nu va face deplasarea în Suedia, n.red.)

Avem jucătoare care promit și pot s-o suplinească, am readus-o pe Crina Pintea, o handbalistă puternică, care poate să joace în centrul apărării, a revenit și Cristina Zamfir la echipa națională, sperăm ca aportul tuturor să se simtă în timpul jocului.

Stilul lui Martin Ambros

E un stil mai diferit decât al lui Tomas Ryde. Ambros e un tip care urmărește tot ce se face, e obișnuit cu mentalitatea estică, pentru că e de mult timp în Ungaria, s-a mai întâlnit cu problemele pe care le avem și noi, știe unde și cum trebuie să accelereze, unde să se implice mai mult.

E mai strict, controlează tot ce face, nu lasă nimic la voia întâmplării. Lucrează fiecare fază din momentele jocului cu vizionări, arată lucrurile care sunt bune, lucrurile care nu sunt bune. Spune fiecărei jucătoare ce-a greșit, ce-a făcut bine, oprește jocul atunci când e nevoie, le și ceartă dacă nu fac anumite lucruri. Și cred că ăsta e și stilul nostru, fetele sunt obișnuite de mici, de la junioare, să fie urmărite, să fie direcționate, conduse. Bineînțeles, cu timpul le lași să aibă și inițiativă, e normal. Dar afară cred că se petrece altceva.

Încearcă să schimbe un pic și din stilul de joc al echipei, să fie mai agresiv, să nu așteptăm tot timpul să greșească apărătorul sau atacantul. Își dorește un joc pe faza de atac mult mai liber, dar mult mai bazat pe tehnica individuală, pe duelurile unu la unu și doi la doi.

Bineînțeles, în momentul în care va apărea și Cristina, lucrurile se vor simplifica oarecum. Ambros își dorește ca echipa să nu depindă de o singură jucătoare, dar cred că e greu în primul rând pentru noi să ne schimbăm mentalitatea asta, să așteptăm tot timpul să vină Cristina să ne rezolve problemele. În momentul în care jucătoarele vor putea să-și pună în valoare calitățile și va apărea și Cristina, echipa va fi mult mai puternică decât e acum sau decât a fost în trecut.

Ce s-a întâmplat la Jocurile Olimpice

Cred că a fost o pregătire precară pe care am făcut-o în perioada de vară, culminând cu desele accidentări care au urmat imediat după ce ne-am reunit. În prima parte a fost Eliza (Buceschi n.red.), imediat după ea a urmat Cristina (Neagu, n.red.), apoi alte jucătoare au avut probleme și nu au putut să se antreneze. Iar noi nu am reușit să jucăm meciurile de pregătire cu echipa completă.

Totul a culminat cu meciul cu Angola, în care nu am fost la nivelul dorit. Angola s-a pregătit foarte bine pentru primele trei meciuri din grupă, ei au avut o strategie mult diferită de a noastră; noi ne gândeam că trecem de primul joc, apoi jucăm cu echipa gazdă, cu care va fi foarte greu, și că apoi creștem treptat, să atingem vârful de formă ulterior. Și am jucat din ce în ce mai bine cu Spania, cu Muntenegru, apoi cel mai bun meci, deși pierdut, cu Norvegia, dar nu ne-a ajutat, nu a fost de ajuns.

A fost vorba și de presiune, pentru că și delegația României era destul de mică, medaliile lipseau, noi eram singurul sport de echipă, excluzând sabia. Și coroborat cu rezultatul de la Campionatul Mondial (medalii de bronz n.red.), toată lumea ne vedea favorite la unul din primele patru locuri. Fetele și-au dorit și ele foarte mult, poate prea mult. După un sezon încărcat pentru toată lumea, și la națională, și la echipele de club, cu foarte multe realizări, poate a apărut și o relaxare din partea jucătoarelor exact în perioada când ar fi trebuit să acorde mai multă atenție pregătirii individuale. Una peste alta, a fost un rezultat slab pentru ce ne așteptam și pentru ce am fi putut.

Ce au învățat din experiența olimpică

Și eu, și Tomas, și fetele am învățat. Greșeala este a tuturor, și a noastră, a antrenorilor, și a fetelor. Tomas era obișnuit cu stilul nordic, în care jucătoarele fac de obicei pregătirea mai mult individual; ele au crezut că e suficientă o pregătire făcută așa, din scurt, și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. După un sezon foarte încărcat, o pregătire făcută din scurt, foarte intens, a dus la accidentări care ne-au scos din drumul pe care îl aveam, am intrat în criză de timp, ușor-ușor lucrurile n-au mai fost puse la punct pentru primele meciuri și asta s-a simțit în special cu Angola.

Am învățat multe, dar e trist și dureros; cred că ții mult mai bine minte problemele astea după o înfrângere decât după o victorie, când apare euforia și treci mai departe. După un turneu final ca acela, sunt sigur că nu vom mai repeta aceste greșeli.

Privind spre viitor

În sport e bine că tot timpul apar competiții, a trecut una, n-ai reușit, vine alta. E clar că vom regreta Olimpiada, dar mergem înainte. Vine un Campionat European, sunt alte medalii în joc. Și fetele cred că au înțeles că trebuie mai multă seriozitate, să se pregătească și individual.

În plus, antrenorul pe care îl avem acum știe lucrurile astea, sunt sigur că le-a pățit și la Gyor, nu e diferită mentalitatea, e chestie de zonă. E clar că antrenorii care vin de afară, în special cei din țările nordice, trebuie să ia în calcul și specificul nostru.

Lucrul cel mai important, despre care tot vorbim în ultimul timp, e să încercăm sa schimbăm un pic din mentalitatea jucătoarelor din România, pentru că avem foarte multă valoare, dar trebuie să schimbăm puțin mentalitatea. E foarte greu să schimbi asta la jucătoare deja formate, de  23-24 sau 30 de ani. De asta am și chemat jucătoare tinere la Cluj, să încercăm să aducem din mentalitatea celor din afară, a echipelor naționale care tot timpul sunt acolo sus, în top, s-o implementăm la nivel cât mai de jos, pentru că e mai ușor așa. Dar în România e foarte greu, nu prea există răbdare pentru proiecte pe doi-trei ani, și cred că asta e principala cauză a fluctuațiilor de rezultate, de asta suntem o dată sus, de două ori jos.

***

The home of Tarzan & the incredible Cristina Neagu, Romania’s spirits and expectations are high ahead of #ehfeuro2016!#pureheartallhands pic.twitter.com/vwWzy25lyW

— #ehfeuro2016 (@EHFEURO) December 2, 2016

România pleacă duminică dimineață spre Helsingborg, unde va disputa meciurile din Grupa D a Campionatului European:

5 decembrie, România – Norvegia, 21.45 (ora României)

7 decembrie, România – Rusia, 19:30 (ora României)

9 decembrie, România – Croația, 19:30 (ora României)